Munţii Făgăraşului, creasta principală, parcurgere vest - est: 9. Şaua Capra (2315 m) - Fereastra Zmeilor (2180 m) - Şaua Podragu (2307 m)

Timp de parcurgere: 5-6 ore; traseu extrem de periculos iarna (GRATUIT, harta şi ghidul masivului la https://sites.google.com/site/romanianatura58/home/carpatii-meridionali/fagarasului/ghid-muntii-fagarasului-volumul-1). În 15 minute din Şaua Capra, spre sud, coborâm la Lacul Capra (imagini 1, 2) (hărţile tuturor lacurilor din masiv sunt în volumele 2 şi 3 ale ghidului). Loc de pus cortul. Perspectivă deosebită spre Vf. Muşeteica (2442 m), aflat spre sud-est, de pe care, vara, după ce la Lacul Capra este deja întuneric, pleacă ultima geană de lumină. (Dacă stăm seara pe Vf. Muşeteica, târziu după ora 9, în zilele lungi de vară, când locurile din jur sunt întunecate, lumina dispare şi de pe acest ultim loc, brusc.) 


1   Lacul Capra (2230 metri, traseul 9). Foto: Ducu Gheorghiescu (Curtea de Argeş).










2   Lacurile Căpriţa (stânga) şi Capra, văzute de pe Vârful Capra (trasee 30, 31). Foto: Gabriel Silvăşanu (Bucureşti).

 

În apropierea Lacului Capra se găsesc două monumente (imaginea 1), în amintirea celor care au pierit în avalanşe. Riscul plecărilor bruşte şi dezastruoa-se ale zăpezii este real aici; uneori avalanşele sunt declanşate chiar de victime, nu neapărat imprudente (cum ne explică „cunoscătorii” din „presă”), ci poate prea dornice să spere în „nu s-o întâmpla tocmai acum”.

De la Capra, spre est, urmează un urcuş care ne scoate pe marginea Căldării Vârtopel (Fundul Caprei; imaginea 3), garnisită cu zăpadă mare pe potecă, uneori şi în iulie - august. 



3  De pe Vf. Muşeteica (2442 metri, traseul 64) vedem detaliile crestei principale a Munţilor Făgăraşului din zona obârşiilor Văii Capra. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).   

 







De cealaltă parte a căldării, acolo unde ne duce marcajul, ajungem la Fereastra Zmeilor şi imediat apoi la Portiţa Arpaşului (imagini 4-6).


 

Portiţa Arpaşului şi Fereastra Zmeilor. Foto: Marelena şi Radu Puşcarciuc (Oneşti). 














5   De pe Vârful Vânătoarea lui Buteanu (2507 metri, trasee 30, 31) vedem spre sudul masivului trei culmi care, fiecare, sunt mai mari/ lungi decât numeroase alte masive montane din România. Foto: Gabriel Silvăşanu (Bucureşti).








6   De pe Vârful Vânătoarea lui Buteanu (2507 metri, trasee 30, 31) privim către cel mai înalt pisc din România. Foto: Trestian Găvănescu (Râmnicu Vâlcea).

 

Portiţa Arpaşului este un loc bun de popas, atât pentru a privi, într-o parte şi alta, de-a lungul culmii masivului (prin Fereastra săpată în calcare) cât şi pentru a descoperi vizual largi zone interesante, spre nord şi sud de creasta principală a Munţilor Făgăraşului. Pe partea de nord a crestei se duce potecă către Lacul Podrăgel (imaginea 7) şi de acolo la cabana Podragu (cruce albastră până în Şaua dintre lacuri, apoi bandă albastră până la cabana Podragu; 3½-4½ ore; urmează urcuşuri şi coborâşuri accentuate, dar merită ajuns la Lacul Podrăgel;  traseu 36). 



7   Lacul Podrăgel. Foto: Gabriel Silvăşanu (Bucureşti).

 

Pe partea sudică a masivului se lasă triunghiul galben către refugiul salvamont (20 minute; apă în apropiere de refugiu, într-un vâlcel priporos) şi mai departe spre drumul transfăgărăşan (1½ ore).

Din Portiţa Arpaşului (imagini 5-6), continuăm pe creastă, peste locul numit La Trei Paşi de Moarte, nume care speră să ne facă să credem cât de plăcute sunt ultimele clipe ale vieţii. Urmează un ocol al Muntelui Arpaşul Mic (imaginea 8), pe partea lui nordică, şi apoi, pe creastă, sosim la monumentul Nerlinger (notat cu N pe hartă), deasupra ospitalierei şi spectaculoasei căldări a Lacului Buda (imagini 9, 10). Aici, spre sud, sunt ţinuturi bine apreciate - an de an - de turiştii… străini (explorate carstic, cu peşteri record naţional, de Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti). Cu toate că străinii campează mult şi mulţi la Lacul Buda, în urmă lor nu rămân niciodată gunoaie, şanţuri săpate în jurul cortului sau vetre de foc. 



8  Vedere de pe Vârful Mircea (2470 metri, traseul 9) spre vest, de-a lungul crestei principale. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).   














9  Lacul Buda, la sud de monumentul Nerlinger. Foto: Ică Giurgiu, Eliza Anghel.   













10  Lacul Buda, la sud de monumentul Nerlinger. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu.   

 






După ce vom trece de Vf. Mircii (imagini 11, 12), urmează coborâre spre Lacul Podul Giurgiului (imaginea 13) (pe malul său, urmele unui refugiu prost amplasat); undele reci ale lacului, uneori sprijinite pe zăpadă sau gheaţă în toiul verii, sunt tocmai bune pentru înotul a nu tocmai puţini germani sau alţi turişti nordici. 


11  Vedere de pe Culmea Picuiata (traseul 71) spre creasta principală din Munţii Făgăraşului. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti). 









12  Căldarea Podul Giurgiului. Foto: Corneliu Crăciun (Bucureşti).











13  De la Iezerul Podul Giurgiului poteca duce spre Şaua Podragu, de unde se vede cabana Podragu. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).   

 

De la lac suim în Şaua Podragu (imaginea 13); de acolo, către nord, pe triunghi roşu (traseu 35) se coboară la cabana Podragu (½-¾ ore); către sud, pe triunghi albastru, mergem la baza Văii Podu Giurgiului (1½ ore; traseu 68).

 







Vezi celelalte etape ale parcurgerii crestei principale la https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-meridionali-harti-marcaje-pesteri/fagarasului/creasta-fagarasului-parcurgere-de-la-vest-la-est .