Cu speranța-n tahograf
Expresia aceasta din denumirea acestei pagini ("Cu speranța-n tahograf"), cititorul e bine să o considere sinonimă expresiei "Cu speranța-n Lege" sau "Cu speranța-n Drept".
Am sperat (și am tot sperat) ani multi (în același timp în care tindeam și eu, continuu, după omeneștile mele puteri, după omeneasca mea capacitate (fizica și/sau morala) sa împing lucrurile înspre a nu ieși din albia legii) că legislatorii vor găsi acele soluții prin care să se oprească "exploatarea pe lângă cadrul legii", a acelei persoane care se dedică profesiei, meseriei, îndeletnicirii de "șofer profesionist".
Nu mi-am dorit niciodată vreun alt lux decât acela numit "respectarea contractului intre părți"
Nu mi-am dorit niciodată vreun alt lux decât acela care reiese din acel "Drept al persoanelor" pe care eu l-am respectat de când sunt, oricui a trăit in preajma mea, dar pe care mie nu mi l-a respectat aproape nimeni.
Pentru ca, în nu puține rânduri, am auzit in jurul meu spunându-se vorbele:
- "Ei, și dacă nu iti convine șoferia (sau, după caz, intreprinderea) de ce nu pleci, de ce nu schimbi meseria (sau, după caz, patronul)?
. . . am sa afișez răspunsul meu aici:
Pentru că:
1) Articolul 23 - Carta Drepturilor (și Îndatoririlor), oricărui om.
Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a profesiei sale, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la ocrotirea împotriva șomajului.
Toți oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală.
Orice om care muncește are dreptul la o retribuire echitabilă și satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât și familiei sale, o existență conformă cu demnitatea umană și completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecție socială.
Orice persoană are dreptul de a întemeia sindicate și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.
2) Articolul 24 - Carta Drepturilor (și Îndatoririlor) oricărui om
Orice persoană are dreptul la odihnă și recreație, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă și la concedii periodice plătite.
Apoi:
4) Articolul 47 – Nivelul de trai (Constituția României)
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor săi un nivel de trai decent.
(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii.
3) Articolul 25 - Carta Drepturilor (si Îndatoririlor) oricărui om
Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență, în urma unor împrejurări independente de voința sa.
Mama și copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toți copiii, fie că sunt născuți în cadrul căsătorii sau în afara acesteia, se bucură de o aceeași protecție socială.
Si acum, la urma, încă o prevedere juridică, o prevedere suprastatală și deosebit de puternică (deosebit de fermă) când privește obligațiile (îndatoririle) ce revin acelor "subiecți juridici" cunoscuți în limbaj popular drept "șoferi profesioniști", dar pierduta (ca măgarul în ceata), slaba sau, mai degrabă absenta, când ar trebui sa vegheze la apărarea integrității drepturilor civile ce le revin acelorași "actori.
(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.
(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(2) Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială.
Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.
5) Art. 41 – Munca și Protecția ei socială (Constituția României)
(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit.
Alegerea profesiei (a meseriei) sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă.