Stâncosul Vârf Măgura, 1548 metri, Munţii Bistriţei

Vasile Bouaru, Ciprian Chelariu (Rădăuţi) 

Atunci când am parcurs traseul descris la https://sites.google.com/site/romanianatura4/carpatii-rasariteni/ceahlau/varful-muntelui---palatul-cnejilor-muntii-ceahlau, am zărit spre vest, în Muntii Bistriţei, un spectaculos vârf (foto 0): Măgura, 1548 m.

                                          
0

Acum, la sfârşit de iunie 2016, ne-am propus să urcăm acel vârf, puţin cunoscut, puţin umblat, într-o zonă relativ uşor de ajuns. Ca punct de plecare am ales satul Bradu, aflat pe drumul 15, la 8 km de Tulgheş sau 17 km pe acelaşi drum faţă de Poiana Largului, satul aflat aproape de coada lacului de acumulare de la Bicaz.

Din centrul satului ne îndreptăm spre Gura Bradului, pârâul care curge spre Râul Bistricioara, dinspre Muntii Bistriţei. Intrarea pe drumul forestier care însoteşte acest pârâu este redată în imaginea 1. Pârâul are dimensiuni mici şi deocamdată este pe partea stângă cum urcăm (foto 2). Pe marginea lui sunt flori de toate culorile, din plin. Ne atrag atenţia garoafele (foto 3). Urcăm mai departe, pârâul pare să fi ieşit din matcă, recent (foto 4).


           1
   2
              3
    
4



După 25 minute de la intrarea pe drumul forestier ajungem la o intersecţie de drumuri (foto 5). Părăsim drumul principal şi urcăm spre dreapta faţă de sensul de mers până aici. Imediat mai sus avem două variante. Stând cu spatele la pârâul pe care am urcat, spre dreapta se desprinde un drumeag care urcă în multe serpentine, bine conturat, circulat. Dar este unul şi spre stânga, ceva mai puţin circulat, la fel de vizibil. Ne înscriem pe cel din stânga. Acesta urmăreşte un foarte mic pârâu, în urcuş destul de abrupt. Pădurea prin care suim este destul de umbroasă pe canicula care s-a instalat (foto 6). Mai sus privim spre înapoi, către munţii care se pot vedea (foto 7). 


   
5

                                                                                                                                                                          6
              


7



Urcuşul este destul de abrupt şi ne scoate, după 35 de minute după ce am părăsit drumul principal, la un alt drumeag, prin pădure. Am ajuns aici de pe drumeagul care se vede spre stânga în imaginea 8, cel care vine dinspre vale. Imediat cum intersectăm noul drumeag, ne abatem pe el, spre dreapta faţă de sensul de urcuş, câteva sute de metri unde iar dăm peste un drumeag pe care ne vom abate spre stânga, în urcuş faţă de sensul de mers până aici. Pe acest nou drumeag panta este ceva mai domoală iar pădurea mai degajată (foto 9).


             
8

                                                                                                                                                                9

Nu departe ajungem la o intersecţie (foto 10) de unde ne abatem spre dreapta, în urcuş (foto 11). Peisaj foarte frumos, atât cât se vede printre copaci (foto 12). 


    10
    11
                
12





În urcuş, pădurea se răreşte şi la un moment dat, în dreapta noastră se vede în toată splendoarea sa dar şi cu câţiva nori spre vârf, Ceahlăul (foto 13). Ceva mai sus drumeagul intră într-o splendidă poiană (foto 14). De acolo schimbăm direcţia de mers şi apare în faţa noastră, în toata măreţia, piramida imensă a Vârfului Măgura, cu multă stâncărie prin pădure (foto 15). 




               13
     14
     
15





Străbatem poiana în urcuş printre flori care de care mai variate, de la garofiţe la trei-frati-pătaţi. Mai sus găsim bulbuci (foto 16) şi garofiţe delicate (foto 17). Tot în poiană, o stâncă de mici dimensiuni ce pare să fie de natură vulcanică deşi structura până aici este cristalină (foto 18).


    16
     17
     
18





În urcuş privim spre înapoi, unde peisajul este de o frumuseţe rară (foto 19). Urcuşul este din nou ceva mai tare şi aşa va fi până în vârf. Cum ieşim din poiană prin partea sa superioară, găsim un vechi drum de exploatare care se pierde ceva mai sus (foto 20). Vom urca pe el până într-o zonă defrişată care se reface acum, cu multe tufe şi copaci tineri. Mai sus zărim primii colţi de stâncă. Încercăm să ajungem acolo (foto 21).



     19
    
20

         21

Ajungem în câteva minute. Deşi creasta spre vârf continuă pe lângă această stâncă, ne-am abătut câteva sute de metri lateral dreapta faţă de sensul de urcuş pentru a cerceta mai bine locurile. Prima constatare este că am ajuns într-o zonă cu calcare (foto 22). Trecem pe sub un imens perete pe care observăm o dâră rezultată probabil prin scurgerea apei (foto 23). De multe ori am crezut că vom găsi grote mai adânci sau chiar peşteri dar de fiecare dată am dat doar peste fisuri de natură tectonică, nu prea adânci (foto 24). 


    
22

                                                                                                                       23
     
24

Aproape toate stâncile sunt acoperite cu muşchi (foto 25). Găsim o grotă ceva mai adâncă din care privim spre exterior (foto 26). Alte fisuri îmbie la o cercetare amănunţită (foto 27). 


                                                                                           25
     26
     
27

Înaintăm încet în această lume sălbatică, frumoasă. Un imens pinten stâncos răsare prin pădure (foto 28). Sub o stâncă zărim un bloc de piatră desprins din masa mare a stâncii (foto 29). Ne mai strecurăm printre copaci şi unele trunchiuri căzute şi ajungem la un alt perete, cu o frumoasă surplombă (foto 30).


                                                                                                                                                                                   28
     
29

    
30


Trecem şi printr-un luminiş de unde vedem spre est Vârful Ocolaşul Mare, din Ceahlău (foto 31). Revenim apoi la primul grup de stânci de unde ne-am abătut spre dreapta şi continuăm urcuşul spre vârf. Zona rămâne sălbatică (foto 32). Trecem printre două stânci (foto 33) şi exact când să le depăşim, la stânca din stânga din imaginea 33 găsim o grotă ca un tunel, destul de lungă (foto 34).


                   31
      32
     33
      

34







Un păianjen este la intrare (foto 35). În grotă găsim concreţiuni milimetrice (foto 36). Ieşim la lumină şi continuăm urcuşul.



     35
    
36

Panta este destul de mare şi trecem pe lângă alte grupuri de stânci (foto 37). Unele par să bareze înaintarea dar întotdeauna găsim un loc pe unde să le ocolim (foto 38). Adesea trebuie să ne strecurăm printre mici pereţi, ba chiar să şi coborâm pe partea opusă lor (foto 39). 


                                                                                                                                                                                                          37
                 38
     
39

Înaintăm destul de greu din cauza conformaţiei zonei, multe stânci dispuse haotic, trunchiuri de copaci căzuţi (foto 40). Numai bine trecem de unul că imediat dăm peste altul (foto 41). Stâncile par să nu se mai termine (foto 42). 


                                                                                                                                                 40
    41
      
42

Trecem mai sus pe lângă câţiva pereţi mai mari (foto 43) şi ajungem într-o frumoasă poiană (foto 44). Vântul bate ceva mai tare, semn că suntem aproape de vârf. Traversăm poiana şi intrăm iar în pădurea destul de deasă. Dar, la câteva zeci de metri, atingem în sfârşit vârful. Este împădurit şi găsim acolo un vechi punct de triangulaţie (foto 45). Suntem la 1548 m altitudine.


                                                                                                                                                                                          43
     44
      
45






De aici ne orientăm spre sud şi vom coborî pe o altă creastă. Imediat sub vârf pădurea este la fel de deasă iar copacii au mulţi licheni (foto 46). Dar imediat mai jos pădurea se mai degajează şi chiar găsim o potecă pe care o vom urma o bună bucată de vreme. Şi pe aici trecem pe lângă stânci de mici dimensiuni (foto 47) iar ceva mai jos intrăm în altă poiană (foto 48). 


      46
     47
     
48

Nici nu ieşim bine din această poiană că întâlnim un drum în construcţie (foto 49). Ne abatem spre stânga, în coborâre faţă de sensul de mers până aici. Coborâm destul de mult (foto 50) şi de undeva zărim iar o parte din Ceahlău (foto 51). 


                                                                                                                                                            49
      50
     
51





Coborâm până la intersecţia cu un alt drumeag, mai puţin conturat, care se abate spre stânga faţă de sensul de coborâre (foto 52). Ne înscriem pe acest nou drumeag şi mergem câteva sute de metri. De undeva, printre copaci, zărim câţiva pereţi destul de mari, spectaculoşi, sub creasta pe care am urcat (foto 53). Pe undeva mai jos drumeagul nostru pare să se piardă printre copaci şi aproximativ din acelaşi loc vom auzi un izvor. Coborâm câteva zeci de metri până la acel izvor, singurul întâlnit până acum, unde e bine să ne alimentăm cu apă (foto 54). Este un izvor foarte puternic.


     52
     53
   
54

Deşi am putea reveni la drumeagul pe care am ajuns în dreptul izvorului şi să continuăm coborârea pe el, am preferat să coborâm pe firul apei de la izvorul întâlnit. Acesta ne conduce mai jos la un drumeag care merge prin albia unui pârâu destul de furios deoarece panta este încă mare. Acest pârâu are ca afluent şi pârâiaşul pe care am coborât noi de la izvor. Ne deplasăm mai departe spre vale. Undeva mai jos găsim mici cascade (foto 55). Mai jos de ele zărim drumul forestier, acelaşi pe care am urcat dimineaţă (foto 56). Suntem însă cu aproape 2 km mai sus decât locul în care am părăsit acest drum şi am început urcuşul prin pădure, respectiv locul din imaginea 5.


                                                                                                                                                                                                       55
     

56






Ne înscriem spre vale, înapoi spre satul Bradu (foto 57). După 20 minute de mers ajungem la aceeaşi intersecţie din imaginea 5, văzută dinspre amonte (foto 58). De aici mai avem de parcurs porţiunea cunoscută deja, până în sat.



    57
    58