Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
Pornim acum catre Cascadele Vanturisului. Incepem sa urcam usor pe drumul spre cartierul Izvor, pe care vom avansa intre 5-10 minute, dupa cum preferam sa mai taiem cate o serpentina sau sa-l parcurgem integral; din el, spre stanga, se desprinde drumul forestier Vanturis (destul de puternic denivelat).
4 Varful Vanturis, vazut dinspre Varful cu Dor, la vremea cand coastele Vanturisului incep sa se inroseasca de la bujorul de munte care infloreste. foto: Ică Giurgiu
5 Iarna, zona Varfului Vanturis poate ridica uneori serioase probleme de parcurgere, caci zapada nu se asterne uniform pe aici; vegetatia, schimbarile de panta si curentii de aer din perimetru influenteaza consistenta straturilor de nea. In stanga imaginii se lasa abruptul Vaii Izvorul Dorului.foto: Ică Giurgiu
6 Abruptul Vaii Izvorul Dorului (indicat de sageata galbena), acolo unde sunt marile cascade, este ascuns de padure. Spre firul vaii nu sunt decat putine locuri pe unde se poate cobori in siguranta, dar aceste cai nu sunt deloc usoare.foto: Ică Giurgiu
Drumul avanseaza pe malul stang geografic al Izvorului Dorului si, la circa 10 minute de la intrarea pe el, ne duce pe malul paraului, intr-un loc framantat de activitati umane (il numim A, vezi harta 1). Spre stanga (cum mergem) se desprinde o ramura a drumului forestier (pe Valea Izvoras), cale inedita de plimbare pentru cei care doresc sa treaca pe sub altitudinea cabanei Cuibul Dorului si sa ajunga in drumul care traverseaza Muntele Paduchiosul (indreptandu-se de acolo spre Piscul/ Varful Vanturisului, ocazie de a descoperi - in afara panoramei deosebite ce se deschide de aici asupra Masivului Bucegi - pereti de conglomerate, "poduri" (zone cu aspect plat) bine inierbate si - primavara in special - bogatie de flora alpina; este aceasta o cale de acces foarte placuta spre Cascada de Sus a Vanturisului (imagini 7, 8; mai mica bine la inaltime decat Cascada Mare); precizam ca imediat amonte fata de Cascada de Sus se afla, oarecum ascunsa privirilor nu foarte curioase, o cascada mai mica, dar cu debit bine adunat in jgheabul prin care se pravale (accesibila si vizibila daca venim dinspre amontele ei).
7 Ne putem apropia de partea superioara a Cascadei de Sus a Vanturisului inaintand pe o brana care se desprinde catre dreapta cum coboram pe vaioaga ce se desprinde la stanga, in panta mare, spre apa Izvorului Dorului (daca venim dinspre Sinaia, pe marcajul punct rosu).foto: Ică Giurgiu
8 Cascada de Sus a Vanturisului ne stropeste bine cand sosim la poalele ei si vrem sa admiram peisajul in detaliu.foto: Ica Giurgiu, Octavian Paun
vedeţi imagini excelente cu aceste cascade la
Tot din locul A, dar spre dreapta, se desface alta ramura a drumului forestier (in continuare pe malul stang geografic al Vaii Izvorul Dorului - vezi harta), pe care ajungem, dupa 25 minute, intr-o frumoasa si generoasa poiana (locuri de cort) de unde superbii versanti din malul stang al Vaii Izvorul Dorului (aflati sub Varful cu Dor, 2038 metri altitudine) se lasa cercetati pe larg de privirile noastre. Suntem la 1020 m altitudine (vezi harta). Am facut pana aici, din soseaua Sinaia - Targoviste, circa 45 minute.
La o prima excursie in zona, pentru ca sunt motive suficiente ca sa nu putem "epuiza" oferta muntelui la un singur parcurs, vom merge din capatul amonte al poienii direct spre stanga, catre Valea Izvorul Dorului. Timp de doua ore, urcand pe firul vaii, descoperim o succesiune de cascade, caderi de apa si bazine mult prea diversa pentru a ne plictisi. Vom sosi la 1170 m altitudine, acolo unde o frumoasa cascada (imaginea 9, luata la debit mic) se zdrobeste, de pe straturi orizontale, intr-un lac de 8 metri pe axa mare, adanc de vreo doi metri, din care porneste o teava metalica groasa si apoi de-a lungul ei o poteca spre aval, pe malul stang al Izvorului Dorului, cale pe care v-o recomandam la intoarcere (mai simpla), pentru a nu repeta traseul pe care am urcat. Aceasta poteca coboara in poiana de care vorbeam mai sus, la 1020 m altitudine.
9 Cascada din vale, de pe Izvorul Dorului.foto: Ică Giurgiu, M. Varareanu, C. Lazar
La o alta excursie in zona, pornim din capatul amonte dreapta al poienii de la 1020 m altitudine, intai pe un drum forestier, care ne scoate repede la un afluent al Izvorului Dorului, traversat la cativa metri inaltime de conducta metalica de captare a apei. Trecem afluentul si urmam conducta, cale sigura catre cascada de la 1170 m altitudine.
De aici mai avem 170 m diferenta de nivel de urcat pana la baza Cascadei de Jos/ Cascada Mare a Vanturisului (pe care inca nu am reusit sa o fotografiez semnificativ din apropiere, adica cu un personaj vizibil in imagine, pentru a da reper/ dimensiune spatiului) (aflata dupa un cot puternic spre dreapta al vaii, cea mai importanta de pe parcursul sau, inalta de vreo 25 metri), parcurs care ne va solicita inca 1-2 ore, dupa cat de multa apa este pe vale si dupa cum ne alegem drumul printre cascade si saritori. Inainte de Cascada de Jos/ Cascada Mare, pe stanga cum urcam, se desprinde o vale de obicei seaca (vezi harta), pe firul ei putand ajunge pe la 1700 m altitudine, in poienile de sub Vf. Vanturis.
Colţii lui Barbeş
text de Radu V. Cotta, cu completari facute de Ică Giurgiu
Cine strabate magistrala turistica marcata cu banda rosie care leaga Sinaia de Saua Varfului cu Dor are surpriza sa descopere pe cladirea fostului refugiu salvamont din imediata apropiere a cabanei Valea cu Brazi urmatoarea inscriptie cu vopsea: Politele Barbesului, Saua Oboare, Varful Vanturis, Saua Paduchiosu, cabana Cuibul Dorului - marcaj punct rosu, durata 6-7 ore, interzis iarna (vezi harta 1).
Inscriptia este dublata de o alta asemanatoare (dar greu vizibila), aplicata pe o lespede de piatra, la intrarea propriu-zisa in traseu, adica pe fundul sistoacei din stanga potecii spre Varful cu Dor, afluent al Vaii Stanei (vezi harta).
Un interes aparte suscita sectorul marcat cu punct rosu dintre racordarea cu poteca banda rosie, in aval (racordare aflata inainte de grupul de stanci La Cetate) si locul de traversare a Izvorului Dorului, in amonte, in dreptul marelui cot al ei, de la nord-vest de Vf. Vanturis. Acest sector este un brau care incinge pe la sud-est voluminosul Munte Coltii lui Barbes, munte cunoscut in partea lui de nord-est sub numele Varfu cu Dor. Poteca nu prezinta semnificative diferente de nivel, ea incadrandu-se, cu mici exceptii, intre curbele de nivel de 1700 si 1900 metri. Zona este deosebit de salbatica, in mare parte impadurita, dar totusi cu suficiente poieni si luminisuri pentru admirat imprejurimile si departarile.
Doar la inceput (spre marcajul banda rosie) cararea este mai "pasnica", mai fara probleme. Restul traseului se desfasoara de-a curmezisul catorva afluenti de pe stanga geografic a Izvorului Dorului, peste un abrupt accentuat cu prapastii in jos, care mai mult se ghicesc prin vegetatia compacta si cu frumoase formatiuni stancoase pe conglomerate, de-a lungul si in dreapta potecii, tot mai numeroase pe masura ce ne apropiem de Valea Izvorul Dorului: tancuri, turnuri, pereti cu tavane si surplombe, mici valcele cu saritori etc.
In a doua parte a sectorului asupra caruia insistam, potecuta se apropie in cateva locuri tot mai mult de perete, capatand aspect de brana tipica Bucegilor. Este aici chiar zona, denumita inspirat si sugestiv, Politele lui Barbes. In sectorul final al acestui brau se desprinde la stanga jos o derivatie nemarcata a potecii, care duce, printr-un jgheab pietros si pamantos spre firul V. Izvorul Dorului, intre cele doua mai mari cascade ale Vanturisului (Cascada de Sus si Cascada de Jos/ Cascada Mare), punct de maxima atractie al parcursului.
Durata necesara pentru strabaterea braului de la parasirea benzii rosii pana la cotul Vaii Dorului este de 2½-4 ore. De aici inainte pana la punctul terminus, cabana Cuibul Dorului, drumul turistic isi pierde caracterul alpin si nu mai comporta dificultati majore din punct de vedere al efortului, al orientarii (pe vreme senina) sau al periculozitatii.
Pe la 1970 poteca era suficient de clara si conturata, explicatia putand fi aceea ca era frecvent circulata de ciobani cu oile. Apoi, dupa anii 1990, poteca s-a stricat; au fost doboraturi de vant, uscaturi din molidisuri, viituri, avalanse de zapada si pietre. Marcajul punct rosu, desi uneori greu de gasit imediat, ne scoate din dificultate. Desi nu este suficient de des si clar, cu atentie il putem gasi si urma in mod satisfacator.
Apar totusi doua zone cu semne greu de identificat, mai ales daca vremea nu este buna. Prima se afla dupa ce ne desprindem din marcajul banda rosie, dincolo de sistoaca ce are pe fund lespedea cu inscriptie; de aici s-ar putea sa nu observam usor semnele de marcaj pe urmatoarele doua sute de metri; ele exista dar sunt aplicate pe niste braduti subtiri (bine ca sunt), punctul rosu inconjurand tulpina. Dupa ce iesim din sistoaca trebuie sa urcam la 45 de grade spre stanga si vom descoperi apoi semnele, care se insira pe o prima curba de nivel.
O a doua portiune, tot de vreo 200 de metri lungime, unde trebuie sa bajbaim dupa poteca, fie ca venim dintr-un sens sau altul al traseului, se afla dupa vreo 45 de minute de la parasirea semnului banda rosie, dupa ce am traversat trei valcele si am trecut prin strunga stancoasa, ingusta, ocolind, prin dreapta, un bolovan. De aici, tendinta este sa continuam spre inainte, pe curba de nivel. Se ajunge imediat la urmatoarea valcea, neprimitoare, salbatica si adanca, peste care nu exista continuare. Trebuie sa ne intoarcem cateva zeci de metri si sa cautam poteca pe picior in sus, pe linia de cea mai mare panta. Hatasul slab urca din greu prin padure, in serpentine scurte, vreo 10 minute, apoi se orienteaza decis catre stanga, revenind pe linie de nivel si debusand in final intr-o poienita cu molizi tineri pe margine si cu stancarii in vecinatate.
Cascada Izvoraş, lângă Vânturiş
Peşteri la Vânturiş şi Colţii lui Barbeş
Un monument al naturii, Avenul din Clinul Vânturişului, între un ţarc pentru oi şi un coteţ de câine
Page updated
Google Sites
Report abuse