Suceviţa - Vatra Moldoviţei, pe munte

Imediat cum ne-am inscris pe acest drumeag, il traversam si urcam pe o poteca foarte larga, care se abate spre stanga, in urcus. Aceasta portiune este descrisa si la. Panta este destul de mare la inceput dar se mai domoleste pe alocuri. Undeva mai sus facem o fotografie asupra muntilor din jur. Observam varful Dealului Nicolaus si o parte din traseul 4 Putna - Sucevita (marcat cu linie rosie intrerupta) (foto 4). Poiana care se zareste ceva mai jos este cea din imaginea 14 de pe respectivul parcurs. In ultimul plan se vede o parte din traseul 1, Putna - Sucevita, marcat cu linie albastra intrerupta, respectiv coborarea din varful Dealului Furcoi.  Urcam mai departe, poteca intra in padure si pe alocuri intalnim portiuni cu zapada destul de mare si umeda. Ajungem si la o panta ceva mai accentuata care ne scoate in creasta principala a Obcinii Mari, langa un gard (foto 5 - inspre Palma). De aici se deschide minunata perspectiva asupra muntilor aflati la vest si nord de Obcina Mare. Apoi ne inscriem pe poteca de creasta, spre stanga fata de sensul de urcus pana aici (foto 6). Marcajul este banda rosie si aceasta creasta duce pana la Gura Humorului. Depasim cateva poieni de mici dimensiuni, urmarind indeaproape creasta, pana in dreptul unui copac curbat pe care, de multi ani il consider un reper important (foto 7).

Imediat dupa acest copac se desprinde spre dreapta, in sensul de mers, o poteca. Parasim creasta pricipala si coboram pe aceasta poteca, nu foarte mult, pana intr-o portiune mlastinoasa de unde poteca urca foarte putin, apoi se stabilizeaza pe o curba de nivel. Suntem pe Muntele Calul, unde legendele spun ca locuiau dacii liberi. La cateva sute de metri de la portiunea mlastinoasa se desprinde spre stanga fata de sensul de mers pana aici o poteca ce duce spre Muntele Smidovatec, poteca care se observa in imaginea 1 de la. Poteca noastra se abate insa spre dreapta si in circa 100 m coboara in Poiana Calului (foto 8). Vazuta din departare, aceasta poiana se afla intr-o frumoasa sa (de exemplu imaginea 14 de la). Undeva in dreapta si in departare se observa zona numita Palma, loc in care DN 17 A traverseaza creasta Obcinii Mari.  Urmam mai departe poteca dupa ce ne luptam putin cu zapada care aici a fost troienita. Poteca urmareste din nou o curba de nivel, pana ajungem la intresectia din imaginea 9.

De aici ne abatem la stanga. Daca vom urma poteca din dreapta vom cobori pana in satul Ciumarna, in dreptul caruia suntem. Si poteca noastra coboara, dar urmarind o creasta. Ajungem imediat intr-o vasta poiana, cu cateva gospodarii folosite mai mult vara (foto 10).

In ultimul plan se observa varful cel mai inalt de pe traseu iar ceva mai la stanga lui este Varful Lupoaia (1161 m), pe care trebuie sa-l depasim pe traseul nostru. Poteca noastra merge pe langa gardul din imaginea 10, pana ajungem la ultima gospodarie. Acolo locuieste, temporar, un om mic de statura, foarte bun cunoscator al locurilor, domnul Tcaci. Ne-a primit intotdeauna cu caldura si ne-a indrumat spre multe obiective din zona sa. De multe ori, in perioadele de iarna mai ales, echipa din Radauti asculta cu nesat povestirile domnului Tcaci. Una dintre cele mai frumoase si importante totodata este in legatura cu o fantana. Casa sa fiind construita chiar pe creasta, probabilitatea de a gasi apa era foarte mica. Asa ca a sapat o fantana adanca de 26 de metri pana a dat de apa! Este unul din punctele foarte rare de unde ne putem aproviziona cu apa pe acest parcurs. In imaginea 11 domnul Tcaci ne arata celebra fantana.

Cu greu ne despartim de dumnealui si de povestirile sale si continuam traseul. Poteca urca un mic varf, tot pe langa un gard si apoi coboara intr-o sa destul de adanca. Urmeaza un urcus destul de lung si abrupt. Apare pe aici si marcajul triunghi galben (imaginea 12) care ne arata pe care poteca sa mergem deoarece mai apar si poteci laterale.

 Poteca urca si ceva mai sus intersectam o alta poteca, mai mare, care vine de undeva din dreapta noastra fata de sensul de urcus. Si marcajul este mai des pe aici. Ne abatem spre stanga pe acea poteca mai larga si dupa un urcus ceva mai sustinut ajungem in varf (foto 13).

Varful este partial defrisat. O data ajunsi pe acest varf ne abatem spre stanga, aproape in unghi drept fata de sensul de urcus. Dupa circa 5 minute de mers pe poteca marcata, daca privim cu atentie pe partea dreapta, la baza unui brad intalnim o ciudatenie a naturii, o cioata de forma unui crocodil care sta la panda (foto 14). Acum 4 ani arata ca in imaginea 15.

Ceva mai incolo poteca incepe sa urce spre Varful Lupoaia. Vom fi atenti, pe partea dreapta fata de sensul de mers se despinde o poteca, care de altfel este marcata corespunzator cu acelasi triunghi galben si ocoleste varful. Ne inscriem pe aceasta poteca si in cateva momente ajungem in una dintre cele mai frumoase poieni de pe traseu, Poiana Lupoaia. Peisajul este uimitor. Iarna inca nu se da batuta si cateva petice de zapada inca mai sunt prezente in poiana. Chiar in fata noastra, cum intram in poiana, avem spledida perspectiva asupra Obcinii Feredeului, cu Varful Pausa (foto 16), pisc descris in detaliu la.  Daca mai inaintam putin in poiana, ca sa avem priveliste spre sud, observam in departare cateva varfuri celebre, Giumalau, Rarau cu Pietrele Doamnei ba chiar si Pietrosul Bistritei (foto 17). Pe o ridicatura se afla o stana, inca nelocuita in aceasta perioada. Pe langa aceasta stana coboram (foto 18) si continuam traseul. Trebuie sa avem grija ca in coborare sa avem in dreapta noastra liziera padurii, foarte aproape. Aproape de capatul de jos al poienii poteca intra in padure si incepe sa urce din nou pana intr-un luminis. Aici trebuie sa fim atenti pentru ca spre dreapta coboara un drumeag foarte bine vizibil. Poteca noastra insa se abate spre stanga si trebuie doar sa fim atenti la marcaj.

De undeva se vede spre inapoi Poiana Lupoaia (foto 21). Undeva mai jos poteca se largeste si capata aspectul unui drumusor care coboara spre alta poiana, vizibila imediat din cea pe care o parasim (foto 22), poiana in care de asemenea se afla o stana.

Din aceasta ultima poiana drumul continua pe undeva prin dreapta ei si intra pentru foarte scurt timp intr-o padurice mai tanara. Iesim apoi intr-o portiune defrisata, la un drum creat de curand, pentru tras lemne si care coboara spre dreapta fata de sensul de mers pana aici. Noi continuam insa pe o poteca care este inca vizibila, pe aceeasi directie pe care am mers pana aici si ajungem in circa 200 metri la un drum cu mult noroi care de asemenea a luat nastere in urma defrisarilor (foto 23). De acolo urmam o poteca foarte vizibila, care ocoleste un mic varf, prin dreapta lui. Imediat iesim definitiv din padure si in fata noastra se deschide frumoasa vale a Raului Moldovita. In imaginea 24, in partea dreapta in vale se observa podul din localitatea Vatra Moldovitei si drumul care urca spre Trei Movile, locul din care DN 17 A coboara pe partea cealalta a Obcinii Feredeului, catre localitatea Sadova.

Fotografiem si spre aval de satul Vatra Moldovitei (imaginea 25). Undeva mai jos depasim un mic releu si dam peste multe transee. Urmam aceste transee in coborare si mai jos gasim ruinele unei vechi cazemate (foto 26).

De aici o poteca vizibila duce spre satul Vatra Moldovitei, catre vest. Am preferat insa sa ne abatem mult spre dreapta, pentru a admira partea dinspre amonte a Vaii Moldovita (foto 27). Am suprins astfel manastirea de la Vatra Moldovitei precum si partea finala a traseului descris la (marcat cu linie rosie intrerupta), cu care am mers aproape paralel. Ceva mai la dreapta se observa locul in care a fost vechea manastire (foto 28) precum si o portiune din acelasi traseu descris la  aflata ceva mai sus decat in precedenta imagine. Coboram apoi o panta destul de mare (foto 29) care ne scoate pe malul stang geografic al Paraului Ciumarna.