Lacul de baraj natural Cetăţele este întins, la Căianu Mare, în Dealurile Ciceului, Podişul Someşan

Vasile Bouaru (Rădăuţi) 

În vecinătatea satului Căianu Mare din judeţul Bistriţa-Năsăud se află un interesant lac de baraj natural, puţin cunoscut, într-o zonă naturală frumoasă. Pentru a ajunge la lac am ales un traseu ce traversează dealuri şi păduri de foioase deşi există şi o cale de acces rutieră.


                          
1

Din centrul oraşului Beclean, din judeţul Bistriţa-Năsăud, ne deplasăm 5 km pe drumul E58 înspre Dej, până la ieşirea din satul Coldău. Acolo, imediat după o parcare aflată pe partea dreaptă cum ne deplasăm înspre Dej, se despinde din drumul principal, drumul din imaginea 1. Acel drum duce şi spre casa care se vede în această fotografie dar, exact din faţa acestei case se abate spre stânga, urmând îndeaproape, după câteva sute de metri parcurşi, albia unui mic pârâu, secat la data la care am făcut traseul, în prima decadă a lui iulie 2016.

Drumeagul ne conduce spre dealurile din imaginea 2. Urcăm o pantă lină şi lăsăm în stânga un mic vârf peste care trece un drum mai bine vizibil (foto 3). Mergem mai departe pe firul aceleaşi văi, traversând o fostă livadă (foto 4). Urcuşul este domol şi ne scoate într-un minunat loc deschis de unde avem vizibilitate spre multe direcţii. În stânga noastră se vede o vale destul de adâncă unde zărim un alt drum forestier (foto 5). Acel drum duce tot spre destinaţia noastră, fiind o alternativă la traseul parcurs dar care porneşte din următorul sat de după Coldău, satul Cristeştii Ciceului. Vom intersecta acel drum după ce vom trece de dealul din faţa noastră.


                          2
                               3
                        
4

                          5

Urmăm mai departe drumeagul pe care ne-am înscris, în urcuş uşor, spre dreapta faţă de sensul de mers până aici (foto 6). Trecem pe lângă o adăpătoare şi privim spre înapoi, zărind în toată splendoarea o bună parte din Valea Someşului Mare, spre Dej (foto 7). Satul cel mai apropiat care se observă în imaginea 7 este Cristeştii Ciceului.


                           6
                       7

Ceva mai sus intrăm în pădure (foto 8). Urmăm drumul principal, cel care este cel mai umblat (foto 9), deoarece apar şi alte poteci. Pădurea este din foioase, în special stejar. Drumeagul are un parcurs destul de sinuos. Undeva mai sus ajungem la intersecţia din imaginea 10. 


                            
8

                                                                                                                                                        9
                         
10






Urmăm drumul din mijlocul imaginii. Adesea întâlnim ciuperci (foto 11). Parcurgem încă câteva sute de metri şi ajungem la o altă intersecţie. Ne abatem spre stânga (foto 12). Urmează apoi o porţiune aproape orizontală iar copacii ne feresc de arşiţă (foto 13). Alte ciuperci ne stau în cale (foto 14).


                       
11

                                                                                                                                                                         12
                                   13
                          14

Drumeagul ne conduce pe creasta dealului, unde întâlnim un alt drum forestier ce pare să fie foarte circulat (foto 15). Imediat cum intersectăm acest nou drum ne abatem spre stânga faţă de sensul de urcuş. Mergem câteva minute şi din nou ajungem la o intersecţie. De data asta drumul pe care îl vom urma este mai puţin circulat şi se desprinde spre stânga faţă de sensul de mers până aici. Drumul pe care îl părăsim urmează mai departe creasta dealului. Trebuie menţionat că pe acelaşi dealuri pe care suntem, dar înapoi, spre sud-est, se află şi Dealul Bileag unde am cercetat peştera descrisă la https://sites.google.com/site/romanianatura52/home/podisul-transilvaniei/podisul-somesan/pestera-la-beclean-pe-malul-somesului-in-podisul-somesan .


                              
15







Imediat mai jos ieşim din pădure într-o zonă cu un peisaj minunat (foto 16). Aici intersectăm drumul pe care l-am zărit în vale, în imaginea 7, pe care îl urmăm mai departe (foto 17) nu înainte de a privi spre înapoi  (foto 18). 


                                     16
                             17
                          
18


De la drumul E58 şi până aici am făcut o oră. În dreapta noastră, spre nord-est, se zăreşte în vale satul Căianul Mare iar în partea stângă, în imaginea 19, satul Căianul Mic. Parcurgem doar câteva sute de metri pe drumeagul pe care ne-am înscris şi zărim în stânga noastră şi ceva mai sus, sub Vârful Cetăţele, ceva care seamănă cu un imens perete stâncos (foto 20). Totuşi, cu cât ne apropiem ne dăm seama că de fapt acea ridicătură este din pământ.



                    19
                             
20

Suntem în zona unei puternice alunecări de teren, spectaculoasă şi sălbatică, deşi în apropiere se afla o stână. Ne strecurăm în urcuş uşor printre arbuşti destul de ţepoşi, urmând potecile pe care le zărim. Deodată vedem în faţa noastră oglinda superbului Lac Căianu Mare sau, cum mai este denumit după vârful din vecinătatea căruia se află, Lacul Cetăţele (foto 21). Ne deplasăm pe malul sudic al său, admirând acest loc puţin cunoscut (foto 22). Este destul de întins şi la o prima evaluare, din ochi, are în jur de 200 m lungime. În stânga, cum ne deplasăm, zărim pantele mari ce duc spre Vârful Cetăţele, locul de unde probabil că s-a desprins acea masă de pământ care a generat lacul (foto 23). În dreapta noastră este lacul, acoperit parţial de vegetaţie (foto 24).


                               21
                       22
                                 23
                               

24



Zărim pe malul opus valurile de pământ. Sunt uriaşe (foto 25). Tot pe versantul din stânga noastră se zăresc urme ale scurgerii noroiului (foto 26) ceea ce ne conduce la ideea că aceste locuri sunt bine de vizitat în perioadele secetoase. După mai bine de 100 m acest loc abrupt îşi mai domoleşte pantele (foto 27).


                                     25
                                     26
                                      
27







Ne apropiem de malul lacului, unde vegetaţia este destul de bogată (foto 28). Broaştele sar în apă, deranjate de prezenţa umană. Urcăm o mică ridicătură de argilă fotografiind din nou lacul (foto 29) apoi ne deplasăm spre malul opus (foto 30). 



                              28
                                     29
                                   

30





Iată lacul fotografiat pe lungime (foto 31). Spre nord-vest se pare că a existat un mic canal de scurgere a apei în surplus (foto 32) şi tot pe aici vom coborî spre satul Căianul Mare după ce vom explora şi valurile de pământ (foto 33).



                                       31
                                          32
                             33

Ne-am depărtat de versantul abrupt pe sub care am trecut mai înainte iar acum îl putem fotografia de la distanţă (foto 34). Suntem în partea unde lacul se sfârşeşte (foto 35). Găsim o potecă ce se strecoară printre micii arbuşti de pe malul lacului, pe partea opusă celei pe care am ajuns la lac (foto 36). 


                          34
                              35
                                 


36






În stânga noastră, la baza abruptului argilos, găsim flori de toate culorile (foto 37). Şi aici zărim locuri pe unde apa a săpat adevărate canale (foto 38).



                              
37

                                                                                                                                                                             38

Lacul rămâne spectaculos (foto 39). Pe această parte a lui creşte multă papură (foto 40). 


                           39
                                  
40

Printr-un loc propice urcăm panta destul de mare a malului abrupt din argilă. Este destul de greu de suit şi ajungem pe o creastă destul de precară. Trebuie să ne deplasăm cu mare atenţie. Undeva zărim un şanţ de scurge a apei de ploaie, adânc şi care ne conduce la ideea că pe dedesubt acest imens val de argilă este fragmentat (foto 41). Zona este sălbatică (foto 42). Iată o parte a lacului, văzută de sus (foto 43).


                                                                                                                                                                       41
               
42

                                                                                               43

În vecinătatea noastră zărim un val de argilă şi mai înalt şi abrupt având aspectul unei creste stâncoase (foto 44). Spre baza sa este crăpat, semn că odată se va prăbuşi (foto 45). Lacul arată superb (foto 46). 


                        44
                                   45
                            


46






Zărim şi alte porţiuni care au alunecat dar pe care a crescut vegetaţie (foto 47). Partea abruptă este spre vale (foto 48). Trebuie să ne deplasăm cu mare atenţie aici, pe creastă pentru a nu disloca bucăţi de pământ şi, aşa cum am mai menţionat, doar în perioadele foarte secetoase, când locul este stabil. De aici, de sus, se vede partea acoperită de vegetaţie din vecinătatea malurilor lacului (foto 49).


                  47
                                    48
                            

49






Iată şi turnul cel mai înalt, dar inaccesibil din cauza pericolului de prăbuşire (foto 50). Din dreptul lui ceea ce se vede spre înapoi are aspectul unui canion (foto 51). Torenţii formaţi în timpul ploilor sapă şanţuri de scurgere (foto 52). 




                       50
                         
51

                                                                                                                                                                                 52

Zona este în continuă transformare (foto 53). Zărim o gaură pe sub aceşti pereţi (foto 54). Iat-o, aceeaşi, văzută din partea opusă, săpată de apă (foto 55). 


                             
53

                                                                                                                                                                                     54
                     


55






Coborâm încet de pe aceste creste (foto 56) şi privim spre vale (foto 57).



                     56
                                

57








Ajungem la baza abruptului argilos şi îl ocolim. De undeva din partea dinspre vale privim imensul perete argilos (foto 58). Urme ale şiroirii apei se zăresc peste tot. Iată un interesant con argilos (foto 59). Mai fotografiem o pantă de pamânt (foto 60) apoi coborâm spre sat. 


                                58
                        59
                            

60






Ceva mai jos zărim un mic lac şi ne îndreptăm spre el. De la câteva sute de metri după ce am coborât privim spre zona pe care tocmai am părăsit-o (foto 61). Priveliştea spre vale este deosebită (foto 62). În ultimul plan, în imaginea 62, zărim culmile Munţilor Ţibleş.


                                          61
                                                     62

În coborâre ne abatem uşor spre dreapta şi ajungem pe malul micului lac zărit de sus (foto 63); mic, frumos. În vecinătatea lui este un drumeag pe care vom coborî spre sat. Drumeagul traversează pajişti înflorite (foto 64). 


                         63
                       64

Din nou Munţii Ţibleş (https://sites.google.com/site/romanianatura1/home/relief-romania-muntii-carpati/carpatii-rasariteni-harti-marcaje-pesteri/muntii-tibles-marcaje-pesteri ) ne atrag atenţia. Acolo, probabil că va veni ploaia (foto 65). Coborâm şi, imediat mai jos, întâlnim primele semne de civilizaţie, ogoare arate şi garduri. La marginea unui ogor găsim o foarte veche cruce din piatră (foto 66). Tot de acolo privim partea cu lacul de la care am coborât (foto 67).


                            65
                        
66

                                                                                                                   67

Mai jos, aproape de marginea satului, trecem pe lângă un cot al Râului Ilişua (foto 68). De acolo mai parcurgem câteva sute de metri şi ajungem în satul Căianu Mare. Din Căianu Mare avem de parcurs mai bine de 11 km până la drumul E58, în satul Cristeştii Ciceului. 


                           68