Vârful Ursu şi creasta, Munţii Căpăţânii


Dinu Boghez. Foto: Trestian Găvănescu (Rm. Vâlcea)
 

Dinu Boghez (Rm. Vâlcea) 

Acum foarte mulţi ani, când descopeream masivul, căutam pe harta sumară a O.N.T.-ului vârfurile cele mai mari de pe întinsa lor creastă; privirea s-a oprit pe Ursu (2124 m), figurând atunci ca altitudine maximă. Apoi am aflat că Nedeia este cu 6 metri mai sus.

De pe Ursu sunt poteci în toate zările. Marcajul de creastă, bandă roşie, vechi, trece peste vârf. Avem privelişti către versantul lui nordic, mai abrupt; tot spre nord se lasă privit deosebitul munte al Târnovului, iar spre sud plaiurile sunt parcă nesfârşite. Dinspre nord doar o potecă suie aici, venind din Curmătura Popeştilor.

Pentru a ajunge la Curmătura Popeştilor venim dinspre Valea Lotrului, urcăm pe Pârâul Malaia (vezi şi colecţia Munţii Noştri, nr. 15) (al doilea pod cum ieşim din comuna omonimă), mergem 7 km pe drum forestier (marcaj vechi, cruce roşie) şi ieşim după 1½-2 ore la stâna Popeştilor (950 m). Tot aici ajungem dacă urmăm drumul pe Valea Lotrului, în amonte, până la Gura Latoriţei, apoi urcăm pe Latoriţa, spre Ciunget, până la Gura Repedei; mergem pe Repedea încă 2 km, fără a ajunge la casele Vătăjelu. Trebuie să observăm pe un copac însemnul forestier I41, pe fond alb cu chenar roşu; apoi, pe o vale de torent plină de material aluvionar ajuns până la drum, suim serpentine dese (marcaj triunghi roşu), 1½-2 ore, până la stâna Popeştilor.

De la Curmătura Popeştilor urcuşul devine ceva mai dur. Pe plai, prin pădure tăiată de mult, pe drum de tractor, suim serpentine, întâlnind rareori marcajele amintite. Ajungem fără probleme de orientare în Poiana Iezerului, minunat loc de campare, interesant şi datorită meandrelor pe care le face apa căutând un loc de coborâre. Şi când o face, se prăvale năvalnic până în Valea Repedea. În poiană găsim o cabană forestieră, bună de folosit în caz de nevoie (din Curmătura Popeştilor, 1 oră). Mai departe, drumurile se despart.

Triunghiul roşu se abate la dreapta, urcând din greu pe drum de tractor până în Poiana stânei Groşet, chiar sub abruptul nordic al Ursului. De aici poteca face o buclă spre stânga, unindu-se cu cea marcată cu cruce roşie. Izvorul pe care îl folosesc cei de la stână este în apropiere. Şi pentru că hăţaşele oilor ne conduc spre vârf, unde pe o treaptă glaciară găsim câmpuri de rododrendon, la vremea potrivită, putem să alegem această cale.

Din Poiana Iezerului, spre stânga, crucea roşie traversează Pârâul Iezer şi urcă din greu pe potecă pietroasă către stâna din Groapa Mălăii, aşezată într-o frumoasă poiană (apă în apropiere, 1 oră din Poiana Iezerului).

                            3   Incendiu în Groapa Mălăii. Foto: Dinu Boghez (Rm. Vâlcea) 



4   Rhododrendon kotskyi (bujor de munte, smirdar, smârdar, cocozar). Foto: Trestian Găvănescu (Rm. Vâlcea) 







                         5   Din Vf. Balota, vedere spre vest. Foto: Trestian Găvănescu (Rm. Vâlcea) 

                        6   Vedere de pe Vf. Ursu, spre vest. Foto: Trestian Găvănescu (Rm. Vâlcea) 

                     7   De pe Coşana (2041 m), spre vest. Foto: Trestian Găvănescu (Rm. Vâlcea)
 
                            8   Din şaua dintre Ursu şi Coşana, spre vest. Foto: Trestian Găvănescu (Rm. Vâlcea) 

9   Piatra Târnovului (1879 m), văzută din Nedeia (2130 m). În ultimul plan, zona Sterpu (2142 m), din Munţii Lotrului. Foto: Trestian Găvănescu (Rm. Vâlcea) 

De aici ne îndreptăm spre Ursu, pe drumul croit în coasta muntelui. După 30 minute ajungem pe o primă treaptă glaciară, de unde o muchie pronunţată ne duce chiar pe vârf. (Pe această treaptă vine şi poteca dinspre stâna Groşetu. Iarna, de pe Ursu putem coborî pe schiuri până aici. Pe creastă, deasupra Căldării Mălăii, cornişe semeţe rezistă până pe la început de iunie.) Către finalul drumului, puţin înainte de a ieşi în Şaua Pietrile Roşii (1915 m), găsim un izvor ce ne potoleşte setea, la 1 oră de când am părăsit stâna din Groapa Mălăii. Pe muchie, spre dreapta, în 30 minute, ajungem pe cei 2124 m ai Ursului.

Spre nord, dincolo de Târnovu, se succed crestele Latoriţei, Lotrului, Şureanului şi puţin din cea a Cindrelului. În zile senine de iarnă, undeva departe, cu contururi înnegrite, aflăm rotunjimile Apusenilor. Către nord-est ne fascinează creasta zimţată a Făgăraşului; mai departe, mai liniştite, cele ale Iezerului şi Bucegilor. O bandă prelungă, umbrită, Piatra Craiului, se lasă privită în primele ore ale dimineţilor de iarnă. Spre apus vedem cuşmile apropiate ale Balotei, Nedeii şi Beleoaiei, apoi înălţimile Parângului şi depărtatului Retezat.

De pe vârf începem să coborâm spre est, pe linia crestei, evitând morena de pe versantul sudic. Ajungem repede către primul vârf din creasta sudică, pe  care o vom urma multă vreme de acum încolo. O abatere spre dreapta, vizând marea potecă pastorală ce se desfăşoară pe sub linia crestei, deasupra obârşiei Văii Dârjala, ne aduce în preajma Fântânii Neamţului, izvor puternic, vestit pe aceste locuri.

Ocolim prin dreapta Capu Ursului (2004 m) şi ajungem la marele drum pastoral ce străbate muchia sudică pe care ne aflăm. Multă vreme de acum încolo îl vom urma, ocolind pe curbe de nivel vârfurile întâlnite în cale. Încă de pe Ursu, privind spre sud, observăm, puţin abătut din linia muchiei principale, Vf. lui Roman (1789 m), reper sigur în calea ce o urmăm. Vom ocoli încă patru vârfuri, descrescătoare. Primul, Piatra Tâlharului, se remarcă prin formaţiunea stâncoasă de pe el.

Drumul pastoral, bine croit, ne duce în 1-1½ ore într-o şa unde începe pădurea de brad. Puţin mai sus vine din dreapta drumul stânei Dârjala. Pe ceaţă, atunci când o coborâre din vârf pune probleme, plaiul nedându-ne nici o şansă de orientare, dacă vrem să prindem o potecă cunoscută putem coborî direct în căldarea sudică a Vf. Ursu, fără teamă, şi vom intersecta cu siguranţă drumul stânei Dârjala; pe el, la stânga, vom ajunge în locurile descrise mai jos.

După ce am lăsat în urmă stâna din Piscu Lung, ajungem în dreptul celei din Piatra Roşie (1640 m), care în ultimul timp şi-a făcut loc, din păcate, în fostul canton pastoral cu acelaşi nume. Poiana din aceste locuri îmbie, oferind loc bun de campare. Tot aici, spre dreapta, se desprinde poteca stânei din Ursu, lângă ea fiind cantonul silvic cu acelaşi nume.

Urmează singurul urcuş serios de pe parcursul nostru; desfăşurat prin pădure de brad, cu posibilităţi de ocolire pe stânga, ajunge în Şaua Romanului (1¾ ore de pe vârf). O scurtă abatere spre stânga, de zece minute, ne scoate pe Vf. lui Roman (1789): avem privelişti către mai apropiata creastă argintie a Builei; prin fereastra Curmăturii Rodeanu, din creasta principală, către partea centrală a Făgăraşului; dar şi spre înălţimile dominate de piramida Parângului Mare. În dimineţi senine de iarnă, peste smogul ce planează pe Dunăre, zărim culmile înzăpezite ale Munţilor Stara Planina, din Bulgaria.

Găsim sub vârf, în potecă, izvorul din care se alimentează şi cantonul de mai jos. Când coborâm panta repede către întinsa poiană de sub vârf, aflăm două cantoane, altădată mândria acestor locuri, dar şi loc bun de campare, cu fântână în apropiere. Până aici, din Vf. Ursu, au trecut 2 ore. Suntem la o importantă răscruce de drumuri. Spre stânga, drumul folosit de maşinile de teren duce mai întâi către stâna din Ludeasa (marcaj cruce roşie, vechi) apoi, spre dreapta, pe Plaiul Râmeştilor, nemarcat; de aici continuă pe Valea Lungă, bandă albastră, 13 km până în satul Romanii de Jos şi Horezu.

Noi vom ocoli pe stânga, pe drum, platoul pe care se află încă frumosul canton Vârful lui Roman, îndreptându-ne spre Vf. Ursuleţului (1622 m); lângă el, pe dreapta, în pădure, se află stâna cu acelaşi nume. În vâlcelul de sub Vf. Ursuleţului, aproape nebăgată în seamă, aflăm o potecuţă (strecurată printre puţinii brazi rămaşi după tăierea pădurii) ce ne scoate după 30 minute la capătul drumului forestier din Valea Râmeştilor, iar după 20 km în Horezu.

Continuăm drumul, pe potecă clară şi ajungem aproape de liziera pădurii de fag, sub Vf. Marginea (1437 m), în 45 minute de la cantonul Roman; pe stânga, stâna din Marginea. Drept înainte, poteca urmează Plaiul Tănăseştilor, interesant şi acesta, mai ales că avem prilejul de a trece prin satul olarilor, înainte de a ajunge la Horezu (3-3½ ore). Drumurile se separă. Alegem poteca din dreapta, mai mult drum de tractor, prin pădure de fag, atâta cât a mai rămas, pe deasupra obârşiei Pârâului Sărdăreasa (Urşani), de unde ne îndreptăm spre Vaideeni (1 oră de la cantonul Roman).

Drumul îşi pierde caracterul alpin, trecând prin pâlcuri de brad, apoi prin pădure de fag. Întâlnim poieni, o stână aflată lângă o pepinieră, apoi a doua într-o poiană mare, după care drumul coboară în Vaideeni, nu departe de centrul comunei, aflat la dreapta (am mai adăugat două ore), unde găsim autobuze către Horezu şi Bucureşti. Rămânem cu satisfacţia că am parcurs unul din importantele drumuri ale transhumanţei.  (articol scris în anul 2002) 

                            10   De pe Căpăţâna (2094 m), vedere spre est. Foto: Trestian Găvănescu (Rm. Vâlcea) 

                                11   Din Vf. Puru (Munţii Latoriţei), creasta Munţilor Căpăţânii. Foto: Trestian Găvănescu (Rm. Vâlcea) 

12   De pe Vf. lui Roman, spre vest. Foto: Dinu Boghez (Rm. Vâlcea)

Balota, în centru. Vedere de pe Vârful lui Roman, pe 9 aprilie 2017. 
Foto: Dinu Boghez (Rm. Vâlcea).

Balota, în stânga şi Vârful ursu, în dreapta. Vedere de pe Vârful lui Roman, pe 9 aprilie 2017.  Foto: Dinu Boghez (Rm. Vâlcea).

Fostul canton de pe Vârful lui Roman a crescut „spectaculos” (9 aprilie 2017).  În fundal, stânga, releul de la Rânca, din Munţii Parâng. Foto: Dinu Boghez (Rm. Vâlcea).