De la Izvoarele Sucevei la Ulma, peisaje pitoreşti, Munţii Obcina Feredeului


Pentru a ajunge în locul unde Râul Suceava intră înapoi în ţară, am făcut traseul descris în continuare, care urmăreşte îndeaproape graniţa cu Ucraina şi merge aproape paralel cu parcursul râului. Deoarece suntem foarte aproape de frontieră este bine să avem la noi un act de idenitate. Este un parcus destul de lung, 6-7 ore.

Din dreptul ultimului pod peste Râul Suceava înainte de ieşirea râului din ţară, se desprinde pe partea dreaptă în sensul de parcurgere a râului spre aval un drum (foto 1) care traversează podul amintit şi urcă în serpentine pe lângă ultimele case din satul Izvoarele Sucevei. De mai sus, de la o curbă, zărim Râul Suceava în vale, o porţiune aflată înspre aval (foto 2). Se zăresc şi ultimele case din sat, dinspre nord, înainte de graniţă.

                         1
                       2

Urcăm mai departe şi avem vizibilitate spre Valea Suceava şi către amonte (foto 3). Peisajul foarte frumos îmbie la popasuri. Trecem pe lângă un munte cu multă verdeaţă la mijloc de iulie 2015 (foto 4) şi ceva mai sus zărim în dreapta noastră în sensul de urcuş micul cătun Arşiţa (foto 5). Drumul urcă în serpentine largi şi înainte de a intra în pădure privim spre înapoi, către valea pe care am urcat până aici (foto 6). Sunt uimitori aceşti munţi aflaţi în nordul ţării...

                             3
                                4
                             5
                          


  6

Urcăm mai departe şi înainte de a traversa un mic pas, zărim pe partea stângă vârful unei bisericuţe, construcţii pe care le-am zărit destul de des prin aceste locuri (foto 7); un uliu se învârte în căutarea prăzii. Ajungem imediat şi pe vârf (foto 8) de unde începem coborârea pe partea opusă (foto 9). 



                              7
                           8
  9
                            

                            10

Pe partea dreaptă cum coborâm se întind vaste poieni de o frumuseţe aparte (foto 10). Ceva mai jos intrăm în pădure şi coborâm în serpentine de-a lungul micului Pârâu Arşiţa, care izvorăşte de lângă vârful cu acelaşi nume care are altitudine de 1336 m.

Parcurgem mai departe drumul şi trecem pe lângă o porţiune foarte roşiatică aflată pe partea dreaptă în sensul de coborâre (foto 11). Drumul coboară mai departe printr-o minunată pădure de brazi (foto 12). Din loc în loc, de-a lungul pârâului care ne însoţeşte, sunt construite praguri din bârne (foto 13). 

  11
                               

12














  13
                        


14


Ceva mai jos pădurea se degajează şi întâlnim din nou îngrădituri, semn că ne apropiem de civilizaţie (foto 14). Intrăm în micul cătun Ploşcii, format din câteva case răsfirate mai ales pe munţii din jur. Pentru a ne face o imagine asupra zonei, traversăm Pârâul Arşiţa (foto 15) şi urcăm câteva sute de metri pe muntele din stânga noastră în sensul de parcurgere până aici. Iată cum arată spre aval, peisajul din jurul cătunului Ploşcii şi imediat după el următorul cătun, Ghicea (foto 16). Se observă şi drumul pe care am ajuns până aici şi continuarea lui de-a lungul văii.
                             15
                             16


17


Revenim la drum şi continuăm deplasarea în aval pe drumul foarte bine străjuit de gardurile localnicilor (foto 17). Suntem în vecinătatea cătunului Ghicea, practic nedelimitat bine de cel dinainte, Ploşcii, dar format ca şi acesta doar din câteva case răsfirate pe munţii din jur. Sunt cătune destul de izolate. De la Ghicea avem de parcus 6 km pe drumul care traversează întinse păduri, până în următorul sat, Lupcina.




18


Coborâm mai departe pe unicul drum din aceste locuri, foarte pitoresc. Pârâul Arşiţa ne acompaniază (foto 18). Undeva mai jos întâlnim pe partea stângă un drum lateral care urmăreşte alt pârâu cu nume din adâncurile istoriei, Pohonicioara (foto 19). Nu e bine să ne abatem de la drumul principal nici pe acest drum lateral. În stânga noastră, pe alocuri, trecem foarte aproape de frontiera de stat. Ajungem în locul cel mai de jos pe care îl travesează drumul şi după ce acesta face un cot spre dreapta începe să urce din nou (foto 20). 



                              19
   20
                            

21


Mai sus întâlnim loc de popas, o bancă şi un izvor, ba chiar şi un spaţiu amenajat pentru debarasarea gunoaielor (foto 21). Urcăm mai departe până ajungem la podul din imaginea 22. De la el, pentru a scurta foarte mult, e bine să părăsim drumul şi să urcăm pe poteca indicată de săgeata roşie. Şi localnicii folosesc acea scurtătură care ne scoate la primele construcţii din satul Lupcina.





   22
                             

23


Ceva mai sus, în zona unor magazine, pe partea stângă cum am urcat până aici, zărim lângă o poartă verde un drumeag care se abate lateral (foto 23). Părăsim drumul pe care am ajuns până aici şi ne abatem pe el. Dacă am fi urmat drum pe care am ajuns de la Ghicea în Lupcina în continuare, spre vale, am fi ajuns în satul Nisipitu. Denumirea satului Lupcina vine de la lup. Satul fiind foarte aproape de graniţa cu Urcaina se vorbeşte mai mult în limba ucraineană. De aceea denumirea de lup a suferit câteva modificări şi s-a ajuns la denumirea actuală a satului. Şi asta pentru că satul fiind izolat, în anumite perioade lupii intră chiar şi în curţile oamenilor.

Imediat cum ne-am înscris pe noul drumeag vom observa o potecă îngustă care duce spre dreapta în sensul de urcuş, pe lângă un gard. Imediat mai sus traversăm o porţiune de fâneaţă şi apoi vom depăşi o poartă din bârne (foto 24). Trecem pe lângă o gospodărie şi ajungem la un drumeag printre două garduri, tot din bârne (foto 25). 

                              24
                              25


26


Mai trecem pe lângă câteva gospodării şi ajungem la intersecţia din imaginea 26. De acolo ne abatem pe drumul din stânga, care urmează milimetric creasta muntelui. Peisajul este uimitor. Păduri întinse, poieni şi fâneţe dar şi case izolate (foto 27). 





                        27


28











Zărim în depărtare Vârful Chepa despre care am scris la https://sites.google.com/site/romanianatura52/home/carpatii-rasariteni/obcinile-brodinei/din-brodina-pe-varful-chepa-obcinile-brodinei (foto 28).


29


Continuăm deplasarea pe acest drum încadrat foarte frumos de gardurile din bârne (foto 29). Mai întâlnim o intersecţie (foto 30). 





                          30
                          31

Nu ne abatem pe drumul din dreapta imaginii 30, acela duce spre câteva gospodării aflate spre vale. Peisajul rămâne la fel de frumos în toate direcţiile (foto 31). Ajungem la altă poartă din bârne, pe care o depăşim (foto 32). Uite spre înapoi drumul pe care am ajuns aici (foto 33). 

                             32
  33
                                 


34


Privim spre sud-vest (foto 34). Trecem la nord de încă o gospodărie şi urmăm mai departe drumeagul (foto 35). 






                                35


36


Pajiştile sunt pline de flori (foto 36). Zărim nu departe cum drumeagul va intra în pădure (foto 37). Iată ultima gospodărie pe lângă care trecem, imagine făcută spre înapoi (foto 38).











                            37
                               38


39


Pădurea ne întâmpină cu brazi înalţi (foto 39) şi ţine umbră în verile călduroase (foto 40). 
                                                                                                                                 40


41


Avem de străbătut doar câteva sute de metri şi ajungem la o poartă metalică (foto 41). O depăşim şi trecem pe lângă câteva gospodării admirând munţii dinspre nord-est (foto 42).







                               42 

43


Suntem în vecinătatea satului Costileva (foto 43). 


                                                                                                                                                 44

Coborâm mai departe (foto 44) şi ajungem la o intersecţie (foto 45). 
                      45

De la ea ne abatem spre stânga faţă de sensul de parcurgere până aici. Din acest loc vom urma drumul pe care ne înscriem până în satul Ulma. Depăşim un foarte vechi magazin sătesc, închis probabil de ani buni. Ceva mai jos de el, pe partea stângă cum coborâm, observăm drumeagurile din imaginea 46; acestea vin tot de la gospodăriile din imaginea 42.

   46
                             


47


Coborâm de-a lungul noului pârâu pe care îl întâlnim (foto 47). 








48


Apoi traversăm un mic afluent al său (foto 48) şi drumul începe să urce o pantă mică. În dreapta noastră vedem casele din Costileva, răspândite pe munţii din jur (foto 49). 








  49
                                    


50


Drumul urcă mai departe la umbra unor brazi înalţi (foto 50) şi apoi, după o curbă, începe să coboare (foto 51). 








              51


52


Trecem pe lângă poieni pline cu flori şi ierburi de o frumuseţe de nedescris. Multe dintre poieni sunt îngrădite (foto 52). Coborâm destul de mult şi pe alocuri mai zărim Râul Suceava. La un moment dat drumul face câteva serpentine lungi şi ne scoate din nou pe valea râului însă acesta se află încă pe teritoriul Ucrainei.







53


Undeva mai jos găsim pe partea dreaptă în sensul de mers o porţiune de abrupt cu câteva stânci interesante şi înalte (foto 53). 









54


Urmăm drumul mai departe (foto 54) şi ajungem la primul pod din vecinătatea locului unde Râul Suceava intră în ţară (foto 55). 







   55
                          


56


De acolo privim spre înapoi. În imaginea 56 drumul din dreapta imaginii este cel pe care am ajuns aici iar cel din stânga duce spre primele case din satul Ulma, însă pe malul drept al râului.







57


De pe pod privim spre locul unde Suceava intră înapoi în ţară (foto 57) dar şi spre aval (foto 58). 









     58
                            


59


La nici 200 m de acest prim pod se află un punct de trecere a frontierei unde trebuie să avem neapărat un act de identitate la noi. De aici Suceava curge doar pe teritoriul României. Zărim primele case din satul Ulma (foto 59). Râul are debit mărit faţă de locul unde iese din ţară, la Izvoarele Sucevei, datorită afluenţilor pe care îi colectează pe parcurs (foto 60).



    60
                                     


61


Ceva mai la vale zărim prima punte peste râu (foto 61) de pe care privim spre amonte (foto 62). 







   62
                               


63


Parcurgem 100 m în aval de unde privim spre această punte (foto 63). Peisajul este frumos, râul Suceava fiind „strâns” între munţi. Râul curge foarte aproape de drumul 209G (foto 64). Am ajuns în satul Ulma la primele case de pe malul stâng. 








64