Traseul Lanţurile, din Masivul Piatra Craiului, parcurgere de iarnă

Incepem urcusul mai accentuat, pe o poteca acoperita cu zapada si frunze. In 30 minute finalizam traseul din aceasta zi la refugiul Spirlea. In timpul ascensiunii temperatura a scazut la -10 grade Celsius (3). Admiram creasta luminata de apusul soarelui (4).

Acum ne gandim la urmatorul traseu, facand diverse supozitii si planuri pentru a doua zi. Se lasa o noapte rece si instelata. Aici, pe munte, nu trebuie sa te lupti cu gerul si sa te adaptezi. Se duce o lupta cu psihicul. Priciurile din refugiu sunt din lemn asa ca inca sunt izolat. Imi pun in aplicare ideea de a umple termosurile cu ceai cald pentru dimineata, ca sa nu mai pierdem timp cu topitul zapezii. Am ales sa nu mai topim zapada si sa folosim apa.

31 decembrie 2010. Sunt emotionat pentru ca voi sarbatori pe munte inca un Revelion, al doilea consecutiv in acest masiv. Nu stiu de ce, dar mi se intampla sa-mi vina somn adanc catre dimineata. Probabil ca seara nu sunt destul de obosit. Pana facem bagajele este ora 8. Pornim nu foarte devreme (ora 8,15) spre Zaplaz si mai departe pe la Lanturi si spre creasta principala. In padure zapada este depusa in strat mic. Marcajul este bun si inaintam bine, dupa numeroase urme. Lasam spre dreapta poteca catre Marele Grohotis si sosim la Zaplaz (5).

Dupa o ora de mers, timp in care de abia ne-am dezghetat, sosisem sub Zaplaz. Aici hotarasc sa ne legam coltarii, sa scotem pioletii si sa strangem betele de schi. Am facut traseul o singura data, in coborare, in august 2003 si nu mi-l aduc prea bine aminte, din cauza cetii. Abia astept sa urc si sa ma confrunt cu peretele sperietor (6). Condusi de marcaj, ocolim Zaplazul pe stanga si printr-un horn cu versanti injnepeniti iesim deasupra.

Zarim o mica grota, plina de turturi (7). Urcam pe primele lanturi fixate intr-un horn (8). Zaplazul, vazut de sus (9).

Zapada este bine fixata si uneori urmele sunt acoperite (10). E o placere sa urci pe asemenea zapada. Marcajul ne conduce printre steiuri de piatra iar in punctele cheie urmele maresc increderea (11). Din cauza bagajelor mari avansam greut. Dar suntem fascinati de privelistile care se deschid: Iezer, Fagarasului, Tara Barsei (12).

Treptat, ajungem in zona numeroaselor hornuri (13).

Nu e deloc dificil, dar Vlad imi spune ca e mai greu decat Mont Blancul, ruta clasica si chiar este cel mai dificil traseu al lui pana in prezent (14). Timpul trece si curand imi dau seama ca planul de a ajunge in Saua Funduri in ziua asta se naruie. Urcam cu usurinta, ajutandu-ne de cablurile care uneori ies din zapada si de piolet (15).

Suntem in zona altor brane, semn bun, ca ne apropiem de creasta (16). Acum facem o traversare dreapta, printr-o zona inierbata si abrupta (17). In minte imi vin fel si fel de trasee cand vad versantii din jur (18). Ajungem in dreptul Braului de Sus (19).

Sosim intr-un punct mai delicat, sub o treapta stancoasa, neacoperita in totalitate, unde s-a format un parapet. Aici nu e loc de greseala, poti zbura sute de metri. Sap cu atentie urme apoi ma catar deasupra. Niste urme ma inseala si le urmez spre o zona de mixt (stanca, zapada), unde se pierd. Ptiu... ne dam seama ca am ales o linie ciudata si cautam marcajul. Gata, se rezolva repede dupa ce cobor inapoi, cu atentie, asigurat cu cordelina. Urcam pe niste cabluri si sosim deasupra unei cascade de gheata unde-l asigur pe Vlad. Mai departe intram in hornul final (20). Pe ultimii metri mai intind o data cordelina (21).

Iesim destul de tarziu in creasta iar Vlad e prea obosit. Eu as fi continuat la fel ca anul trecut, tot pe aceeasi data. Atunci era flescaiala si tot am plecat spre Saua Funduri.

Dupa aproape 7 ore de urcat si fotografiat sosim in Saua Grind, aproape de refugiul Grind. Asistam la ultimul apus de soare din anul 2010 (22).

Ne bucuram de cateva minute de soare si aranjam bagajele si patul pentru la noapte. Inaintea noastra, in refugiu a sosit si Levente din Odorhei. Speram sa comunicam cat de cat.

In refugiu sunt priciuri metalice dar sunt norocos... anul trecut, pe 31 decembrie 2009 am gasit in refugiu un izolier. Ei, iata ca acesta a rezistat un an si ma pot culca pe el. As fi vrut sa fac ceva special fiind si vremea buna… adica sa... dorm afara. Ma abtin de la acest experiment pentru ca izolierul nu e prea grozav.

Pana la miezul noptii adormim toti, insa la 23,30 alarmele telefoanelor suna. Levente se echipeaza si pleaca grabit spre Piscul Baciului, in gerul si vantul noptii. Eu ies in fata refugiului si incep sa tremur. Vantul accentueaza senzatia de frig. E senin si admir focurile de artificii din vale: Magura, Pestera, Bran, Moieciu, Podu Dambovitei, Simon, Ciocanu, Plaiul Foii etc... Cerul fileaza si-mi aduce aminte de fulgerele estivale. La multi ani!

1 ianuarie 2011. Ne felicitam intre noi, rontaim cate ceva si ne culcam. Aman trezirea pentru ora 8 considerand ca e timp destul ca sa coboram spre Zarnesti. Asistam la primul rasarit de soare din noul an. Refugiul Grind si Varful Grind sunt in bataia soarelui (24). In refugiu e inca frig insa la soare e placut. Termometrul s-a ridicat la +8 grade Celsius deasupra solului, asta la loc ferit de vant. Dupa ora 9 plecam spre Piscul Baciului. Luam cu noi si cateaua care a facut Revelionul afara. Mergem pe urme si dupa 20 de minute ne dam mana pe varf, la 2237-2238 metri (25).

Pe varf e vant rece si suntem obligati sa coboram repede. Creasta Sudica a Pietrei Craiului (26). Aleg sa coboram pe langa poteca marcata, unde uneori apar si urme. Coborarea nu e periculoasa, dar impune atentie (27). Traseul marcajului de vara se afla sub pereti (28).

O data cu scaderea altitudinii incep sa fac talpi de zapada in coltari. Abia astept sa ajung la iarba si sa ma dezechipez. Dar asta nu ma scuteste ca sa fiu atent. Pe la 1700 metri sunt semne de primavara si noroiul e in floare! Iau o tranta in noroi, pentru a colora putin echipamentul. Of, of, of... Dinspre refugiu mai multi turisti urca incet. La miezul zilei poposim la refugiul Grind. Ce bine e la soare! Am mai petrece aici cateva ore insa suntem presati de timp (29). Si din pacate trebuie sa tranzitam perimetrele defrisate din zona Vladusca. Iata si versantul pe care a sosit primavara (30).