Codrii de aramă şi pădurea de argint, descriere, Munţii Stânişoara
Vasile Bouaru (Rădăuţi)
Am pornit la sfarsitul lui septembrie 2014 spre un loc cu rezonanta literara si istorica, satul Varatec, din comuna Agapia, judetul Neamt, aflat la extremitatea estica a Muntilor Stanisoara (vezi harta, extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989).
In imaginea 1 suntem la intersectia drumului 15C venind dinspre orasul Targu Neamt (drumul din stanga imaginii) cu drumul 15G care duce spre satul si manastirea Varatec (spre dreapta in imagine). Sunt indicatoare turistice sau rutiere suficiente spre acest loc.
Desi sunt mijloace de transport, este indicat sa parcurgem cei aproape 4 km pe jos deoarece peisajul este superb dupa ce s-a scurs o luna de toamna. Imediat cum ne inscriem pe drumul spre Varatec suntem intampinati de panouri care spun ce putem vizita prin zona, dintre care unul atrage atentia in mod deosebit (foto 2). Ne-am intalnit cu zimbrii in descrierea de la.
1
2
Dupa ce traversam satul Valea Seaca, pe partea dreapta in sensul de mers, zarim in departare un deal care se detaseaza fata de restul peisajului prin forma si colorit (foto 3). Pe Dealul Filiorul sunt celebrii Codrii de Arama descrisi de Mihai Eminescu in Calin (file din poveste).
3
4
Mai parcurgem cateva sute de metri si un panou arata ca intram in comuna Agapia (foto 4). Nu departe se afla satul Varatec. Vantul incearca sa disperseze norii de pe Creasta Varatecului (in ultimul plan in imaginea 5). La cateva sute de metri de panoul de intrare in satul Varatec ajungem la o intersectie de unde, spre dreapta fata de sensul de mers catre manastirea Varatec, se desprinde drumul 168 care duce la manastirea Agapia. Exact in acea intersectie gasim un panou despre padurea din spatele sau (foto 6).
5
6
Suntem langa Padurea de Argint. Ne revin in minte celebrele versuri eminesciene:
„De treci codri de arama,
de departe vezi albind
S-auzi mandra glasuire
a padurii de argint,
Acolo, langa izvoara,
iarba pare de omat,
Flori albastre tremur ude
in vazduhul tamaiet”
M. Eminescu - Calin (file din poveste)
Padurea este ingradita si putem fotografia de pe drumul care duce spre manastirea Varatec (foto 7). Are cam 200 m lungime si 100 m latime. Un panou spune ca Mihai Eminescu a trecut pe aici (foto 9). Revenim la intersectia cu drumul spre manastireea Agapia si ne inscriem pe drumul 168 catre satul vecin, Filioara. Inainte de a intra in acest sat, pe stanga, se vad in toata splendoarea lor, Codrii de Arama (foto 10).
7
9
10
Intram in satul Filioara (foto 11) si parcurgem 500 m pana intr-un loc unde soseaua coboara o mica panta. De acolo ne abatem spre stanga fata de sensul de mers, pe unul din drumurile destul de inguste care urca pantele Dealului Filiorul. Drumusorul pe care am suit duce spre cateva case de la care in continuare se urca pe poteci mai largi traversand livezile de meri de sub Codrii de Arama (foto 12). Ne deplasam spre capatul nordic al codrilor. In urcus intalnim ferigi destul de multe si tufe de paducel (foto 13).
11
12
13
Ajungem destul de repede la locul de intrare in padure iar inainte de a o parcurge privim spre vest catre Creasta Varatecului (foto 14); spre est se afla creasta descrisa la https://sites.google.com/site/romanianatura35/carpatii-rasariteni/subcarpatii-moldovei/cetatea-neamtului-si-imprejurimile-sale (foto 15).
14
15
16
Ne inscriem apoi pe creasta Dealului Filiorul, intrand in celebra padure (foto 16). Exemplare de gorun dar si de stejar ne intampina (foto 17). Pe jos, foarte des gasim ghinda cazuta mai recent sau mai demult (foto 18). Mai sus padurea arata superb (foto 19), este curata. Culorile ruginii incep sa apara si se imbina cu verdele (foto 21).
17
18
19
21
Urmam mai departe creasta care ceva mai incolo se contureaza mai bine (foto 23). Undeva pe partea dreapta in sensul de mers gasim o tufa de ienupar (foto 24). Culorile frunzelor dau farmec acestei paduri (foto 25).
23
24
25
27
Locul imbie la o cercetare amanuntita a scoartei copacilor. Printr-o spartura in coroanele copacilor zarim zona cea mai inalta a Crestei Varatecului, spre Varful Pietricica Baltatesti (foto 27). Coroanele copacilor se unesc in partea superioara dand impresia unui acoperis colorat (foto 28). Dupa cateva sute de metri incepe coborarea. Pe partea sudica apar pini (foto 29). In coborare putem privi si spre satul Varatec (foto 30). Undeva mai jos intalnim o poteca ce merge pe curba de nivel. Ne inscriem pe ea, spre dreapta fata de sensul de coborare si iesim in cateva minute intr-o vasta poiana (foto 31). Coboram pe langa un gard pana intalnim un mic parau pe langa care gasim o poteca ce conduce la primele case din sat. De acolo urmam drumul care traveseaza satul, dar si indicatiile localnicilor si ajungem destul de repede la manastirea Varatec (foto 32).
28
29
30
31
32
Vizitam manastirea si dupa ce iesim din incinta ei, stand cu spatele la poarta de intrare, spre dreapta, pe un gard se observa o mica sageata care conduce la mormantul Veronicai Micle, aflat la cateva sute de metri mai sus de manastirea Varatec (foto 33). Tot aici se presupune ca au fost aduse si ramasitele pamantesti ale fiicei Veronicai Micle, Valeria Micle, despre care am amintit la https://sites.google.com/site/romanianatura44/home/podisul-sucevei/codrii-pascanilor-de-la-motca-la-boureni-podisul-sucevei.
33
Coboram inapoi spre manastire si stand cu fata spre poarta de intrare vom observa spre stanga un drum ce ocoleste manastirea. Ne inscriem pe acel drum si ajungem in cateva minute la o intersectie (foto 34) unde pe gardul din fata se afla o sageata pe care gasim marcajul punct albastru si cateva indicatii despre unde conduce el (foto 35).
34
35
Ne inscriem pe drumul din dreapta imaginii 34, care se strecoara serpuind printre case dar iese imediat din sat si intra in padure (foto 36). Pe marginea drumului forestier intalnim un molid cu multe gauri mici scobite dupa cat se pare de ciocanitori (foto 37). Am auzit in cateva locuri zgomotul specific facut de aceste pasari in cautarea hranei.
36
37
38
39
Dupa 40 minute de urcus domol ajungem in Poiana Tigancii (foto 38) de unde ne abatem spre dreapta, in urcus, urmand mai departe marcajul (foto 39).
Panta devine mai mare (foto 40) si dupa aproape 2 ore de urcus, socotite de la manastire, ajungem in creasta (foto 41). Aici intalnim un drumeag. Marcajul se abate spre dreapta fata de sensul de urcus inspre Sihla (foto 42) insa noi ne abatem spre stanga.
40
41
Dupa cateva sute de metri ajungem la o intersectie de unde parasim creasta pe un drumeag care coboara pe partea opusa muntelui fata de cea pe care am urcat. In imaginea 43 am venit pe drumul din dreapta imaginii si coboram pe cel din stanga. Mai jos ajungem la un drum forestier mai bine conturat pe care am gasit sporadic marcajul banda rosie (foto 44).
42
43
44
45
In 15 minute de la coborarea din creasta iesim intr-un loc mai degajat, pe langa albia unui mic parau (foto 45). In dreapta, in sensul de coborare, o splendida poiana (foto 46). Ceva mai jos trecem pe langa o mica portiune stancoasa (foto 47) iar mai la vale gasim o adevarata padure de Coada Calului, foarte deasa dar si foarte inalta (foto 48). Inca 10 minute de coborare si ajungem in satul Magazia (foto 49), ceva mai la deal de locul de unde am urmat drumul spre Lacul Cuejdiu (imaginile 2 si 3 de la).
46
47
48
49
Din satul Magazia putem urma cale de 4 km drumul 165 pana in satul Cracaoani unde ajungem din nou la drumul 15C.