Embedded Files
Page start up on 23.09.2017_17.50 (UTC+1 / España)
Fuente documental / Sursa documentara: Elusión fiscal - Wikipedia en español. > 7.824 bytes.
Este articulo tiene también versión, en Wikipedia, y en rumano, desde el 23.09.2017 gracias a mi traducción, con un volumen actual de 9.385 bytes
Acest articol are versiune, in Wikipedia, si in limba romana, din 23.09.2017, multumita traducerii facute de mine, avand un actual volum de 9.385 de bytes.
No debe confundirse con evasión fiscal.
La elusión fiscal es cualquier acción, en principio por vías legales, que persigue evitar o minimizar el pago de impuestos.
Índice
2 Formas de perseguir la elusión fiscal
2.1 Interpretación por vía administrativa
3.1 Relación jurídico-tributaria
3.2.1 Marco jurídico sobre el combate a la elusión fiscal
Elusión y evasión fiscal
En materia fiscal existen dos términos que son utilizados por los contribuyentes y las entidades administradoras de contribuciones para describir la decisión de los contribuyentes de minimizar el pago de impuestos: elusión fiscal y evasión fiscal.
La evasión fiscal es un ilícito que lleva aparejada una serie de consecuencias jurídicas, mientras que la elusión fiscal no hay, en principio, ilícito tributario. La evasión fiscal implica la transgresión de la legislación tributaria vigente, mientras que la elusión fiscal supone que los contribuyentes usan los resquicios de la ley, actuando dentro de los márgenes permitidos por la normativa.
Existen dos conceptos jurídicos vinculados con el binomio evasión-elusión: arbitrariedad y discrecionalidad. La arbitrariedad supone una conducta contraria a la ley y al derecho, por ejemplo, ausencia de razones objetivas que justifiquen una operación o registro contable (la falta de una nota a los Estados Financieros explicando el cambio de criterio para justificar un registro contable seria un ejemplo de arbitrariedad en esta materia). En cambio, la discrecionalidad implica la posibilidad de optar entre varias opciones, todas ellas licitas, es decir, admitidas por el ordenamiento jurídico. Básicamente la elusión fiscal es una maniobra válida y lícita cuyo objeto no es evadir tributos sino disminuir la cuantía de los mismos.
Formas de perseguir la elusión fiscal
Debido a que la elusión fiscal no es estrictamente ilegal resulta complicado para las autoridades fiscales presentar cargos por este acto; sin embargo, existen básicamente dos formas de perseguir la elusión fiscal.
Interpretación por vía administrativa
En casos de aplicación dudosa de la ley tributaria, los servicios encargados de la recaudación del impuesto pueden emitir sus decretos y reglamentos de carácter administrativo, que por vía de interpretación incluyan o excluyan deliberadamente ciertas situaciones, para de esa manera tapar los resquicios dejados por la ley.
Modificaciones legales
Es el propio legislador el que toma a su cargo evitar que se produzcan estas situaciones, estableciendo nuevas leyes que tiendan a corregir estas situaciones. Esto genera una suerte de guerrilla entre el legislador por ampliar las situaciones en que se cobre impuesto, y los abogados y contadores por disminuir las mismas, que le confieren a la legislación tributaria en definitiva la enorme complejidad y carácter técnico y detallista que le son característicos.
Marco legal mexicano
Relación jurídico-tributaria
Todo ciudadano mexicano, está obligado a contribuir para los gastos públicos así de la federación, cómo del Estado y municipio donde resida de acuerdo con los principios de equidad y proporcionalidad establecidos en el artículo 31, fracción IV de nuestra constitución. El tratamiento de la contribución por parte de los extranjeros queda contemplada dentro del marco constitucional en el artículo 27, párrafo primero al señalar esta disposición que respecto de la propiedad privada los extranjeros se considerarán cómo Nacionales respecto de los bienes contemplados.
El Estado Mexicano, dentro de sus atribuciones tiene la rectoría económica del desarrollo económico del país según el artículo 25 constitucional qué a través del intervencionismo a través del impulso y regulación de áreas prioritarias del desarrollo social se puede garantizar el ejercicio de las garantías constitucionales otorgadas y de las contempladas en los tratados Mexicanos de los que el Estado Mexicano sea parte. Lo anterior nos lleva a reflexionar sobre los gastos de operación del Estado (Gasto corriente) y sobre las inversiones para fines públicos en materia del 25 constitucional, pues el Estado Mexicano para garantizar su soberanía y en general un Estado de derecho necesita obtener financiamiento. Para determinar el monto de financiamiento necesario, el presidente de la república recolecta los proyectos de presupuestos individuales de cada una de las Entidades fiscalizadas de México para después conformar un proyecto de presupuestos de egresos de la federación que entregará a la cámara de diputados conjuntamente con la iniciativa de ley de ingresos de la federación que contempla el financiamiento con el que contará el Estado cumpliendo con las formalidades y tiempos establecidos para que esta cámara lo apruebe o lo modifique conforme a las facultades establecidas para la cámara de diputados por el artículo 74, fracción IV. Si una vez contemplados tanto el proyecto cómo la iniciativa y resulta que la iniciativa de ingresos no es suficiente para cubrir el gasto público, el congreso de la unión puede optar por aplicar lo dispuesto en el artículo 73, fracción VII referente a la creación de contribuciones para cubrir el presupuesto.
Dicho lo anterior, se manifiesta la importancia contributiva para cumplir los fines del Estado.
Elusión fiscal
El Párrafo I, del artículo 6 del código fiscal de la federación profiere: “Las contribuciones se causan conforme se realizan las situaciones jurídicas o de hecho, previstas en las leyes fiscales vigentes durante el lapso en que ocurran”.
La elusión fiscal, son estrategias dirigidas a “jugar en dos mundos”, un mundo jurídico y otro, de hecho y se busca evitar caer en las situaciones jurídicas o de hecho previstas por las disposiciones fiscales que obligan a contribuir. En realidad lo que busca el elusor es incurrir en situaciones jurídicas no previstas (Dado que las disposiciones fiscales de carga son de aplicación estricta de acuerdo a lo que prevé el artículo 5 párrafo primero del código fiscal de la federación) o previstas pero que representen ventajas para disminuir las contribuciones.
Marco jurídico sobre el combate a la elusión fiscal
El servicio de administración tributaria conforme al artículo 4 del código fiscal de la federación es el representante para efectos jurídicos de la SHCP (Secretaría de Hacienda y crédito público) y dentro de sus funciones se encuentran determinar contribuciones y aplicar sus facultades para garantizar el apego estricto al Estado de derecho. Con el fin de fiscalizar cada vez en mayor amplitud el SAT, el presidente de la república y el congreso de la unión deben facilitar y garantizar el cumplimiento de las disposiciones fiscales a través de acciones bien definidas cómo la utilización de medios electrónicos, dar seguimientos en línea a las operaciones de los contribuyentes, expedir información y dar conferencias para el cumplimiento de las obligaciones fiscales, etc. En materia de elusión fiscal la Ley del Servicio de Administración tributaria (LSAT) contempla en su artículo 21, fracción I que este organismo deberá elaborar y hacer público un programa de mejora continua sobre el combate a la elusión fiscal. Así mismo para efectos legislativos, el SAT deberá colaborar con las autoridades que se lo soliciten para facilitar el acceso a la información necesaria para evitar la evasión y elusiones fiscales.
Véase también
Bibliografía
No debe confundirse con evasión fiscal.
La elusión fiscal es cualquier acción, en principio por vías legales, que persigue evitar o minimizar el pago de impuestos.
Índice
2 Formas de perseguir la elusión fiscal
2.1 Interpretación por vía administrativa
3.1 Relación jurídico-tributaria
3.2.1 Marco jurídico sobre el combate a la elusión fiscal
Elusión y evasión fiscal
En materia fiscal existen dos términos que son utilizados por los contribuyentes y las entidades administradoras de contribuciones para describir la decisión de los contribuyentes de minimizar el pago de impuestos: elusión fiscal y evasión fiscal.
La evasión fiscal es un ilícito que lleva aparejada una serie de consecuencias jurídicas, mientras que la elusión fiscal no hay, en principio, ilícito tributario. La evasión fiscal implica la transgresión de la legislación tributaria vigente, mientras que la elusión fiscal supone que los contribuyentes usan los resquicios de la ley, actuando dentro de los márgenes permitidos por la normativa.
Existen dos conceptos jurídicos vinculados con el binomio evasión-elusión: arbitrariedad y discrecionalidad. La arbitrariedad supone una conducta contraria a la ley y al derecho, por ejemplo, ausencia de razones objetivas que justifiquen una operación o registro contable (la falta de una nota a los Estados Financieros explicando el cambio de criterio para justificar un registro contable seria un ejemplo de arbitrariedad en esta materia). En cambio, la discrecionalidad implica la posibilidad de optar entre varias opciones, todas ellas licitas, es decir, admitidas por el ordenamiento jurídico. Básicamente la elusión fiscal es una maniobra válida y lícita cuyo objeto no es evadir tributos sino disminuir la cuantía de los mismos.
Formas de perseguir la elusión fiscal
Debido a que la elusión fiscal no es estrictamente ilegal resulta complicado para las autoridades fiscales presentar cargos por este acto; sin embargo, existen básicamente dos formas de perseguir la elusión fiscal.
Interpretación por vía administrativa
En casos de aplicación dudosa de la ley tributaria, los servicios encargados de la recaudación del impuesto pueden emitir sus decretos y reglamentos de carácter administrativo, que por vía de interpretación incluyan o excluyan deliberadamente ciertas situaciones, para de esa manera tapar los resquicios dejados por la ley.
Modificaciones legales
Es el propio legislador el que toma a su cargo evitar que se produzcan estas situaciones, estableciendo nuevas leyes que tiendan a corregir estas situaciones. Esto genera una suerte de guerrilla entre el legislador por ampliar las situaciones en que se cobre impuesto, y los abogados y contadores por disminuir las mismas, que le confieren a la legislación tributaria en definitiva la enorme complejidad y carácter técnico y detallista que le son característicos.
Marco legal mexicano
Relación jurídico-tributaria
Todo ciudadano mexicano, está obligado a contribuir para los gastos públicos así de la federación, cómo del Estado y municipio donde resida de acuerdo con los principios de equidad y proporcionalidad establecidos en el artículo 31, fracción IV de nuestra constitución. El tratamiento de la contribución por parte de los extranjeros queda contemplada dentro del marco constitucional en el artículo 27, párrafo primero al señalar esta disposición que respecto de la propiedad privada los extranjeros se considerarán cómo Nacionales respecto de los bienes contemplados.
El Estado Mexicano, dentro de sus atribuciones tiene la rectoría económica del desarrollo económico del país según el artículo 25 constitucional qué a través del intervencionismo a través del impulso y regulación de áreas prioritarias del desarrollo social se puede garantizar el ejercicio de las garantías constitucionales otorgadas y de las contempladas en los tratados Mexicanos de los que el Estado Mexicano sea parte. Lo anterior nos lleva a reflexionar sobre los gastos de operación del Estado (Gasto corriente) y sobre las inversiones para fines públicos en materia del 25 constitucional, pues el Estado Mexicano para garantizar su soberanía y en general un Estado de derecho necesita obtener financiamiento. Para determinar el monto de financiamiento necesario, el presidente de la república recolecta los proyectos de presupuestos individuales de cada una de las Entidades fiscalizadas de México para después conformar un proyecto de presupuestos de egresos de la federación que entregará a la cámara de diputados conjuntamente con la iniciativa de ley de ingresos de la federación que contempla el financiamiento con el que contará el Estado cumpliendo con las formalidades y tiempos establecidos para que esta cámara lo apruebe o lo modifique conforme a las facultades establecidas para la cámara de diputados por el artículo 74, fracción IV. Si una vez contemplados tanto el proyecto cómo la iniciativa y resulta que la iniciativa de ingresos no es suficiente para cubrir el gasto público, el congreso de la unión puede optar por aplicar lo dispuesto en el artículo 73, fracción VII referente a la creación de contribuciones para cubrir el presupuesto.
Dicho lo anterior, se manifiesta la importancia contributiva para cumplir los fines del Estado.
Elusión fiscal
El Párrafo I, del artículo 6 del código fiscal de la federación profiere: “Las contribuciones se causan conforme se realizan las situaciones jurídicas o de hecho, previstas en las leyes fiscales vigentes durante el lapso en que ocurran”.
La elusión fiscal, son estrategias dirigidas a “jugar en dos mundos”, un mundo jurídico y otro, de hecho y se busca evitar caer en las situaciones jurídicas o de hecho previstas por las disposiciones fiscales que obligan a contribuir. En realidad lo que busca el elusor es incurrir en situaciones jurídicas no previstas (Dado que las disposiciones fiscales de carga son de aplicación estricta de acuerdo a lo que prevé el artículo 5 párrafo primero del código fiscal de la federación) o previstas pero que representen ventajas para disminuir las contribuciones.
Marco jurídico sobre el combate a la elusión fiscal
El servicio de administración tributaria conforme al artículo 4 del código fiscal de la federación es el representante para efectos jurídicos de la SHCP (Secretaría de Hacienda y crédito público) y dentro de sus funciones se encuentran determinar contribuciones y aplicar sus facultades para garantizar el apego estricto al Estado de derecho. Con el fin de fiscalizar cada vez en mayor amplitud el SAT, el presidente de la república y el congreso de la unión deben facilitar y garantizar el cumplimiento de las disposiciones fiscales a través de acciones bien definidas cómo la utilización de medios electrónicos, dar seguimientos en línea a las operaciones de los contribuyentes, expedir información y dar conferencias para el cumplimiento de las obligaciones fiscales, etc. En materia de elusión fiscal la Ley del Servicio de Administración tributaria (LSAT) contempla en su artículo 21, fracción I que este organismo deberá elaborar y hacer público un programa de mejora continua sobre el combate a la elusión fiscal. Así mismo para efectos legislativos, el SAT deberá colaborar con las autoridades que se lo soliciten para facilitar el acceso a la información necesaria para evitar la evasión y elusiones fiscales.
Véase también
Bibliografía
No debe confundirse con evasión fiscal.
La elusión fiscal es cualquier acción, en principio por vías legales, que persigue evitar o minimizar el pago de impuestos.
Índice
2 Formas de perseguir la elusión fiscal
2.1 Interpretación por vía administrativa
3.1 Relación jurídico-tributaria
3.2.1 Marco jurídico sobre el combate a la elusión fiscal
Elusión y evasión fiscal
En materia fiscal existen dos términos que son utilizados por los contribuyentes y las entidades administradoras de contribuciones para describir la decisión de los contribuyentes de minimizar el pago de impuestos: elusión fiscal y evasión fiscal.
La evasión fiscal es un ilícito que lleva aparejada una serie de consecuencias jurídicas, mientras que la elusión fiscal no hay, en principio, ilícito tributario. La evasión fiscal implica la transgresión de la legislación tributaria vigente, mientras que la elusión fiscal supone que los contribuyentes usan los resquicios de la ley, actuando dentro de los márgenes permitidos por la normativa.
Existen dos conceptos jurídicos vinculados con el binomio evasión-elusión: arbitrariedad y discrecionalidad. La arbitrariedad supone una conducta contraria a la ley y al derecho, por ejemplo, ausencia de razones objetivas que justifiquen una operación o registro contable (la falta de una nota a los Estados Financieros explicando el cambio de criterio para justificar un registro contable seria un ejemplo de arbitrariedad en esta materia). En cambio, la discrecionalidad implica la posibilidad de optar entre varias opciones, todas ellas licitas, es decir, admitidas por el ordenamiento jurídico. Básicamente la elusión fiscal es una maniobra válida y lícita cuyo objeto no es evadir tributos sino disminuir la cuantía de los mismos.
Formas de perseguir la elusión fiscal
Debido a que la elusión fiscal no es estrictamente ilegal resulta complicado para las autoridades fiscales presentar cargos por este acto; sin embargo, existen básicamente dos formas de perseguir la elusión fiscal.
Interpretación por vía administrativa
En casos de aplicación dudosa de la ley tributaria, los servicios encargados de la recaudación del impuesto pueden emitir sus decretos y reglamentos de carácter administrativo, que por vía de interpretación incluyan o excluyan deliberadamente ciertas situaciones, para de esa manera tapar los resquicios dejados por la ley.
Modificaciones legales
Es el propio legislador el que toma a su cargo evitar que se produzcan estas situaciones, estableciendo nuevas leyes que tiendan a corregir estas situaciones. Esto genera una suerte de guerrilla entre el legislador por ampliar las situaciones en que se cobre impuesto, y los abogados y contadores por disminuir las mismas, que le confieren a la legislación tributaria en definitiva la enorme complejidad y carácter técnico y detallista que le son característicos.
Marco legal mexicano
Relación jurídico-tributaria
Todo ciudadano mexicano, está obligado a contribuir para los gastos públicos así de la federación, cómo del Estado y municipio donde resida de acuerdo con los principios de equidad y proporcionalidad establecidos en el artículo 31, fracción IV de nuestra constitución. El tratamiento de la contribución por parte de los extranjeros queda contemplada dentro del marco constitucional en el artículo 27, párrafo primero al señalar esta disposición que respecto de la propiedad privada los extranjeros se considerarán cómo Nacionales respecto de los bienes contemplados.
El Estado Mexicano, dentro de sus atribuciones tiene la rectoría económica del desarrollo económico del país según el artículo 25 constitucional qué a través del intervencionismo a través del impulso y regulación de áreas prioritarias del desarrollo social se puede garantizar el ejercicio de las garantías constitucionales otorgadas y de las contempladas en los tratados Mexicanos de los que el Estado Mexicano sea parte. Lo anterior nos lleva a reflexionar sobre los gastos de operación del Estado (Gasto corriente) y sobre las inversiones para fines públicos en materia del 25 constitucional, pues el Estado Mexicano para garantizar su soberanía y en general un Estado de derecho necesita obtener financiamiento. Para determinar el monto de financiamiento necesario, el presidente de la república recolecta los proyectos de presupuestos individuales de cada una de las Entidades fiscalizadas de México para después conformar un proyecto de presupuestos de egresos de la federación que entregará a la cámara de diputados conjuntamente con la iniciativa de ley de ingresos de la federación que contempla el financiamiento con el que contará el Estado cumpliendo con las formalidades y tiempos establecidos para que esta cámara lo apruebe o lo modifique conforme a las facultades establecidas para la cámara de diputados por el artículo 74, fracción IV.
(4.956 bytes)
Si una vez contemplados tanto el proyecto cómo la iniciativa y resulta que la iniciativa de ingresos no es suficiente para cubrir el gasto público, el congreso de la unión puede optar por aplicar lo dispuesto en el artículo 73, fracción VII referente a la creación de contribuciones para cubrir el presupuesto.
Dicho lo anterior, se manifiesta la importancia contributiva para cumplir los fines del Estado.
Elusión fiscal
El Párrafo I, del artículo 6 del código fiscal de la federación profiere: “Las contribuciones se causan conforme se realizan las situaciones jurídicas o de hecho, previstas en las leyes fiscales vigentes durante el lapso en que ocurran”.
La elusión fiscal, son estrategias dirigidas a “jugar en dos mundos”, un mundo jurídico y otro, de hecho y se busca evitar caer en las situaciones jurídicas o de hecho previstas por las disposiciones fiscales que obligan a contribuir. En realidad lo que busca el elusor es incurrir en situaciones jurídicas no previstas (Dado que las disposiciones fiscales de carga son de aplicación estricta de acuerdo a lo que prevé el artículo 5 párrafo primero del código fiscal de la federación) o previstas pero que representen ventajas para disminuir las contribuciones.
Marco jurídico sobre el combate a la elusión fiscal
El servicio de administración tributaria conforme al artículo 4 del código fiscal de la federación es el representante para efectos jurídicos de la SHCP (Secretaría de Hacienda y crédito público) y dentro de sus funciones se encuentran determinar contribuciones y aplicar sus facultades para garantizar el apego estricto al Estado de derecho. Con el fin de fiscalizar cada vez en mayor amplitud el SAT, el presidente de la república y el congreso de la unión deben facilitar y garantizar el cumplimiento de las disposiciones fiscales a través de acciones bien definidas cómo la utilización de medios electrónicos, dar seguimientos en línea a las operaciones de los contribuyentes, expedir información y dar conferencias para el cumplimiento de las obligaciones fiscales, etc. En materia de elusión fiscal la Ley del Servicio de Administración tributaria (LSAT) contempla en su artículo 21, fracción I que este organismo deberá elaborar y hacer público un programa de mejora continua sobre el combate a la elusión fiscal. Así mismo para efectos legislativos, el SAT deberá colaborar con las autoridades que se lo soliciten para facilitar el acceso a la información necesaria para evitar la evasión y elusiones fiscales.
Véase también
Bibliografía
(2678 bytes)
Nu trebuie confundată cu evaziunea fiscală.
Evitarea fiscală este orice acțiune, desfășurată inițial prin mijloace legale, care urmărește evitarea sau minimizarea plăților de impozite.
Cuprins
1 Evitarea și evaziunea fiscală
2 Modalități de urmărire penală a evitării fiscale
2.1 Interpretare administrativă
2.2 Modificări legale
3 Cadrul juridic mexican
3.1 Relația juridico-fiscală
3.2 Evitarea fiscală
3.2.1 Cadrul juridic privind combaterea evitării fiscale
4 Vezi și
5 Bibliografie
Evitarea și evaziunea fiscală
În materie fiscală, există doi termeni utilizați de contribuabili și entitățile de administrare fiscală pentru a descrie deciziile contribuabililor de a minimiza plățile de impozite: evitarea fiscală și evaziunea fiscală.
Evaziunea fiscală este un act ilegal care implică o serie de consecințe juridice, în timp ce evitarea fiscală nu este, în principiu, o infracțiune fiscală. Evaziunea fiscală implică încălcarea legislației fiscale actuale, în timp ce evitarea fiscală implică utilizarea de către contribuabili a lacunelor din lege, acționând în limitele permise de reglementări.
Există două concepte juridice legate de binomul evaziune-evitare: arbitrariul și discreția. Arbitrariul implică un comportament contrar legii și legii, de exemplu, absența unor motive obiective care să justifice o tranzacție sau o înregistrare contabilă (lipsa unei note la situațiile financiare care să explice modificarea criteriilor pentru justificarea unei înregistrări contabile ar fi un exemplu de arbitrar în acest domeniu). Discreția, pe de altă parte, implică posibilitatea de a alege între mai multe opțiuni, toate fiind legale, adică permise de sistemul juridic. Practic, evitarea impozitelor este o manevră validă și legală al cărei scop nu este de a eluda impozitele, ci de a reduce cuantumul acestora.
Modalități de urmărire penală a evitării impozitelor
Deoarece evitarea impozitelor nu este strict ilegală, este dificil pentru autoritățile fiscale să formuleze plângeri pentru acest act; cu toate acestea, există practic două modalități de urmărire penală a evitării impozitelor.
Interpretare administrativă
În cazurile de aplicare dubioasă a legislației fiscale, serviciile de colectare a impozitelor pot emite decrete și regulamente administrative care, prin interpretare, includ sau exclud în mod deliberat anumite situații, închizând astfel lacunele lăsate de lege.
Modificări legale
Legislatorul însuși este cel responsabil pentru prevenirea apariției acestor situații prin stabilirea de noi legi care vizează corectarea lor. Acest lucru generează un fel de război de gherilă între legiuitor, pentru a extinde situațiile în care se percep impozite, și avocați și contabili, pentru a le reduce, ceea ce, în cele din urmă, conferă legislației fiscale complexitatea sa enormă și natura tehnică și detaliată caracteristică.
Cadrul juridic mexican
Relația juridico-fiscală
Fiecare cetățean mexican este obligat să contribuie la cheltuielile publice atât ale federației, cât și ale statului și municipalității în care locuiește, în conformitate cu principiile echității și proporționalității stabilite la articolul 31, secțiunea a IV-a din Constituția noastră. Tratamentul contribuțiilor străinilor este prevăzut în cadrul constituțional la articolul 27, alineatul 1, care prevede că, în ceea ce privește proprietatea privată, străinii sunt considerați cetățeni în ceea ce privește bunurile prevăzute.
Statul mexican, în limitele competențelor sale, are conducerea economică a dezvoltării economice a țării, conform articolului 25 din Constituție. Prin intervenționism, prin promovarea și reglementarea domeniilor prioritare de dezvoltare socială, se poate garanta exercitarea garanțiilor constituționale acordate și a celor prevăzute în tratatele mexicane la care statul mexican este parte. Cele de mai sus ne conduc la o reflecție asupra cheltuielilor de funcționare ale statului (cheltuieli curente) și a investițiilor în scopuri publice, în conformitate cu articolul 25 din Constituție, întrucât statul mexican, pentru a-și garanta suveranitatea și, în general, un stat de drept, are nevoie de finanțare. Pentru a determina valoarea finanțării necesare, Președintele Republicii colectează proiectele bugetare individuale ale fiecăreia dintre entitățile auditate din Mexic și apoi întocmește un proiect de buget federal de cheltuieli, care va fi prezentat Camerei Deputaților împreună cu proiectul de lege federal de venituri care prevede finanțarea disponibilă statului, respectând formalitățile și termenele stabilite pentru ca această Cameră să îl aprobe sau să îl modifice în conformitate cu competențele stabilite pentru Camera Deputaților prin articolul 74, secțiunea a IV-a.
Dacă, după examinarea atât a proiectului de lege, cât și a inițiativei, se stabilește că inițiativa privind veniturile este insuficientă pentru a acoperi cheltuielile publice, Congresul Uniunii poate opta pentru aplicarea prevederilor articolului 73, secțiunea VII, privind crearea de contribuții pentru acoperirea bugetului.
Acestea fiind spuse, importanța contribuțiilor pentru îndeplinirea scopurilor statului este evidentă.
Evitarea impozitelor
Alineatul I al articolului 6 din Codul Fiscal Federal prevede: „Contribuțiile se acumulează în funcție de situațiile juridice sau de facto prevăzute de legile fiscale în vigoare în perioada în care acestea apar.”
Evitarea impozitelor este o strategie care vizează „jocul în două lumi” - una juridică și cealaltă, de facto - și urmărește evitarea căderii în situațiile juridice sau de facto prevăzute de prevederile fiscale care impun contribuții. În realitate, ceea ce urmărește evazionistul este să se infiltreze în situații juridice neprevăzute (dat fiind că prevederile fiscale sunt aplicate cu strictețe în conformitate cu prevederile articolului 5, alineatul 1 din Codul Fiscal Federal) sau în cele care sunt prevăzute, dar reprezintă avantaje pentru reducerea contribuțiilor.
Cadrul legal pentru combaterea evitării plății impozitelor
Serviciul de Administrare Fiscală, în conformitate cu articolul 4 din Codul Fiscal Federal, este reprezentantul legal al SHCP (Ministerul Finanțelor și Creditului Public), iar funcțiile sale includ stabilirea impozitelor și exercitarea competențelor sale pentru a asigura respectarea strictă a statului de drept. Pentru a audita din ce în ce mai mult SAT, Președintele Republicii și Congresul Uniunii trebuie să faciliteze și să garanteze respectarea prevederilor fiscale prin acțiuni bine definite, cum ar fi utilizarea mijloacelor electronice, monitorizarea online a tranzacțiilor contribuabililor, emiterea de informații și organizarea de conferințe privind respectarea obligațiilor fiscale etc. În ceea ce privește evitarea plății impozitelor, Legea Serviciului de Administrare Fiscală (LSAT) stabilește la articolul 21, secțiunea I, că această agenție trebuie să elaboreze și să publice un program de îmbunătățire continuă pentru combaterea evitării plății impozitelor. De asemenea, în scopuri legislative, SAT trebuie să colaboreze cu autoritățile, la cerere, pentru a facilita accesul la informațiile necesare pentru prevenirea evaziunii și evitării plății impozitelor.
Vezi și
Amnistia fiscală
Contribuabil
Corupție politică
Fraudă
Fraudă
Fraudă bancară
Fundație (Lege)
Trezorerie publică
Impozit
Companie paravan
Om de fațadă
Bibliografie
Nu trebuie confundată cu evaziunea fiscală.
Evitarea fiscală este orice acțiune, desfășurată inițial prin mijloace legale, care urmărește evitarea sau minimizarea plăților de impozite.
Cuprins
1 Evitarea și evaziunea fiscală
2 Modalități de urmărire penală a evitării fiscale
2.1 Interpretare administrativă
2.2 Modificări legale
3 Cadrul juridic mexican
3.1 Relația juridico-fiscală
3.2 Evitarea fiscală
3.2.1 Cadrul juridic privind combaterea evitării fiscale
4 Vezi și
5 Bibliografie
Evitarea și evaziunea fiscală
În materie fiscală, există doi termeni utilizați de contribuabili și entitățile de administrare fiscală pentru a descrie deciziile contribuabililor de a minimiza plățile de impozite: evitarea fiscală și evaziunea fiscală.
Evaziunea fiscală este un act ilegal care implică o serie de consecințe juridice, în timp ce evitarea fiscală nu este, în principiu, o infracțiune fiscală. Evaziunea fiscală implică încălcarea legislației fiscale actuale, în timp ce evitarea fiscală implică utilizarea de către contribuabili a lacunelor din lege, acționând în limitele permise de reglementări.
Există două concepte juridice legate de binomul evaziune-evitare: arbitrariul și discreția. Arbitrariul implică un comportament contrar legii și legii, de exemplu, absența unor motive obiective care să justifice o tranzacție sau o înregistrare contabilă (lipsa unei note la situațiile financiare care să explice modificarea criteriilor pentru justificarea unei înregistrări contabile ar fi un exemplu de arbitrar în acest domeniu). Discreția, pe de altă parte, implică posibilitatea de a alege între mai multe opțiuni, toate fiind legale, adică permise de sistemul juridic. Practic, evitarea impozitelor este o manevră validă și legală al cărei scop nu este de a eluda impozitele, ci de a reduce cuantumul acestora.
Modalități de urmărire penală a evitării impozitelor
Deoarece evitarea impozitelor nu este strict ilegală, este dificil pentru autoritățile fiscale să formuleze plângeri pentru acest act; cu toate acestea, există practic două modalități de urmărire penală a evitării impozitelor.
Interpretare administrativă
În cazurile de aplicare dubioasă a legislației fiscale, serviciile de colectare a impozitelor pot emite decrete și regulamente administrative care, prin interpretare, includ sau exclud în mod deliberat anumite situații, închizând astfel lacunele lăsate de lege.
Modificări legale
Legislatorul însuși este cel responsabil pentru prevenirea apariției acestor situații prin stabilirea de noi legi care vizează corectarea lor. Acest lucru generează un fel de război de gherilă între legiuitor, pentru a extinde situațiile în care se percep impozite, și avocați și contabili, pentru a le reduce, ceea ce, în cele din urmă, conferă legislației fiscale complexitatea sa enormă și natura tehnică și detaliată caracteristică.
Cadrul juridic mexican
Relația juridico-fiscală
Fiecare cetățean mexican este obligat să contribuie la cheltuielile publice atât ale federației, cât și ale statului și municipalității în care locuiește, în conformitate cu principiile echității și proporționalității stabilite la articolul 31, secțiunea a IV-a din Constituția noastră. Tratamentul contribuțiilor străinilor este prevăzut în cadrul constituțional la articolul 27, alineatul 1, care prevede că, în ceea ce privește proprietatea privată, străinii sunt considerați cetățeni în ceea ce privește bunurile prevăzute.
Statul mexican, în limitele competențelor sale, are conducerea economică a dezvoltării economice a țării, conform articolului 25 din Constituție. Prin intervenționism, prin promovarea și reglementarea domeniilor prioritare de dezvoltare socială, se poate garanta exercitarea garanțiilor constituționale acordate și a celor prevăzute în tratatele mexicane la care statul mexican este parte. Cele de mai sus ne conduc la o reflecție asupra cheltuielilor de funcționare ale statului (cheltuieli curente) și a investițiilor în scopuri publice, în conformitate cu articolul 25 din Constituție, întrucât statul mexican, pentru a-și garanta suveranitatea și, în general, un stat de drept, are nevoie de finanțare. Pentru a determina valoarea finanțării necesare, Președintele Republicii colectează proiectele bugetare individuale ale fiecăreia dintre entitățile auditate din Mexic și apoi întocmește un proiect de buget federal de cheltuieli, care va fi prezentat Camerei Deputaților împreună cu proiectul de lege federal de venituri care prevede finanțarea disponibilă statului, respectând formalitățile și termenele stabilite pentru ca această Cameră să îl aprobe sau să îl modifice în conformitate cu competențele stabilite pentru Camera Deputaților prin articolul 74, secțiunea a IV-a.
Dacă, după examinarea atât a proiectului de lege, cât și a inițiativei, se stabilește că inițiativa privind veniturile este insuficientă pentru a acoperi cheltuielile publice, Congresul Uniunii poate opta pentru aplicarea prevederilor articolului 73, secțiunea VII, privind crearea de contribuții pentru acoperirea bugetului.
Acestea fiind spuse, importanța contribuțiilor pentru îndeplinirea scopurilor statului este evidentă.
Evitarea impozitelor
Alineatul I al articolului 6 din Codul Fiscal Federal prevede: „Contribuțiile se acumulează în funcție de situațiile juridice sau de facto prevăzute de legile fiscale în vigoare în perioada în care acestea apar.”
Evitarea impozitelor este o strategie care vizează „jocul în două lumi” - una juridică și cealaltă, de facto - și urmărește evitarea căderii în situațiile juridice sau de facto prevăzute de prevederile fiscale care impun contribuții. În realitate, ceea ce urmărește evazionistul este să se infiltreze în situații juridice neprevăzute (dat fiind că prevederile fiscale sunt aplicate cu strictețe în conformitate cu prevederile articolului 5, alineatul 1 din Codul Fiscal Federal) sau în cele care sunt prevăzute, dar reprezintă avantaje pentru reducerea contribuțiilor.
Cadrul legal pentru combaterea evitării plății impozitelor
Serviciul de Administrare Fiscală, în conformitate cu articolul 4 din Codul Fiscal Federal, este reprezentantul legal al SHCP (Ministerul Finanțelor și Creditului Public), iar funcțiile sale includ stabilirea impozitelor și exercitarea competențelor sale pentru a asigura respectarea strictă a statului de drept. Pentru a audita din ce în ce mai mult SAT, Președintele Republicii și Congresul Uniunii trebuie să faciliteze și să garanteze respectarea prevederilor fiscale prin acțiuni bine definite, cum ar fi utilizarea mijloacelor electronice, monitorizarea online a tranzacțiilor contribuabililor, emiterea de informații și organizarea de conferințe privind respectarea obligațiilor fiscale etc. În ceea ce privește evitarea plății impozitelor, Legea Serviciului de Administrare Fiscală (LSAT) stabilește la articolul 21, secțiunea I, că această agenție trebuie să elaboreze și să publice un program de îmbunătățire continuă pentru combaterea evitării plății impozitelor. De asemenea, în scopuri legislative, SAT trebuie să colaboreze cu autoritățile, la cerere, pentru a facilita accesul la informațiile necesare pentru prevenirea evaziunii și evitării plății impozitelor.
Vezi și
Amnistia fiscală
Contribuabil
Corupție politică
Fraudă
Fraudă
Fraudă bancară
Fundație (Lege)
Trezorerie publică
Impozit
Companie paravan
Om de fațadă
Bibliografie
(1) https://es.wikipedia.org/w/index.php?title=Elusi%C3%B3n_fiscal&oldid=163983027
(2) https://lege5.ro/Gratuit/g4ztkmrygm/eludarea-legislatiei-fiscale-codul-de-procedura-fiscala
Lea el articulo "Elusión fiscal - Wikipedia en español" por completo.
Citeste (in spaniola) articolul "Eludare fiscala - Wikipedia" in intregime.
Por el mismo autor / De acelasi autor:
- Eludare / Elusión - Terminología enciclopédica jurídica bilingüe
Page updated
Google Sites
Report abuse