Vulpea la găini
Vulpea rosie (sau "vulpea comuna")
16.10.13 / Stimate (eventual) cititor.
M-am născut si am crescut . . . la "țară".
Am, intipărite in memorie, nopti de . . . spaimă, nopti in care părintii mei, vecinii de prinprejur, puneau casele "in picioare" ("pe jar") in miez de noapte cand . . . vulpea (mai ales) sau (rar, mai degrabă e doar vreo "falsă amintire) lupul, dadeau atac la "cotețele" ("de găini" sau "de animale") pe care
le avea, fiecare, in a lui "bătătură".
Cu toate astea (sau tocmai de aceea) mă inchin in fata Naturii, si nu văd ca pe o solutie (din partea mea ca om), omorârea unui animal doar pentru
că face, ceea ce Natura insăsi l-a inzestrat să facă. Solutia (din punctul meu de vedere, de "azi" si "dintotdeauna") este, . . . să-mi astup "găurile"
din gard, să-mi repar gardul, sau, dacă nu-l am deloc, să-mi fac unul.
De ce spun toate astea. Pentru ca azi, sau poate maine (depinde cand reusesc sa o termin de compus) am sa
depun o reclamatie, sesizare, sugestie (nici nu stiu cum sa-i zic, pentru ca aici in Spania , unde traiesc eu, ceea ce fac acum se numeste "denuncia").
Formularul standard pe care (cautand pe net), am gasit ca mi-l ofera institutia asta numita "Inspecciòn de Trabajo y Seguridad Social" se numeste "Escrito de denuncia" (clic pe foto), sensul "denuntiei" mele nu este ceea ce, "stricto senso" s-ar putea intelege.
Imi asum un risc care . . . nu e joaca. Se prea poate ca . . . "un cap destept", sa incerce (si sa poata) folosi propriile-mi date, impotriva mea.
E . . . ca la sah (sau, ca la poker). Cu "cartile" pe care le am in mana, chiar si "chinta royala" daca am, sunt constient ca pot castiga, dar (inclusiv) pot pierde (chiar si . . . la "cacealma").
Dar daca n-o fac eu (care am, totusi, "quinta" in mana) atunci, nimeni nu mai poate sa o faca.
Daca o sa castig, sper sa fie in beneficiul (in usurarea vietii) tuturor, iar daca e sa pierd, pierderea mi-o asum.
Chiar si aceasta "scrisoare" catre tine, cititorule, face parte din intregul "apararii" mele, pentru ca, singur (singur-singur), nimeni nu are izbanda de
reusita.
Nu fac "eroismul" asta, voluntar, cat (mai ales) . . . obligat de circumstante, pe care, nu eu le-am creat..
Urmare a acestei "relatii laborale" in care eu nu am facut altceva decat "tot ce mi-a stat in putinta in aceea de a-mi respecta contractul in limitele legii",
am primit, ca reciproca, o "libertate" analogica unei libertati pe care o acorzi unei albine pe care o inchizi intr-un borcan atat de straveziu incat, desi
nimeni din jur nu observa ca nu este libera, ea nu poate participa la "viata sociala".
Fiinta (om, albina, musca sau orice alta "lighioaie") izolata in felul asta este sortita . . . pieirii. Numai ca eu, am sa ma bat, pentru dreptul meu de a trai,
cu tot ce pot utiliza din ale mele capacitati.
Nu cer (nu am cerut in viata mea, in vreun fel, pomana). Ceea ce incerc sa fac este . . . "o asezare a cartilor pe masa".
Eu nu am ce ascunde si cred in capacitatea de justitie a fiintei umane. Cata vreme voi fi, o-i mai da (eu), semne ale existentei mele.
Salutari si, multumesc oricui, pentru timpul ce si l-a rapit lui, spre a citi randurile mele. 16.10.2013_17.40
Chiar daca cu probele pe care (ca sofer), le-am adunat in cei 4 ani lucrati, si desi ceea ce s-a intamplat in cei 4 ani este (dupa parerea mea, si pana la "proba contrarie") "exploatare laborala (in munca) crunta", dincolo de aparentele pe care le pot crea cuvintele, eu nu caut "razbunare" ci . . . "indreptare a lucrurilor" (ca sa nu-i mai zic simplul . . ."dreptate" care, pana la urma, tot a razbunare ar suna).
Adica, mai intai m-ar interesa ca . . . altcineva (profesionisti ai materiei, autorizati si nu "oameni de pe strada") sa certifice (sau dupa caz, sa infirme) argumentatia . . . argumentelor mele.
