De la Suceava la Vereşti, de-a lungul Râului Suceava, prin Podişul Sucevei

articolul continuă de la  
   
1

Trecem de podul de la Iţcani continuând călătoria în aval, pe malul râului (foto 1). Iţcani este azi un cartier al oraşului Suceava. Aceasta parte a oraşului a avut o istorie foarte bogată. A făcut parte din imperiul habsburgic. În 1775 Bucovina de Nord a fost anexată imperiului. În acea perioadă, Iţcani a devenit localitate de graniţă. Azi acestei zone i se mai spune Suceava Nord şi se află la aproximativ 5 km de centrul oraşului Suceava.  Urme ale activităţii imperiului austro-ungar se mai văd şi azi. Pe malul stâng al Râului Suceava, în imediata apropiere a capătului nordic al podului rutier, se observă câteva pietre aşezate cu grijă una peste alta. Este pilonul unui pod din lemn, construit de austrieci în 1792 (foto 2). Era acoperit, singurul de acest fel din Bucovina. Podul a rezistat până la inundaţiile din 1893, când s-a prăbuşit. Din vecinătatea acestui pilon privim actualele construcţii hidrotehnice (foto 3).

                                 2
                           
3


Pornim mai departe, spre podul de cale ferată ce se zăreşte ceva mai la vale. Ajungem la micul Pârâu Mitoc pe care îl traversăm pe un pod (foto 4). Nu departe, în amonte pe acest pârâu, până în 1918 trecea graniţa dintre Principatele Române şi Imperiul Habsburgic. Ajungem lângă podul de cale ferată unde avem surpriza să întâlnim pescăruşul râzător (foto 5). 



                        4
                            


5








Pe digul de pe malul stâng geografic se află mulţi asemenea pescăruşi (foto 6) dar pe malul drept, în siguranţă, se găseşte o colonie întreagă (foto 7).


                            6
                               7

Râul face un cot mare spre dreapta (foto 8). Suntem în oraşul Suceava, în zona industrială. Peste tot se văd urme ale activităţii umane. Zărim pe malul drept turnul de paraşutism din Suceava (foto 9). 


                               8
                         
9

În stânga turnului, în ultimul plan în imaginea 9, zărim din nou dealul pe care se află ruinele cetăţii Şcheia, descrise la https://sites.google.com/site/romanianatura41/home/carpatii-rasariteni/podisul-moldovei/podisul-sucevei/cetatea-scheia-langa-suceava . De pe acel traseu, în imaginea 3, se vede Râul Suceava iar în dreapta imaginii se zăreşte podul rutier care face legătură cu cartierul Burdujeni.

Câteva sute de metri în aval, râul se desparte în două braţe, generând o insulă (foto 10). Ne apropiem de următorul pod rutier şi privim spre înapoi, acolo unde cele două braţe se unesc din nou (foto 11). 


                   10
                    
11


Trecem pe sub podul ce uneşte oraşul de cartierul Burdujeni (foto 12) şi continuăm călătoria pe malul stâng. Pe alocuri găsim porţiuni întinse cu stufăriş (foto 13). De partea cealaltă a râului, pe dealuri, se află întins oraşul Suceava, reşedinţa judeţului şi fosta capitală a Moldovei (foto 14).




                         12
                              13
                                 
14



Depăşim clădirile aflate pe malul stâng şi câteva construcţii de regularizare a cursului apei şi surprindem pe un deal cetatea de scaun a Sucevei, reşedinţa voievodului Ştefan cel Mare în secolul al XV-lea, construită de voievodul Petru Muşat la sfârşitul secolului al XIV-lea (foto 15). Şi Mihai Viteazu a ajuns aici, la unirea Principatelor Române din 1600.


                               
15



Cetatea se află pe malul drept al Râului Suceava, în vârful unui deal, la 70 m diferenţă de nivel faţă de cursul apei. A avut rol strategic, de apărare al acestor meleaguri. Din oraşul Suceava se poate ajunge la cetate foarte uşor pe mai multe căi. Ruta clasică porneşte din dreptul Bibliotecii Judeţene, aflată foarte aproape de centrul oraşului, de unde urmăm cale de 2 km indicatoarele rutiere. Se poate ajunge şi mai direct dacă vom coborî pe strada Cetăţii spre valea ce desparte oraşul de dealul pe care se află cetatea. Apoi urcăm o alee în trepte şi ajungem foarte aproape de intrarea în cetate. Iată cum arăta cetatea în iulie 2015 (foto 15a, 15b). 



                           15a
                                 
15b

Cetatea este în reconstrucţie. Putem ajunge la baza zidurilor cetăţii dacă ne întoarcem pe aleea pe care am urcat şi urmăm spre est una din cărările pe care se intră în pădurea de sub cetate. Sunt mai multe poteci care în general au aceeaşi direcţie, diferind doar altitudinea la care se află. Facem fotografia reciprocă imaginii 15 (foto 15 c); zărim Râul Suceava iar în depărtare o parte din cartierul Burdujeni. Pe sub ziduri ajungem sub poarta de intrare în cetate (foto 15 d).


                              15c
                    
15d









Revenim însă la traseul nostru pe malul stâng, după imaginea 15. Urmează o porţiune unde apa a rupt din maluri iar sălciile de pe margine stau să cadă (foto 16). Râul este îndiguit aici, pe o distanţă foarte mare. Pe dealul din stânga imaginii 17 se află peştera în loess descrisă la https://sites.google.com/site/romanianatura41/home/carpatii-rasariteni/podisul-moldovei/podisul-sucevei/pestera-din-dealul-cetatii-la-suceava


                                 16
                                               
17



De pe malul drept, de la baza dealului amintit, privim spre amonte (foto 17a). Dealul are structură interesantă, cu mici alunecări de teren (foto 18). 


               17a
                                      
18




Iată alunecările privite de aproape, de pe malul drept (foto 18a). Ceva mai sus de aceste alunecări am găsit, la mijloc de iulie 2015, scai vânăt (foto 18b).




                              18a
               
18b





Continuăm înaintarea pe malul stâng. Ceva mai la vale găsim multe muşuroaie de cârtiţă (foto 19). În mijlocul râului, un pescăruş se odihneşte (foto 20). 






                                19
                             
20





Ieşim treptat din zona oraşului Suceava dar suntem încă în vecinătatea termocentralei sucevene. Râul curge destul de domol aici formând chiar mici insule (foto 21). De pe malul drept am fotografiat aceeaşi zonă (foto 21a). 


                             21
                             21a

Depăşim termocentrala (foto 22) pe care am fotografiat-o şi de pe malul drept (foto 22a) şi traversăm o foarte mică porţiune de luncă (foto 23) apropiindu-ne de satul Lisaura, aflat pe malul drept geografic al râului. Găsim o punte spre sat (foto 24).


                                    22
                           22a
                             23
                           

24






Imediat după punte râul are o cădere mai accentuată, este mai volburos (foto 25). În malurile pe care le-a modelat continuu observăm două izvoare cu depuneri metalice care ies în evidenţă prin coloritul roşiatic (foto 26). 



                  25
             
26

La mică distanţă mai găsim câteva asemenea mici izvoare în malul râului (foto 27). Apa are foarte mare putere, a rupt bucăţi importante din mal (foto 28). Mai la vale, printre crengile unui arbust, multe păsări de câmp (foto 29).


                                                                                                                                                                              27
                  
28

                                                                                                              29

Ne îndepărtăm de satul Lisaura (foto 30) urcând un mal ceva mai înalt (foto 31). 


   30

                             
31







Râul curge domol, având multe coturi largi (foto 32). În timp ce malul stâng este golaş, cel drept este acoperit de păduri de luncă (foto 34). Mergând mai departe, într-un mal găsim un izvor amenajat, lucru destul de rar de-a lungul unei ape în zona de podiş (foto 35).



              32
       34
                               


35





Ajugem în vecinătatea satului Tişăuţi, aflat tot pe malul drept. Este şi punte spre sat (foto 36). Satul este atestat documentar încă de pe vremea lui Alexandrul cel Bun, în 1430. Se vede destul de bine de după o vastă porţiune cu stufăriş pe care o ocolim destul de greu (foto 37). 



                                        36
                                      


37







Într-un arbust, o vrabie de câmp (foto 38). Pe malul opus se văd porţiuni de abrupt, argiloase (foto 39). 


                                38
                             

39





Mai la vale, mici insuliţe temporare se află în mijlocul râului (foto 40). Trecem de un mic pârâu care se varsă în Suceava (foto 41) şi continuăm deplasarea în aval.


                                         40
                                                    
41






Din nou atrag atenţia câteva zone de abrupt de pe malul drept (foto 42). Deoarece pe malul stâng sunt porţiuni întinse de câmpie, zona este populată de mici rozătoare şi de cârtiţe. Am observat mulţi şoricei, foarte rapizi pentru a-i putea surprinde într-o fotografie. Undeva mai la vale am găsit zone întinse cu bălţi acoperite cu mătasea broaştei (foto 44).



                    42
                     
44



Ne apropiem de următorul sat, aflat pe malul stâng, Prelipca. Râul este din nou mai volburos şi se desparte în două braţe în vecinătatea satului (foto 45). Deşi era sfârşit de martie, primăvara de abia se face simţită aici (foto 46). Mergând pe malul râului am găsit o porţiune stâncoasă. Prima dată am crezut că este o bucată dintr-un vechi dig din cauza dispunerii în linie dreaptă (foto 47). 


                             
45

                                                                                                                                                                     46
                            


47







Privind spre aval zona este uimitoare (foto 48). Pietre dispuse haotic, în toate direcţiile iar porţiunea ce seamănă cu un zid se întinde pe zeci de metri (foto 49). Este o rocă foarte veche, sedimentară (foto 50). 


                         
48

                                                                                                                                                                                                                                 49
                                  








50




Stâncile aflate pe malul apei s-au prăbuşit din cauza eroziunii (foto 51). Specific aici este mulţimea de fosile. Peste tot, cochiliile unor vechi scoici îmbie la o cercetare amănunţită (foto 52).


                   51
                           


52






Şi malul drept pare să aibă aceeaşi structură deşi este mai înalt şi abrupt. Râul este obligat aici să traverseze o porţiune mai îngustă. De aceea este mai adânc şi formează numeroase vârtejuri, foarte periculoase dacă cineva se avântă să le străbată (foto 53). Undeva mai la vale găsim primele flori de podbal (foto 54).


                            53
                             

54





Malul pe care ne deplasăm nu este prea înalt. Ne apropiem de alte două localităţi aflate pe malul drept, Luncuşoara, chiar pe malul apei şi Ruşii Mănăstioara, pe o culme (foto 55). Ajungem la o punte suspendată care ne conduce între cele două localităţi (foto 56). În satul Ruşii Mănăstioara am ajuns şi de pe un alt traseu descris la https://sites.google.com/site/romanianatura46/home/carpatii-rasariteni/podisul-sucevei/trovanti-la-udesti-langa-suceava .


                             55
                                    

56

Mai departe traversăm o mică plajă nisipoasă. Găsim aici o scurgere de noroi, întărită (foto 57). Urcăm pe un mal cu multe găuri de rozătoare şi cu o gaură mai mare, probabil de la un animal mai mare (foto 58). 



                           
57

                                   58

Undeva în dreptul satului Ruşii Mănăstioara, un ciocârlan aproape de malul apei (foto 59). În dreptul unui vad râul face un cot mare spre stânga (foto 60) iar la câteva sute de metri, un alt cot mai mare, spre dreapta (foto 61). Ceva mai la vale, un drum rupt de ape (foto 62).


                          59
                           60
                  61
                        

62




În zare se vede satul Vereşti. Deoarece aici râul se depărtează de dealuri urmând o porţiune mai plată, apar multe braţe şi insule, un paradis pentru pasări (foto 63). Trecem peste un foarte mic afluent al Sucevei, Pârâul Salcea (foto 64) şi întâlnim un mal în care apa a săpat din plin (foto 65).


                        63
                                 64
                                            

65






Malul stâng devine din nou ceva mai înalt (foto 66) şi după câteva mici coturi observăm nu departe podul peste care trece drumul 208B ce face legătura între Vereşti şi Udeşti (foto 67). 


                          66
                                    
67




Probabil că la construcţia digului, acesta a separat cursul principal al apei de balta din stânga imaginii 68.



                            68