Lacul Colibiţa, parcurgerea integrală a conturului, Munţii Căliman / Călimani

Bistriţa Bârgăului - barajul Lacului de acumulare Colibiţa

Vasile Bouaru (Rădăuţi) 

Unul dintre cele mai frumoase lacuri de acumulare din ţară se află în judeţul Bistriţa - Năsăud, în partea nord-vestică a Munţilor Căliman. A luat naştere prin bararea Râului Bistriţa, denumit şi Bistriţa Ardeleană, care izvorăşte din Munţii Căliman, pentru a nu fi confundat cu Râul Bistriţa care izvorăşte din Munţii Rodnei. Barajul a fost construit între 1977-1991. Lacul format are lungime de 13 km. Ne-am propus să ocolim lacul şi să-i cunoaştem astfel împrejurimile. 

Sunt mai multe căi de acces spre lac. Am ales de data asta calea ferată. Am pornit din oraşul Bistriţa, aflat la 50 km de Lacul Colibiţa. Trenul ne conduce prin Prundul Bârgăului până în satul Bistriţa Bârgăului. Înainte de a ajunge la capăt de linie privim spre Munţii Căliman (foto 1). Pătrundem destul de mult în inima Călimanilor şi ajungem la capăt de linie în gara din Bistriţa Bârgăului (foto 2). De aici, exact din spatele gării, ne înscriem pe drumul asfaltat 173A care ne conduce spre baraj.

Drumul urmăreşte îndeaproape Râul Bistriţa, care curge destul de repede (foto 3). Spre înapoi se zăresc culmile cele mai înalte ale Munţilor Bârgaului (foto 4) cu Vârful Heniu Mare. 

Drumul este foarte sinuos şi urmează un mal stâncos. De la o curbă, printre copacii de pe marginea drumului, zărim spre înapoi barajul (foto 22). Trecem pe lângă o poiană pe partea stângă în sensul de mers, unde zărim câteva căpiţe. Acolo se poate campa (foto 23). După câteva zeci de metri avem vizibilitate spre malul stâng (foto 24). 

Mai departe avem de mers ceva mai mult până reuşim din nou să vedem lacul deoarece gardurile pensiunilor şi ale proprietăţilor particulare îl îngrădesc aproape în totalitate (foto 28). Dimineaţa, o uşoară ceaţă pluteşte deasupra apei (foto 29). 

Se desprinde din drumul asfaltat, spre partea stângă cum înaintăm, un drum forestier (foto 32), numit Pârâul Hanganilor, care duce spre munţii din jur. Apoi drumul urcă o pantă lină şi găsim un loc de belvedere (foto 34). Spre stânga în sensul de înaintare zărim unul dintre vârfurile dominante din zonă, Căsarul, înalt de 1591 m (foto 35).

Mergând pe malul lacului ajungem la o intersecţie de unde ne vom abate spre dreapta, în coborâre. Spre stânga se poate ajunge la o carieră de piatră (foto 39). Mai avem un kilometru şi jumătate şi ajungem la coada lacului. Deja se vede cum lacul se îngustează (foto 40).

Drumul coboară printre casele ce se pare că au fost strămutate aici odată cu construcţia barajului şi ajungem la o intereceţie de la care drumul 173A se abate spre stânga iar noi ne vom abate spre dreapta, spre locul în care Râul Bistriţa generează lacul (foto 41). Ne deplasăm câţiva metri în amonte, pe malul râului, pentru a vedea mai bine peisajul (foto 42). 

Revenim la drumul pe care am ajuns aici şi ne întoarcem câteva sute de metri până la intersecţia cu drumul asfaltat 173A. Din acel loc zărim, dacă privim spre malul stâng, printre doi copaci, o poartă din bârne sub doi copaci (foto 43). Ne deplasăm spre acel loc şi ajungem imediat la acea poartă pe care o depăşim (foto 44).

Nu urcăm prea mult şi ajungem într-o poiană vastă (foto 52). Se observă locuri pe unde se poate coborî spre lac dar până la o anumită limită deoarece aici malurile sunt abrupte şi împădurite (foto 53). 

Deja se aude… civilizaţia, ne apropiem de primele construcţii locuite de pe malul stâng. Ieşim din pădure în altă poiană foarte mare (foto 68). De aici drumeagul devine mai clar, mai circulat şi îl vom urma în continuare. În dreapta noastră, spre lac, se întinde o mare porţiune îngrădită iar în depărtare zărim Vârful Căsarul (în stânga în imaginea 69). Spre dreapta în imaginea 69 se mai zăresc Vârfurile Măguriţa şi Arşiţa.