Blog personal

Estimado Jose Maria

Ya se ha pasado mas de un año desde aquel día de 12 de febrero cuando he recibido yo el aviso de a Trafico que me he quedado sin puntos.

En dos días (13 y 14) se me arruino una construcción que comenzó a construir en 1980. Desde 1980 hasta 2008 (cuando empezó nuestra relación laboral) he sumado unos 23 años de trabajo como "chofer profesional" pero estos 4 años en Transnugon (que se sumaron a los anteriores 23) han sido los mas llenos de injusticia que todos.

El "transporte por carretera" es un régimen muy especial y soy consciente que los que no han sido involucrados directamente en este asunto no pueden

entender el fenómeno en sus dimensiones reales.

Nuestra relación laboral ha sido fea y se acabo y mas feo y sigo considerando que no ha sido así por mi culpa sino por la voluntad expresa de Transnugon.

Ha sido vuestra opciòn lo de no ingresarme mis 9 mil euros de mi finiquito, aunque yo he firmado con la misma buena fe que he invertido en Transnugon durante toda nuestra relaciòn laboral.

No soy un ignorante y no he invertido mi buena fe en el Transnugon haciendo abstracción de el trato recibido, pero, en las limites de efectivas posibilidades de cada momento en su parte, he puesto todo por mi parte para correctarse los desperfectos del trabajo de tal forma para caber entre las limites establecidas por ley.

No pertenezco a aquella tipología del ser humano que busca ganar con cualquier precio sino tengo sembrada en mi (y cultivada) tanto lo de "perder con dignidad" como lo de "ganar con dignidad".

El contrato (individual) de trabajo que hemos firmado entre nosotros comenzó a ser incumplido por Transnugon pocas días de a su inicio.

Comparando con los demás colegas de trabajo he visto que no recibo un trato diferenciado sino que toda esta actitud entra en el concepto "costumbres de la casa".

Yo considero que las empresas son de sus dueños pero que este sector de actividad que constituye área de la profesión por lo cual me he preparado en  los años cuando cualquiera se prepara para el largo camino por la Vida, es de todos.

No soy de acuerdo con aquel "no te conviene el trato, te vas". 

Esta profesión es la casa que me he construido desde mi juventud para vivir en ella, y no me voy de ella sino intento arreglar lo que tiende derrumbarse o lo que me esta creando malestar.

Pues, no he visto otra solución para defenderme que lo de guardar un "diario a bordo" con datos con lo cual, si se suman, se puede reconstituir la realidad (o por lo menos "parte de la realidad") vivida.

A mi no me gusta atacar por sorpresa, siempre aviso con algo analógico a aquel "en garde" que sabemos que se utilizaba en esgrima.

Por esto yo os digo lo siguiente:

Obligado yo (por la actitud de el Transnugon mismo) a reconstituir (como unos arqueólogos reconstituyen un dinosaurio) lo que fui capaz, de nuestra relación, a mi me resulta que el Transnugon se cogió de mi, mas piel de lo que esta estipulado en nuestro contrato.

Si el Transnugon me ingresa en mi cuenta el dinero de mi finiquito (que sabemos las dos partes que no me la ingresado) y si, comprobando los datos, me paga lo que se apropio pasándose de el contrato yo no me constituiré nunca parte en algún proceso en contra de Transnugon por esta relación que hemos celebrado en estos 4 años de contrato (pero esto no significa que no voy a poner los datos en los manos de la Sociedad para que haga ella la justicia

que considera).

Añado aquí un videoclip en que he reconstituido, dejando fuera un montón de detalles, un pequeño fragmento de nuestra relación.

(3554 bytes)

Stimate Jose Maria

A trecut mai bine de un an de la acea zi de 12 februarie când am primit avizul de la Trafic că am rămas fără puncte.

În două zile (13 și 14) o construcție pe care am început a o construi în 1980, mi-a fost ruinată. Din 1980 până în 2008 (când a început relația noastră de muncă) am însumat aproximativ 23 de ani de muncă ca „șofer profesionist”, dar acești 4 ani în. Transnugon (care s-au adăugat celor 23 anterioare) au fost cei mai plini de nedreptăți dintre toți.

„Transportul rutier” este un regim cu totul special și sunt conștient că cei care nu au fost implicați direct în această chestiune nu pot

înţelege fenomenul în dimensiunile sale reale.

Relația noastră de muncă a fost urâtă și s-a terminat și mai urât și consider în continuare că nu a fost vina mea, ci a fost așa prin voința expresă a Transnugon.

A fost opțiunea Transnugon să nu-mi plătească cei 9 mii de euro din "finiquito", deși eu am semnat pentru primirea lor cu aceeași bună-credință pe care am investit-o in Transnugon pe tot parcursul relației noastre de lucru.

Nu sunt vreun ignorant și nu mi-am investit buna mea credință în Transnugon, facând cumva abstractie de tratamentul primit, dar, în limitele efectivelor posibilități ale fiecărui moment in parte, am făcut totul din partea mea pentru a corecta defectele activitatii de munca de asemenea formă incat rezultatul relatiei noastre să se incadreze între limitele stabilite de lege.

Nu aparțin acelui tip de ființă umană care caută să câștige cu orice preț, ci mai degrabă am sădit în mine (și am cultivat) atât sentimentul de „a sti pierde cu demnitate”, cât și pe acela de „a sti câștiga cu demnitate”.

Contractul (individual) de muncă pe care l-am semnat între noi a început să fie încălcat de Transnugon incepand de la doar câteva zile după intrarea sa in vigoare.

Prin continua comparatie cu alți colegi de muncă am văzut că nu primesc un tratament diferențiat ci mai degrabă că toată această atitudine a Transnugo se încadrează în conceptul numit „obiceiul casei”.

Consider că firmele (intreprinderile) aparțin proprietarilor lor, dar că acest sector de activitate care constituie domeniul profesiei pentru care m-am pregătit de-a lungul acelor ani când oricine se pregătește pentru lunga călătorie prin Viață, aparține tuturor lucratorilor.

N-am fost niciodata de acord cu acea zicala care zice că: „Daca nu-ti convine tratamentul, sterge-o”.

Această profesie este casa pe care mi-am construit-o încă din tinerețe, în care să locuiesc, și nu o părăsesc, ci încerc să repar ceea ce tinde să se prăbușească sau ceea ce îmi creează disconfort.

Ei bine, nu am văzut altă soluție pentru a mă apăra decât să țin un „jurnal de bord” cu date cu care, pe masura ce se adaugă, să se reconstitui realitatea (sau măcar „parte din realitate”) trăită.

Nu-mi place să atac prin surprindere, avertizez mereu cu ceva analog acelui „en garde” despre care știm că se foloseste in scrimă.

Din acest motiv vă spun următoarele:

Forțat eu (de propria atitudine a însuși Transnugonului) să reconstitui (precum arheologii reconstruiesc vreun dinozaur) activitatea desfasurata in laborala noastră relație, mi imi rezulta că Transnugonul mi-a luat mai multă piele decât ceea ce s-a stipulat în contractul intre noi.

Dacă Transnugon pune banii de finiquito în contul meu (ambele părți știm că banii astia nu au fost depuși în contul meu) și dacă, după verificarea datelor, îmi plătește ceea ce si-a insusit incalcând contractul, nu voi deveni niciodată parte la vreun proces impotriva Transnugon, pentru aceasta relatie laborala pe care am avut-o in acesti 4 ani de contract (dar asta nu inseamna ca nu voi pune toate datele pe care le detin, in mainile Societatii, pentru ca ea sa faca dreptatea pe care ea insasi o considera).

Adaug aici un clip video in care am reconstituit, ramanand totusi neincluse multe detalii, un mic fragment din laborala noastra relatie.