Fatiga cronica / Oboseala cronică

 Texto escrito por el admin en 31.01.2013 / Text scris de admin in 31.01.2013

 He salido... a cuatro patas de una relación laboral en que me he resistido unos cuatro años, cuatro años bajo de "trabajo bajo la tutela de la Legislación UE del Tacógrafo"-

Cuatro años que concurrieron destrozarme la... "capacidad de ser yo mismo".

Sabia yo (de sobra) que es la "fatiga" pero que esta identificada (y clasificada) medical (aunque a mi mismo me parece curioso que no e sabido), no sabia.

Mirando atrás, para explicarme como ha sido posible a uno como yo (gran aficionado a lectura) me ha escapado informaciones sobre la existencia o identificación medical de esta ... cosa    . Pero, mirando atrás (en el tiempo) ya entiendo como ha sido posible.

Soy emigrante. Al emigrar se han producido unos años de rotura, de interrupción con lo que significa "vida habitual" y te pasa como cuando te has caído y te levantas aturdido y ...se pasa

algún tiempo hasta cuando te estas  ... reposicionando.

El ordenador lo he "descubierto" antes de (2003) emigrar, pero el internet empezó a utilizarle sobre el fin de 2006, (he conseguido tener internet en casa mas tarde).

Aunque tenia en casa acceso a internet, debido al modo como se están aplicando las leyes en el transporte por carretera, no he podido acercarme a el por que ...la empresa me esta provocando la imposibilidad de acceder .. a mi casa.

Pues, por el medio de 2010 o 2011 he conseguido comprarme un note-book y ... apareciendo el "internet móvil" empiezo a poder conectarme a internet en los sitios de estacionamiento.

Pero, mi "tecnología informática" estaba demasiada floja, demasiada débil, y poco rendimiento tenia.

Desde el febrero 2012 las "circunstancias" acabaron expulsándome del trabajo en el paro.

De tal modo he pasado bruscamente de a un estado de sobrecarga de trabajo (con todos sus componentes físicos o psíquicos) a un estado de ... inactividad física ( pero una carga psíquica mas grande que la anterior, aunque causada por  .. causas diferentes.)

Si antes del febrero 2012 no se ponía problema a entrar en "incapacidad de pago" (y solo ...lo  de no estrellarme con el camión y cumplir diariamente con lo que el empleador impone para continuar tenerte incluso en su lista, después de 12 de febrero disponía yo de "tiempo libre", pero tan libre que entras en "imposibilidad de pago" y ... te ahogas.

Bueno, quiero decir que desde este febrero 2012 me he sumergido en el internet, buceando desesperado en busca de ...alguna salida.

He llegado estos días (después de un año de investigaciones para entender lo que me pasa) a presentarme en un gabinete de psicología.

 Traducción realizada por el admin en 14.11.2020 / Traducere realizata de admin la 14.11.2020

Am iesit de-a busilea (in patru labe), dintr-o relatie de munca in care am rezistat o perioada de patru ani ... perioada petrecuta sub tutela "Legislației UE a Tahografului”.

Patru ani care si-au dat concursul la a-mi distruge "capacitatea de a fi eu insumi".

Știam eu (mai mult decat aveam nevoie) ce este „oboseala” dar că este identificată (și clasificată) medical (deși mi se pare curios că nu știam), adevarul e ca... nu știam.

Privesc în urmă, pentru a-mi explica cum a fost posibil ca unuia ca mine (un mare fan al lecturii) sa-mi fi scăpat informații despre existența sau identificarea medicală acestui lucru. 

Dar, privind retrospectiv, deja incep sa înțeleg cum a fost posibil.

Sunt emigrant. Prin emigrare au aparut câțiva ani de ruptura, de întrerupere cu ceea ce înseamnă „viața obișnuită”, și, ți se întâmplă ca atunci când ai căzut, te ridici de jos, amețit, și ... dureaza ceva timp până când te ... repoziționezi.

Am „descoperit” computerul (calculatorul), mai înainte de a emigra (adica prin 2002 - 2003), dar internetul am început a-l folosi in Spania, abia pe la sfârșitul anului 2006, (cand am reușit să am o rezidenta a mea stabila, pentru a putea contracta internet).

Deși acasă aveam contractat internet (si puteam avea astfel acces la el) , datorită modului în care se interpreteaza si aplică legile în transportul rutier, nu am putut să mă apropii de el, deoarece ... angajatorul a stiu (si stie) sa creeze circumstante de asa natura incat mai mult sa nu-mi vad casa, decat sa o vad,

Ei bine, la mijlocul anului 2010 sau 2011 am reușit să cumpăr un note-book și ... tot cam de atunci a inceput sa apară „internetul mobil”, si am început să mă pot conecta la internet de prin parcările de pe unde eram obligat sa stationez cu camionul spre a simula "repausul".

Dar, „tehnologia mea informatica” era deosebit de slabă, prea slabă și . . . putin randament avea.

Din februarie 2012 „astrele” mi s-au aliniat atat de negativ incat au ajuns să mă expulzeze in șomaj. Astfel am trecut brusc de la o stare de suprasolicitare laborala (cu toate componentele sale fizice si/sau psihologice) la o stare de ... inactivitate fizică (dar la o povară psihologică mai mare decât cea anterioară, deși provocată de ... cauze diferite.)

Dacă înainte de februarie 2012 nu se punea problema de a ajunge eu în ceea ce se numeste „incapacitate de plată” (ci exista doar problema de ... a nu ma face praf cu camionul, indeplinind zilnic acele sarcini de serviciu pe care angajatorul le impunea, pentru a continua sa te tina sau sa nu te tina in "lotul" sau, după 12 februarie am ajuns "sa dispun de timpul meu liber”, dar atât de liber încât intri in „incapacitate de plată” și ... sucombi.

La doctora me a hecho un par de preguntas, combinando sus preguntas con mis pobres explicaciones.

El problema primordial en mi caso es que siendo emigrante, mi vocabulario no es tan amplio como el de un "indigeno". Las palabras con cual describes tus sentidos le aprendes desde pequeño, cuando te quemas a un dedo, cuando te haces algún daño a un dedo utilizando mal un cuchillo, etc. Mi vocabulario es muy especifico, rondado la especificidad de mi dominio de trabajo.

La fatiga te esta provocando unos daños que me deja sin palabras y en mi propia idioma, pues para explicar en español tengo que apoyarme por el ordenador.

Pero antes de llegar al día de hoy, a ver si puedo explicar cosas según el paso del tiempo.

Largas jornadas de trabajo con demasiado trabajo por la noche, noche tras noche, semana tras semana, mes tras mes y así 4 años seguidos.

Digo yo que yo tengo la buena suerte de llegar a saber utilizar el ordenador y el internet de una mañera que me ha permitido recrear un pasado, por que ... de modo normal, cuanta gente común y corriente, como yo, saben procesar unas informaciones de tal mañera que de un estado de información muerta (como una hoja de un árbol que ha caído desde el árbol en la tierra, con tres-cuatro años antes), la pueda recuperar, reconstruir la imagen y asentarla en esta maravilla informática que se llama "pagina en web"?

Tengo, hoy en día, como ... cosas palpables, unos discos, unos registros que valen mas que ...  solo unas palabras la hora de intentar hablar a alguien de lo que padezco.

Después de un año de sisifico esfuerzo he conseguido (no mucho), pero mucho mas de lo podía mostrar antes.

Ahora puede parecer fácil que, con un solo "clic" el "nada" se convierte en "imagen", pero para mi ha sido un esfuerzo comparable con el que lo ha hecho el abate Faria (el de cavaren una roca con una cucharita), con la ilusión que me puedo salvar, la vida.

Se mueren muchos (demasiados) en esta profesión por que el empleador tiene bien facilitado por la Sociedad el usar este ... "móvil" (la mas elocuente analogía es con el "teléfono móvil") hasta cuando se le agota la batería y, después, lo esta tirando, cogiéndose (no solo gratuito sino .. con grandes facilidades), otro.

Tal como yo, he encontrado decenas de compañeros (de misma empresa, por que de ellos sabes desde donde vienen y donde se van) caídos con la cabeza sobre el volante, así me han encontrando y ellos, a mi.

Voy a presentar unos "discos", intentando yo acercar cuanto mas se puede, la imagen tal realizada de lo que ocurría en realidad.

Sabemos con todos que después de una noche que no dormimos (por ejemplo la de "noche vieja", el cuerpo se resiente. Mientras conduces estas mirando en parabrisa como en cualquier otra pantalla. Pero, lo que es diferente es que si te cansas mirando la pantalla del ordenador y te caes con la cabeza sobre la mesa, duermes sin pasarte algo mas, pero con un camión no es lo mismo por que en un solo instante te has salido de tu carril y puede ocurrirse cualquier grado de accidente (desde a "simple incidencia" a el mas grave accidente que se puede imaginar.

La presión y el control que hace la empresa es tan considerable que no te deja espacio de maniobra.

Todo lo que se pierde (en esta materia lo que se pierde es "tiempo") te lo quita de "tu tiempo" aunque el contrato no es así. (Véase el concepto "salario") .

Ei bine, vreau să spun că din februarie 2012 m-am cufundat în internet, scufundându-mă cu disperare în căutarea vreunei ieșiri din impas. 

Bueno, no quiero exponer el "por que" sino como se ha manifestado la fatiga en contra de mi propio cuerpo.

Por el principio (2008), empiezo con fuertes  (y de un olor indescriptible) sudorizaciònes.

Con paso del tiempo empezaron dolores de cabeza, unos dolores agudos que se localizaban en la parte superior de la frente y, empezó yo, poco a poco a pegarme con la palma en contra de la cabeza (por que así se sentía algún alivio).

Con paso del tiempo empiezo bajarme la resistencia ante la sensación de sueño. Las rutas .. son rutas que se hacen desde años y la empresa sabe en cualquier momento donde debe encontrarse la persona "tal", a tal hora, a tal minuto, a tal instante. Lo tiene, como se dice, perfectamente controlado.

Sumándose todas estas, empiezo yo a "perder terreno".

Venían momentos cuando estarías mirando y no veías nada.

Intentarías con todo tipo de actividades (encender la luz en la cabina, cambiar de emisoras el radio , abrir ventana, beber agua, masticar algo), estirando las manos  o, dependiendo del tipo de cabina, estirando los pies, cantar, etc.

Pero las cosas estaban empeorando de tal modo que de a cantar llego poco a poco a necesitar gemir y ... mas allá a gruñir y...mas allá a gritar, y de a pegar leve la cabeza con la palma, a golpearlo forte para que mantener no solo los ojos abiertos sino y la vista.

De tantos gritos sentía una inexpresable sensación de picaduras y secadura por la trajea.

Estaban momentos que no podía realizar si efectivamente he visto con los ojos o solo con el cerebro. Después de tales momentos, sentía una inexplicable alegría que ... no me ha pasado nada y sentía tanta alegría que aun sigues vivo, que ..."aun estoy en "mi carril", de tal modo que, se ocurría que la fatiga desaparecía completamente (y podía completar el resto de camino que restaba para cumplir los ordenes y arrastrando de mi mismo hasta llegar al primer destino (de la lista).

(Me recuerdo películas que he visto con muchos años atrás, donde unos estaban torturados con unos fuertes focos de luz fijados en sus ojos, y creo que algo así es lo que he vivido yo).

El paso de tiempo no lograba a mi favor. Las dolores de cabeza crecieron tanto en intensidad como en duración. Empezaron a picarme los ojos. Hasta cuando las picaduras empezaron en convertirse en sensación de "arena en los ojos". Y, sobre todo ... una continua sensación de ojos secos y, agudos dolores por detrás de los ojos

He pensado yo que necesito gafas. En las raras ocasiones de ... "llegar en casa" (y sobre todo en horas de compatibilidad con el "mundo terrestre"), llego a ser visto de un oculista.

A el le ha salido que necesito gafas, y de verdad es que en los primeros momentos cuando ... desconecto la "batería" de a el "cargador", si que me ayuda distinguir lo que sin gafas no puedo (letras pequeñas) pero es tan fluctuación entre los momentos cuando las gafas me ayudan o me estorban que he pagado un montón de multas por no tener puestas las gafas, aunque en aquellos momentos, con gafas tenia tan poca visibilidad que podía matar la gente (con el camión), por el camino.

A mi me aparece como una absurdidad legal obligarte a portar gafas por que así marca en el permiso, cuando se trata de adaptar tu, todo lo que tienes mejor en ti mismo para que las cosas salgan bien. El instinto de conservación innato en el ser humano le obliga acomodarse a cualquier determinada situación de tal mañera que no se produzca daños ante todo a el mismo (y de una vez con esto, a los demás). Pero obligando a uno poner las gafas cuando a el no le sirve me parece una estupidez que no se puede traducir en palabras.

El "mal" a subido en intensidad, día tras día.

Llego a un margen, que me obligaba comportarme como un liebre perseguido de un galgo y ... cuando tenia yo unos 10 pasos de distancia,  paraba de golpe y dormía por lo menos el tiempo que necesitaba el galgo para cubrir 5 pasos, para recargar yo un poco mis pilas para que pueda continuar.

Tengo muchos discos (registros) que dan testimonio de esta cosa.

En teoría se dice "y se piensa) de todo pero en practica, un "trabajador móvil" no dispone  de la ... normal autonomía de gestionarse (ni por lo menos) su propio tiempo, pues nada de gestionar el tiempo que cabe "dentro del disco".

Pues cuando tienes de cumplir semanas de horario de trabajo (como estas que añado como ejemplo ("pincha aqui"), con despertar como mucho a las 22:00 horas, entrar en los manos" del empleador y (desde sus manos), escapando a la "posibilidad efectiva" de disponer de tu propio tiempo (incluso para dormir) sobre las 13- 14- 15 de el siguiente día y empezar de nuevo ("reanudar" este circulo sin principio y sin fin, después de unas 3-4 o 6-7 horas, la "batería" no tiene tiempo a recargarse

Am venit în aceste zile (după un an de cercetări pentru a înțelege ce mi se întâmplă) să apar într-un cabinet de psihologie.

Doctorul mi-a pus câteva întrebări, combinând întrebările ei cu explicațiile mele slabe.

Principala problemă în cazul meu este că, fiind imigrant, vocabularul meu nu este la fel de larg ca cel al unei „persoane indigene”. Cuvintele cu care vă descrieți simțurile pe care le învățați din copilărie, când ardeți un deget, când răniți un deget cu un cuțit rău etc. Vocabularul meu este foarte specific, în jurul specificului domeniului meu de lucru.

Oboseala îți provoacă daune care mă lasă fără cuvinte și în propria mea limbă, pentru că pentru a explica în spaniolă trebuie să mă bazez pe computer.

Dar, înainte de a ajunge astăzi, să vedem dacă pot explica lucrurile în timp.

Ore lungi de muncă cu prea multă muncă noaptea, noapte după noapte, săptămână după săptămână, lună după lună și așa mai departe 4 ani la rând.

Spun că am norocul să aflu cum să folosesc computerul și internetul într-un mod care mi-a permis să recreez un trecut, pentru că ... într-un mod normal, câți oameni obișnuiți, ca mine, știu să proceseze unele informațiile în așa fel încât dintr-o stare de informații moarte (cum ar fi o frunză de copac care a căzut din copac pe pământ, cu trei până la patru ani înainte), poate fi recuperată, reconstituită imaginea și așezată în acest computer. se numește „pagină web”?

Astăzi am ... lucruri tangibile, unele înregistrări, unele înregistrări care valorează mai mult decât ... doar câteva cuvinte când încerc să vorbesc cu cineva despre ceea ce sufăr.

După un an de eforturi semnificative am realizat (nu mult), dar mult mai mult decât puteam arăta înainte.

Acum poate părea ușor că, printr-un singur „clic”, „nimic” nu devine „imagine”, dar pentru mine a fost un efort comparabil cu cel făcut de Abbe Faria (săpat o piatră cu o lingură) , cu iluzia că îmi pot salva viața.

Mulți (prea mulți) mor în această profesie deoarece angajatorul este bine facilitat de Societate să folosească acest ... „mobil” (cea mai elocventă analogie este cu „telefonul mobil”) până când bateria se epuizează și, mai târziu, îl aruncă, luând (nu numai gratuit, dar ... cu facilități excelente), un altul.

La fel ca mine, am găsit zeci de colegi (de la aceeași companie, pentru că știi de unde vin și încotro se îndreaptă) căzuți cu capul pe roată, așa m-au găsit și m-au găsit.

Voi prezenta câteva „discuri”, încercând să mă apropiez cât mai mult posibil, de imaginea realizată de ceea ce se întâmpla de fapt.

Știm cu toții că după o noapte în care nu dormim (de exemplu „Revelion”, corpul suferă. În timp ce conduceți, vă uitați la parbriz ca pe orice alt ecran. Dar, ceea ce este diferit este că, dacă obosiți, căutați ecranul computerului și cazi cu capul pe masă, dormi fără să treci altceva, dar cu un camion nu este același lucru deoarece într-o singură clipă ai părăsit banda și poate apărea orice grad de accident (de la „incident simplu” la cel mai grav accident care poate fi imaginat.

Presiunea și controlul exercitate de companie sunt atât de considerabile încât nu vă lasă loc de manevră.

Tot ceea ce se pierde (în această materie ceea ce se pierde este „timpul”) îl ia de pe „timpul tău”, deși contractul nu este așa. (Vezi conceptul „salariu”).

Ei bine, nu vreau să expun „de ce”, ci cum s-a manifestat oboseala împotriva propriului meu corp.

La început (2008), încep cu transpirație puternică (și miros de nedescris).

Odată cu trecerea timpului, au început durerile de cap, unele dureri ascuțite care au fost localizate în partea superioară a frunții și, am început, încetul cu încetul, să mă bat cu palma de cap (pentru că așa am simțit o ușurare).

Odată cu trecerea timpului, încep să-mi reduc rezistența la senzația de somn. Traseele ... sunt trasee realizate de ani de zile și compania știe în orice moment

în cazul în care persoana „astfel” trebuie să fie, la un moment dat, la un astfel de minut, la un astfel de moment. Îl are, după cum se spune, perfect controlat.

Adunând toate acestea, încep să „pierd teren”.

Au fost momente când ai fi căutat și nu ai vedea nimic.

Ai încerca tot felul de activități (aprinderea luminii din cabină, schimbarea posturilor de radio, deschiderea ferestrei, băutură de apă, mestecarea ceva), întinderea mâinilor sau, în funcție de tipul de cabină, întinderea picioarelor, cântarea etc.

Dar lucrurile se înrăutățeau în așa fel încât, din cântat, am ajuns încetul cu încetul să am nevoie să gem și ... mai departe să mârâie și ... mai departe să strig, și să lovesc ușor capul cu palma, să-l lovesc tare astfel încât să nu ții doar ochii deschiși, ci și vederea.

Din atâtea țipete a simțit o senzație inexprimabilă de mușcături și uscăciune din costum.

Au fost momente de care nu mi-am putut da seama dacă am văzut efectiv cu ochii sau doar cu creierul. După astfel de momente, am simțit o bucurie inexplicabilă că ... nu mi s-a întâmplat nimic și am simțit atât de multă bucurie încât ești încă în viață, încât ... „Sunt încă în„ banda mea ”, în așa fel încât, s-a întâmplat că oboseala a dispărut complet (și aș putea finaliza tot restul drumului care a rămas pentru a îndeplini comenzile și târându-mă până am ajuns la prima destinație (pe listă).

(Îmi amintesc de filme pe care le-am văzut cu mulți ani în urmă, unde unii au fost torturați cu lumini puternice fixate pe ochi și cred că așa ceva este ceea ce am experimentat).

Trecerea timpului nu a funcționat în favoarea mea. Durerile de cap au crescut atât în ​​intensitate, cât și în durată. Ochii mei au început să mă usture. Chiar și atunci când mușcăturile au început să devină o senzație de „nisip în ochi”. Și mai ales ... o senzație continuă de ochi uscați și durere ascuțită în spatele ochilor

Am crezut că am nevoie de ochelari. În rarele ocazii în care ... „ajung acasă” (și mai ales în ore de compatibilitate cu „lumea terestră”), ajung să fiu văzut de un oftalmolog.

El a descoperit că am nevoie de ochelari și, într-adevăr, în primele momente când ... deconectez „bateria” de „încărcător”, mă ajută să disting ceea ce fără ochelari nu pot (litere mici), dar Este o astfel de fluctuație între momentele în care ochelarii mă ajută sau mă împiedică că am plătit o mulțime de amenzi pentru că nu am purtat ochelarii, deși în acel moment, cu ochelari aveam o vizibilitate atât de redusă încât puteam ucide oameni (cu camionul), Apropo.

Mi se pare un absurd legal să te obligi să porți ochelari pentru că așa marchează pe permis, atunci când vine vorba de adaptarea ta, tot ce ai mai bine în tine, pentru ca lucrurile să meargă bine. Instinctul de conservare înnăscut în ființa umană îl obligă să se adapteze la orice situație dată în așa fel încât daunele să nu apară în primul rând lui însuși (și odată cu aceasta, altora). Dar forțarea unuia să-și pună ochelari atunci când nu funcționează pentru el pare o prostie care nu poate fi tradusă în cuvinte.

Mă simt invalid.

Tragedia unui invalid este ... o mare tragedie.

Dar cel puțin, atunci când dizabilitatea ta este ceva „vizibil pentru ceilalți”, prin a fi vizibil poți fi înțeles, poți fi ajutat, poți fi tratat.

În cazul meu este o dizabilitate la fel de diferită pe cât implozia este diferită de explozie. Apar ca o persoană normală, ca o persoană valabilă.

Seamănă cu mine ca unul care întinde mâna să cerșească, încercând să-i înșele pe potențiali credincioși cu cuvinte.

Datorită felului meu de a fi, consider sinuciderea ca fiind ceva pe care ființele umane nu au voie să îl facă. Dar când treci de la a fi ceva „analog cu motorul bărcii tale” într-o „piatră de moară în jurul gâtului înotătorului”, atunci ieșirea din cale nu mai este sinucidere, ci singura modalitate de a reduce daunele, singura cale deschide că Societatea te lasă ca o opțiune de a te „scoate din joc”. Pentru că, deși încă mai trăiești fizic, ai devenit un „mort civil”.

Dar, mai presus de toate, trebuie să joc cărțile mele, până la ultima carte.

Va urma!

Este ... descomunal uso, se refleja en cada sujeto, de modo personalizado.Em mi caso siento un cansancio extremo que persiste a lo largo de todo el día (e incluso de la noche). Tengo una sensación permanente de gripe: de dolor cuando me muevo, dolor de garganta, dolor de oídos, dolor y escozor de ojos.Dolores musculares en muslos, en brazos, zona lumbar, zona lateral de la espalda y en las costillas, hasta tal punto que hay días que me cuesta respirar casi quedándome sin el soplo sistólico.Dolor abdominal, sobre todo en la zona que comprende desde la garganta hasta el intestino, y a veces eliminación de fecales con sangre.Las diarreas, están a la orden del día y estaban periodos cuando el olor eliminado estaba algo fuera de ...cualquier normalidad (las reacciones de los demás por los aseos públicos decían mas en .... onomatopeyas que en cualquier palabras).

Hay épocas de crisis, y épocas mas blandas, dependiendo si la cantidad del cansancio es importante. Antes de acabarse tal como se acabo esta relacíon laboral, tenia dolores en todo el cuerpo algo como me imagino que pueden ser los dolores provocados por algún reumatismo total por que daba igual si dormía yo sobre algo blando o algo duro, los dolores en los huesos, sobre todo en los hombros y en los brazos y mucho mas en el hombro izquierdo estaban de una agudeza y una magnitud que no caben en palabras.

La memoria a corto plazo es la más afectada. Y.... la capacidad de reacción, los reflejos, la espontaneidad se me ha disminuido de un modo que, no tiene como ser compatible con la claridad que es necesaria en este dominio de trabajo.

La actividad de conducción profesional es la actividad con lo cual me he conseguido el pan durante toda mi vida. Es lo que yo se hacer, es lo que a mi me ha gustado dedicarme,

es lo que para mi ha sido una especie de hobby.

Soy un luchador, pero con lo que me ha pasado en estos cuatro años de trabajo bajo al "amparo" de la legislación del tacógrafo se me han destruido las herramientas con lo

cual podía yo ser útil.

Pero de a el estado de trabajar con gusto, tu turno, a aquel de entrar en tu turno de trabajo como cuando subes a un "plato tagada" donde pagas un duro para unos minutos, pero

una vez entrado te imposibilitan salir desde allí hasta cuando se escurre de ti la ultima gota de energía, y entonces te abren la puerta y te tiran en un rincón unas horas.

Si te levantas (tal como un boxeador remonta su K.O ) otra vez  ... empiezas cuando el contrato impone y acabas cuando el empleador decide.

Si no te levantas ... no pasa nada. Los seguros cubren todo y ... un chofer recién adquirido vale mucho mas que uno que tiene antigüedad.

Me levanto más cansado de lo que me acuesto, y los dolores oculares y una especie de niebla tanto en la vista como en el cerebro es algo que ha entrado en mi habitual.

Para mi el principal hobby de mi vida ha sido lectura. Hoy en día, con gafas puedo distinguir las letras, pero pronto empieza el dolor globular y pasa al dolor de cabeza y lo único

que puedo hacer es apartar las gafas y cubrir mis ojos con mis palmas.

Conduzco mi propio coche, poca distancia y me cuesta mucho tanto por el cansancio que pronto viene en los ojos como, en principal en el cerebro. Tengo una necesidad de abrir

la boca y sacar la lengua, empiezo toser desde soplar como es posible que soplan los asmáticos y el soplo se convierte en tos, creciendo en fuerza a medida que mas pasa el

tiempo de esfuerzo y si no me duermo me muero.

Casi siempre tengo frío, aunque la temperatura del ambiente no es fría.

La analogía con el móvil es la mas clara. Cuando se le ha malgastado la batería, da igual que lo recargas 24 horas por 24, porque a cabo de  2-3 horas después de que le estas

desenchufando ya se queda sin corriente.

Al acercarse del agotamiento empiezas sentir la necesidad de tener la boca abierta y emitir unos soplos, que crecen en intensidad poco a poco desde a una respiración normal

hasta al toser, toser continuamente. No se, no tengo el lenguaje ni la memoria para memorizar y explicar ... a explicar que?. Como se me apagan las luces? 

Me siento invalido.

La tragedia de un invalido es ... una gran tragedia.

Pero por lo menos, cuando tu minusvalía es algo "visible para los demás", siendo visible puedes ser comprendido, puedes ser ayudado, puedes ser tratado.

En mi caso es una invalidez tan diferente tal y como la implosion es diferente de la explosion. Aparezco como una persona normal, como una persona valida.

Me parezco a mi mismo como uno que tiende la mano para pedir limosna, intentando engañar con palabras a unos eventuales creedores.

Por mi forma de ser considero el suicidio como algo que el ser humano no tiene permiso hacer. Pero cuando te conviertes desde a ser algo "analógico con el motor de tu barco" en  una "piedra de molino al cuello de el nadador" entonces apartarte del camino ya no es un suicidio sino el único modo de reducir los daños, el único camino abierto que te lo deja la Sociedad como opción de ponerte "fuera del juego". Por que aunque físicamente sigues vivo,  te has convertido en un "muerto civil".

Pero, ante todo, tengo que jugarme mis cartas, hasta el ultimo soplo.