Vârful Muntelui - Palatul Cnejilor, Munţii Ceahlău
Vasile Bouaru, Costică Martinescu (Rădăuţi)
La poalele Ceahlaului se pot face trasee interesante si frumoase. Unul l-am parcurs pe 16 martie 2013, pornind din satul Bistricioara. Acces in sat: dinspre Borsec, urmand pe 37 km drumul E 60; dinspre Targu Neamt, urmand DN 15 B pana la Poiana Largului, apoi traversam viaductul peste Bistrita (imaginile 1 sau 5 de la) si in continuare E 60 pana in satul Bistricioara, cale de 53 km; dinspre Bicaz, pe E 60 pe aproape 50 km; de la Vatra Dornei, pe Valea Bistritei, urmand pe aproape 93 km drumul 17B pana la viaductul peste Bistrita si de acolo E 60 pana in sat.
Daca venim dinspre viaductul din coada Lacului de acumulare Izvorul Muntelui, exact la intrarea in satul Bistricioara (vezi harta, extras din Ioan Stanescu - Ceahlau - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1976) se desprinde spre stanga in sensul de mers un drum spre statiunea Durau. Nu ne abatem pe acel drum ci continuam sa ne deplasam prin sat. spre capatul inferior al crestei marcata cu linie rosie intrerupta in imaginea 1, creasta pe care vom urca si o vom urma in mare masura. Ne deplasam paralel cu Bistricioara (foto 2), circa 1 km spre amonte, pana traversam un pod peste acest rau. Aici sunt indicatoare care arata ca putem ajunge la Durau.
1
2
Imediat cum traversam podul se desprinde spre dreapta in sensul de mers un drum forestier pe care ne inscriem. Ajungem astfel la capatul crestei pe care vrem sa o urmam. Exista o poteca care urca abrupt pe aceasta creasta, insa, pentru a cunoaste mai bine imprejurimile, am preferat sa mai parcurgem cateva sute de metri pe drumul forestier pana intalnim o prima vale sapata de un mic parau, undeva pe stanga noastra in sensul de inaintare. Ne inscriem in urcus pe acel parau care la data parcurgerii traseului era aproape secat (foto 3).
Panta este destul de mare si mai sus trebuie sa facem fata unor arbusti mai tineri si foarte desi. Undeva in urcus intersectam o poteca larga si foarte vizibila. Vom urca mai departe pe aceeasi vale sapata de paraul amintit. Aceasta este din ce in ce mai putin vizibila, semn ca ne apropiem de izvor. Undeva mai sus mai intersectam o poteca, ceva mai putin conturata. Apoi panta se mai indulceste si dupa circa 30-40 minute de urcus ajungem pe creasta muntelui din imaginea 1, intr-o minunata poiana, de unde avem perspectiva asupra muntilor din jur. Suntem pe creasta Obcinii Boistei. Fotografiem imprejurimile. Spre nord-vest se vede partea cea mai inalta a Muntilor Bistritei, respectiv zona Budacu (foto 4).
3
4
Spre vest, Varful Magura (1548 m) domina orizontul (foto 5). De partea cealalta a crestei pe care suntem, catre est, se observa Lacul de acumulare Izvorul Muntelui, o parte din satul Bistricioara precum si gura de varsare a Raului Bistricioara in lacul de acumulare (foto 6). Spre sud se observa piscul pe care vom urca, Varful Muntelui, de 1074 m (foto 7). Dupa ce admiram peisajele urmam mai departe creasta. Apar petice de zapada inghetata dar le traversam fara probleme. Treptat intram in padure, predominant de conifere dar apar si foioase, fag de exemplu dar si mesteceni pe alocuri. Unele exemplare de fag sunt uriase (foto 8) iar undeva mai sus intalnim, alaturati, un brad si un fag uriasi (foto 9).
5
6
7
8
9
10
11
Mai parcurgem cateva sute de metri si gasim un brad pus la pamant de fortele naturii (foto 10). Inca putin si ajungem pe varf, acesta fiind marcat de un fag (foto 11). Coboram pe aceeasi directie, urmand mai departe creasta. Ceva mai jos intalnim o poteca foarte larga, care se abate spre stanga fata de sensul de coborare de pe varf. Ne inscriem pe acea poteca (foto 12). Intr-o scorbura, la radacina unui fag, gasim mult jir, probabil adus si de vreun animal care se putea ascunde acolo (foto 13).
12
13
Mai jos poteca pare sa se piarda printre arbustii mai tineri dar este totusi vizibila. Ea ne conduce intr-o imensa poiana de unde se desfasoara in fata ochilor privelisti deosebite. In primul rand, spre sud, se vede in toata splendoarea sa, Ceahlaul (foto 14). Fotografiind cu zoom observam statia meteo de pe Varful Toaca precum si celebra claie de piatra aflata in stanga in imagine, Panaghia (foto 15).
14
15
Mai parcurgem putin prin poiana, pana in vecinatatea unei stani, acum parasita (foto 16). De acolo putem admira partea dinspre amonte a lacului de acumulare precum si viaductul de la Poiana Largului (foto 17).
16
17
Ceva mai aproape de noi se observa din nou gura de varsare a Bistricioarei (foto 18). De la stana urmam o poteca care se abate spre est, in coborare, pe o creasta. Vom urma acea poteca dar dupa cateva sute de metri ne vom abate din nou spre dreapta, pe o panta destul de mare, spre satul Ceahlau care se vede in vale, la poalele muntelui pe care suntem. Undeva mai jos intalnim din nou o poteca pe care o vom urma pana in sat. La inceput este mai firava dar se contureaza destul de repede. Trecem pe langa doi mesteceni (foto 19) si pe sub un fag frumos pe langa care curge un paraias.
18
19
Apoi poteca se mareste si are chiar aspectul unui drumeag. De undeva din zona in care poteca devine mai larga facem o fotografie spre Ceahlau (foto 20). Trecem in coborare pe langa o portiune cu foarte multe musuroaie (foto 21).
20
21
Mai coboram cateva sute de metri si ajungem la primele case din satul Ceahlau. Ne strecuram pe langa un canal artificial, facut probabil cu scopul de a proteja casele de eventuale inundatii.
Cum ajungem in drumul asfaltat care duce spre Durau ne abatem spre stanga, catre vale. Parcurgem cateva sute de metri pana intalnim indicatorul din imaginea 22. Foarte aproape se afla ruinele celebrului Palat al Cnejilor. Din dreptul acelui indicator urcam pe un drum ingust, circa 200 m, pana intalnim ruinele. Prima data vedem unul din turnurile de aparare de pe latura nord-estica (foto 23). Palatul Cnejilor a avut o istorie zbuciumata si a fost construit in secolele XVII-XVIII de catre boierii din familia Cantacuzino, pe ruinile unui schit.
22
23
Patrundem pe o poarta in forma de bolta, in interiorul ruinelor. Deasupra portii, o placa cu stema Moldovei si inscriptii in chirilica inca mai vegheaza deasupa accesului in curtea vechiului palat (foto 24). Imediat dupa intrare facem o fotografie spre inapoi (foto 25).
24
25
Trecem pe langa noul schit, construit intre ruine si ne indreptam spre beciurile de alta data ale palatului (foto 26). Tunelurile care se desprind spre stanga si spre dreapta sunt partial prabusite si inaintam atat cat se poate (foto 27). Undeva, o mica nisa ascunde trepte care acum nu duc nicaieri deoarece tavanul este acoperit si surpat (foto 28).
26
27
28
Iesim la lumina si ne indreptam spre singurul turn de pe latura vestica ramas in picioare, si el aflat intr-o avansata stare de degradare (foto 29). Si acolo gasim in unul din peretii grosi ramasi in picioare, tainice trepte care duc spre partea superioara a turnului (foto 30).
29
30
Coboram apoi din turn si ne deplasam de-a lungul ruinelor spre ceea ce a ramas din turnul din coltul sudic al palatului, si el circular (foto 31). Dupa ce studiem cu atentie restul zidurilor parasim aceasta lume apusa si ne intoarcem la soseaua asfaltata.
31
Continuam traseul pe langa drum, inapoi spre satul Bistricioara. La iesirea din satul Ceahlau avem din nou minunata perspectiva asupra lacului de acumulare. Undeva intre satele Ceahlau si Bistricioara, un panou indicator ofera informatii asupra imprejurimilor.