Ante portas

Stimate vizitator, fii binevenit!

Ai intrat intr-un "ghid", o harta, asemanatoare celei folosite in "orientare turistica" (vezi foto). Daca nu ai citit "Testamentul Incasului", "Matias Sandorf", sau alte asemenea, trebuia sa o fi facut-o.

Spun asta incercand sa atrag atentia ca aici (in ceea ce vreau sa spun) este un imens labirint, un

imens labirint prin care te poti misca cum vrei dar, nu ai de unde sa stii la care "inteles al lucrurilor"

vreau sa te conduc, decat doar daca urmezi "indiciile" (linkurile) pe care ti le asez in traseu.

(Este ca si cand eu, explorand labirintul acesta, am ajuns undeva unde . . . s-a surpat galeria in

urma mea, am ramas . . . captiv, iar eu iti transmit (ca prin morse) indicatii care sa te aduca la mine.

Poate ca sunt o infinitate de "captivi", prinsi prin infinitatea de capcane ale acestui infinit labirint.

La mine, nu te poti considera ca ai ajuns, dacat atunci cand eu iti voi confirma asta). Nu e timp de

pierdut, si daca nu ai cuvenita determinare de a porni sa ma cauti, nu o face, pentru ca . . . ne

pierdem (amandoi) timpul, pentru ca . . . am muri de foame, de sete, de oboseala . . . vorbind.

Cele mai multe dintre ele trimit spre "pachete de informatii" redactate in spaniola.

Din pacate . . . asta e. Amestecatura asta de "limba (idioma)" nu este vreun capriciu ci este un efect al

realitatii pe care (in persoana), am trait-o. O realitate pe care . . . nu o mai pot abstrage.

Pentru ca sa pot ajunge "aici", in acest "punct" (201311281245) am construit un fel de "esafodaj" pe care sa ma sprijin. Am avut nevoie de vreo doua-trei feluri de

"dictionare explicative de termeni" proprii (dictionare spre care parte din "linkuri" trimit ori de cate ori voi considera necesar). "Dictionarele astea, normal ca nu

beneficiaza de vreo "recunoastere sociala", nu au vreo alta certificare in fata cuiva (in afara de mine). De aceea, nu pretind in vreun fel ca "detin eu vreun adevar

universal valabil" ci doar incerc sa prezint "adevarul meu", asa cum e el. Cine vrea, pune mai apoi in propria-i balanta, cantareste, si opreste partea care ii convine.

Enuntul problemei

Uniunea Europeana ce o respiram azi (201311281612) se trage din Comunitatea Economică Europeană (CEE),

un nucleu format în 1958 din șase state.

Pentru aceasta transformare, pentru ca un numar de entitati, de organisme distincte sa se topeasca si sa formeze o singura entitate (un "nou" si in acelasi timp "singur"

organism), a fost nevoie sa se planifice strategii pe toate "lungimile de unda": "scurte", "medii", "lungi" si "foarte lungi".

Una dintre "durerile" prioritare au fost transporturile.

Transporturi care, reprezinta si pentru un asa organism, ceea ce pentru organismul uman reprezinta circulatia sanguina. Adica, cu alte cuvinte, a trebuit mai intai . . "sa

fie pus, sangele in miscare".

Numai ca . . . sa racordezi intre ele organisme vii (pana azi, 28 la numar) pentru ca din ele sa rasara un organism nou, nu e chiar asa simplu. Sunt multe "reactii adverse".

Iata care-i "smecheria"

Vrand sa scoata din "conditia silvestra" si sa creeze o "conditie institutionalizata" acestei sectiuni apartinand "campului muncii" si care se numeste "transporturi rutiere

(sa le scoata cum se spune "din balarii", si sa le civilizeze), planuitorii Europei (celei in plina creatie atunci), au faurit un "regulament de joc".

Un regulament de joc unitar, pentru toate tarile autoinglobate in acest joc.

In cadrul acestei "alte scene, cu aceeasi actori", s-a convenit ca nu este nevoie de un numar mai mare de . . . specialitati, decat trei tipuri de "posturi de munca":

Dar . . . pentru ca (iar) m-am incurcat in vorbe, am conceput o paralela intre "partea emisoare" (care si-a batut capul ca conceapa si sa

emita legislatia tahografului si "partea receptoare" (cea care isi bate capul cu ceea ce au emis primii), si am expuso in tabelul de mai jos:

Campul muncii (Derecho laboral

Cuvant inainte

Sunt un "sofer profesionist" care a intrat acum 33 de ani (1980) ca pestele intr-o vârșă / nasa (precum cea din

alaturata imagine) pana mi-am prins urechile.

Acum, ca sa ma intorc "de la capat" si sa o reiau pe alt drum, e tarziu, asa ca, macar incerc sa transmit celor

ce vin din urma (pe o aceeasi poteca) unde este (sau mai bine zis, acolo unde vad eu ca este) capcana (spre a

nu mai cadea si altii in ea).

Ca sa fac asta, am sa incep . . . cu sfarsitul povestii.

Ca sa ajung sa incep cu acest sfarsit al povesti, am investit munca, ca de ocna, cata nu incape in cuvinte.

Cum spuneam, in legislatia de referinta (in "biblia" transportului rutier de uz profesional) se foloseste de peste 80 de ori conceptul "conducator auto" ("conducator auto"

care se regaseste in "organigrama" creata de mine la pozitiile "5, 6, 8, 11, 13, 15, 17 si 18" desi aceasta legislatie este destinata expres, "lucratorului mobil".

Dupa cum se poate vedea si in codul rutier roman (vechi si nou), ca si in legislatia spaniola, desi ministerul muncii lipseste cu desavarsire dintre ministerele care au

atributii in acest domeniu, desi accederea la postul de munca de "lucrator mobil" se face prin intermediul "Ministerului muncii", ordinea juridica urmat de o persoana

spre a ajunge sa ocupe postul 17 este: 1) Ministerul Muncii (contractul individual de munca); 2) Ministerul de Interne (permisul de conducere, certificatul de aptitudine

profesionala). Este complet ilogic ca prin intermediul Ministerului Muncii o persoana sa fie pusa in conditie de dependenta, de subordonare juridica, de "administrat"

dar imediat dupa asta sa dea raspundere in fata Ministerului de Interne ca "administrator".

Interesul direct in ceea ce priveste "contractul intre parti" intre "personajul 16" si "personajul 17"

este al "personajului 16". Conform definitiei (cea spaniola este mult mai explicativa) conceptului

"salariu", "personajul 16" trebuie sa plateasca salariul legal, convenit cu "personajul 17", cata vreme

il are sub contract, indiferent daca il tine (pe perioada "timpului de lucru") "la cabine", pe "banca de

rezerve" sau "in teren" (indiferent daca "marcheaza" sau nu). Ori . . . "il tine" (sub contract), ori "nu".

(in privinta lui "il tine" sau "nu il tine", "personajul 16" are "libertate de alegere, deplina" acordata din

principiu atat de catre SOCIETATE cat si de actorii care tind sa "joace" rolul "personajului 17").

Din punct de vedere juridic "conducatorul independent (15)" este analogic "persoanei majore",

in timp ce "intreprinderea de transport (16)" este o analogie a conceptului "tutor", iar conceptul

"lucrator mobil (17)" se afla in analogie cu conceptul "persoana minora", intre 16 si 17 existand

De-acum, cine a reusit sa inteleaga ceva din anteriorul tabel, poate pricepe mai usor ca nici "politia rutiera", nici avocatii laborali (trebuie admis termenul asta "laboral" in limba romana), nici altcineva din afara "cercului" nu putea pricepe mare lucru (si nici interes nu au).

Problema este cam asa:

"Persoanele fizice" care isi pun masca de "persoane juridice" situate in pozitiile 15 si 16 au contract

(contract intre părți) cu SOCIETATEA (social-politica), prin prisma "Codului Muncii" impletit cu

"Legislatia tahografului" ("contract intre părți" in baza caruia obtin autorizare de a se aseza ca

"jucatori plini" la masa de joc).

Pentru a se verifica daca se respecta acest contract, exista AP (autoritatea publica).

Cei situati in punctul 17 nu au un "contract direct"cu Societatea ci au un "contract indirect" (prin

acel intermediar, autorizat de Societate pentru acest scop, si care se numeste "intreprindere de

transport"("personajul 16") "contract intre părți" prin intermediul caruia "actorul" care joaca rolul

personajului 17 ajung sa se aseze la "masa de joc" ca "jucatori delegati".

Eu am datele necesare unei "reconstituiri a faptelor" a ceea ce eu consider a fi "fapta

criminala" pe o perioada de 4 ani.

Pregatesc (si nu mai reusesc sa termin) prezentarea lor in fata inspectiei muncii din

Spania (pentru ca aici s-a intamplat sa lucrez eu). Problema este comuna intregii

CE, doar reactia mea a fost alta decat cea comuna. Eu nu dispun de puterea de care

dispune nici macar o societate comerciala, nu mai zic de cea de care dispune o țară

(oricare ar fi ea). Exista riscul sa fiu batut (cum se zice) cu propriile mele date.

Eu zic ca m-am pregatit suficient de bine si ca argumentele aduse de datele mele nu

pot fi contracarate, dar . . . cine stie.

Las aici in pagina, vestea (desi nu se bat cititori pe pagini de-ale mele) pentru ca este,

pentru mine insumi, mai mult decat nimic.

29.11.2013. Mai vorbim.

Logic versus ilogic

Logicul se afla in imaginea pe care am subintitulat-o "game" si ar fi constat in respectarea

"ordinii juridice"in primul rand de catre autoritatea publica, autoritate care trebuie sa ceara

socoteala pentru tot ce priveste latura administrativa (legislatia tahografului este o "normativa administrativa"), "administratiei" si nu "administratilor", adica personajelor "15" si "16" (iar

in situatia "fara tahograf" personajelor 11 si 12).

un "contract individual de munca" (contract "apostilat" de catre SOCIETATE, si in baza caruia o persoana vinde un volum de 9 (maxim 10) "ore de munca"/ "zi munca" acestui "cumparator 16"in schimbul unei "contraprestatii in bani" (sau mai pe scurt, in schimbul unui "salariu").Problema este ca SOCIETATEA emitatoare a "regulii acestui joc" (pe de o parte),

"Societatea social-politica" cat si "societatea economica" (pe de alta parte) sunt

ceea ce in spaniola se numeste "persona de existencia ideal" in timp ce "15" si "17"

sunt ceea ce tot spaniola numeste, "personas de existencia visible, naturales

o personas físicas" (vezi conceptul "subiect de drept (juridic)"

Fondul albastru al "oceanului" din prezenta imagine este

sinonim al conceptului "drum public CE"` ("Drumul public

este calea de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special

amenajată pentru traficul pietonal și rutier, deschisă circulatiei publice"),

si reprezinta;

"platforma industriala a transporturilor rutiere europene".

"Petele albe" reprezinta spatiul geografic parte al Comunitatii Europene unde accesul vehiculelor destinate transporturilor de marfuri, de tip camion sau furgoneta, este interzis, (sau, hai sa-i punem un nume si sa-i zicem: "spatiul intravilan")

Contact:

emy03grant@gmail.com

Nevoia de a explica . . . inexplicabilul, m-a ajutat sa realizez aceasta

"reprezentare vizuala", a diferitelor "masti" pe care poate ajunge a le

purta conceptul "individ" (notat in aceasta . . . "reprezentare" cu "1") prin

relationarea sa cu "zeul" . . . automobil.

Pagina aceasta ("Lucrator Mobil Union") trateaza (cu prepondrenta)

despre relatia dintre conceptul "Individ", conceptul "Lucrator mobil"

si efectul produs de aceasta relatie asupra individului direct implicat

si a Societatii careia (atat el cat si pomenita relatie) ii este

contemporan.

Atentie! Cel ce are nevoie sa-mi inteleaga "limbajul" trebuie sa nu "sara" peste nici un "link" (chiar daca multe dintre ele, mai ales pentru "economie de timp"duc spre pagini in spaniola)

Am, (al naibii de mult) de lucru (si) la aceasta "pagina" a mea. De cate ori Viata imi va permite, ii voi mai adauga adaugiri, retusuri, imbunatatiri.

Sper sa fie, oricui (inclusiv mie), un pic mai . . . respirabil. Atât.

Venind dinspre Oviedo ma apropii de "aterizare" in Anleo (Navia).

12.01.03_11.10 Renault Magnum. Camera de filmate prinsa pe frunte

(de aceea se "balanseaza" imaginrea)

Clic aici:

Decembrie 2009

Clic aici:

Iulie 2010

Clic aici:

Ianuarie 2012

Aici sunt cateva minute din cele (in buna teorie) 9 ore (din cele 9 ale

"timpului de lucru) permise de legislatie pentru a fi utilizate pentru

orice "activitate relationata" (inclusiv condus).

Se vede cum, in min 1:30 ma depaseste un camion.

In doua minute situatia "se rastoarna" il ajung din urma, imi devine

pentru cateva momente (evident, fara sa vrea) "piedica"apoi il depasesc.

Se vede clar ca toti din video sunt incarcati la maxim, ca toti trag

"la capacitate maxima" si ca, doar, diferentele de greutate provoaca

oscilatiile care duc la a se deplasa in anumite tronsoane, unii, mai

repede decat altii (situatia rasturnandu-se necontenit, in tot timpul)

Am folosit "zoom"-ul (pe "Google maps") pentru a incerca sa arat (mai

ales celor "straini" de aceasta meserie) ca in acest domeniu lucrurile se petrec

ca in in astronautica (mentinad proportii cuvenite ale "distantelor").

Este suficient sa "verticalizam" distantele orizontale si ajungem sa intelegem ca pana cand "angajatorul" nu permite aterizarea, "lucratorul

mobil e . . . "in aer" (stationarile extra - terrestre se petrec . . . pe alte "planete",

unele dintre ele nfiind "propice vietii umane).

Societatea trebuie sa ajunga sa inteleaga ca . . . tot ce incape intre

"startul" si "finalul" unei misiuni, apoi . . . "misiune" se numeste, si ca

trebuiesc stabilite niste limite concrete in ceea ce priveste "durata

maxima a unei misiuni" si compensarea "de forma si de fond" cu

"costul in timp" si "costul in bani", si nu doar "de forma" (cum atat de

mult se procedeaza) a "timpului personal" acordat misiunii, etc