Omul este atat de . . . "lipit cu nasul, de vitrina" incat uita ca, pentru a avea o buna (adecvata) vedere (perceptie) asupra unui lucru trebuie i se te aseze la o distanta . . . corect relationata, de "subiectul analizat".
Ca sa-ti privesti "buricul" vreunuia dintre degete, constati ca . . . cu cat mai mult ti-l bagi in ochi, cu atat mai putin intelegi, din ceea ce vezi.
Am incercat eu sa ofer un exemplu, punand sub lupa una din imaginile arhicunoscute (Gioconda), darcum, imaginea nu mi s-a "incarcat", banuiesc ca nu era voie sa ma ating de . . . imaginea acelei imagini.
Asa ca am apelat tot la o imagine . . . arhicunoscuta (mult mai . . . "arhicunoscuta" decat orice altceva pe Lume, pentru ca, aici s-a inventat "mersul pe jos"), imagine pe care pot sa o "deformez" cum vreau (pentru simplul motiv ca . . . e a mea).
Ce e de vazut? Pai, intr-un caz avem de-a face cu o imagine pe care ne-am obisnuit a o socoti ca fiind "normala" (mai ales prin prisma faptului ca o mare majoritate dintre cei contemporani clipei "acum" nu au trait "inainte", cand transformarea "realitatii" in . . . poza, nu intra in "obisnuitul" cotidian).
Asa ca avem de-a face (aici) cu o imagine "normala", dar atat de normala incat uitam ca este "bidimensionala" si ca (doar), . . . ne sugereaza realitatea (ma rog, cel putin, "realitatea noastra" . . . umana)
Un alt exemplu, care poate fi mult mai relevant, este (sa zicem), "ceva ("oaresce") scris".
Am luat eu o bucata dintr-o pagina a unei carti (pagina pe care, din intamplare, o aveam scanata) si am "prelucrat-o" (intr-atat) incat sa serveasca . . . scopului.
Avem aici o "mostra" a acestei . . . scanete pagini, o mostra pe care o numim (pentru ca asa "ne apare"), "normala"), i-am "aplicat" in primul caz, un . . . "zoom" minim (12,5%), aplicand in celalalt caz, pe cel maxim (800%). Asa ca avem . . . ca mai jos:
Am aplicat asupra ei "zoom"-ul maxim (800%) atat cat mi-a permis "tehnologia", si asa avem obtinuta aici (aproape), o analogie a ceea ce inseamna sa iti apropii prea mult "varful degetului" de "ochi" (sau intr-un altfel de ipostaza, "nasul" de "vitrina")
Eu zic ca aste trei imagini (ale unei aceleiasi "imagini") ne reaminteste ca, daca nu pastram o cuvenita . . . "proportionalitate a lucrurilor", ajungem sa nu intelegem din ele ceea ce sunt, ci, sa deformam.
Inainte vreme, era imposibil sa sugerezi cuiva lucrurile de asa natura incat acela, sa le si "vada" (unde "vada = sa-si reprezinte mental ), dar acum cand "tot omul" foloseste "Google Maps" si "se inalta" (care cum ii trece prin cap), de la Google Street View " si pana . . . mai sus de Cer (facand asta (fiecare), ca de forma mecanica (ca prin copiere unul de la altul), neanalogand intre "inaltarea la cer" ca metafora si "zoom", ca realitate, acum, chiar ca ar trebui sa-se scuture un pic capul, ca atunci cand esti buimac si cauti sa iesi din acea stare ("sa te trezesti", cum se spune).
Trebuie sa ne dam seama ca . . . daca in fata noastra, avem (un lucru atat de mic) pagina unei carti si, ca prin mentinere la o distanta adecvata "intelegem pe ce lume traim" iar daca o apropiem prea mult de nas, vedem litere dar nu mai intelegem contextul (din care ele fac parte), eu zic ca nu e mare lucru sa intelegem ca . . . cartea asta care este "Viata" (infinita ca dimensiune, cel putin in raport cu "subiectul analizat": o pagina) nu numai ca "ne intra in ochi" (atat la propriu, cat si la figurat) dar are o dimensiune de prea multe ori mai mare decat pagina (in acest caz, pagina "din carte") pentru a intelege noi ceva din ea, daca nu ne luam, mental (pentru ca fizic nu ai unde sa "iesi" din Viata (din Univers) ca sa-ti poti schimba locul "situarii tale in spatiu" de-o asa natura incat sa poti sa privesti lucrurile "ca din exterior") . . . si daca (cu "fizicul" ramanand "acolo unde esti") nu-ti poti "teleporta" . . . "tu"-ul tau mental" la o distanta (si intr-un unghi) care sa aiba. . directa proportionalitate cu "dimensiunea subiectului" (si subiectul in sine) de analizat, lucrul acela ori iti ramane "in afara spatiului (tau) vizual", dupa caz, "fizic" (pentru distantele si situatiile (sa nu-ti fie in "unghi mort") conforme cu "capacitatile noastre fizice, umane") sau, mental (atunci cand "subiectul de analizat" este situat ori "in unghi (tie) mort", ori la o distanta fizica care depaseste (atunci cand, tu esti "subiectul in discutie", capacitatea (ta) vizuala.
Incercari de detaliere (mult mai pe larg) asupra temei, gasesti (stimate lector), navigand . . . pe "aici"