Peşteri şi avene mari la Obârşia Cloşani, Munţii Mehedinţi

Ică Giurgiu, Horia Mitrofan, Tarquinius Vădeanu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti) 

Drum de acces 

Şoseaua Baia de Aramă - Băile Herculane, cu autobuz sau autoturism. 

Istoricul cercetărilor 

În 1931, Chappuis şi Winkler [1] menţionează trei cavităţi din apropierea satului Obârşia Cloşani (figura 11): Peştera de pe Cracul cu Via (1), Peştera de pe Cracul cu Plopi, Peştera de la Cheia Comoriştii (4). 

0   Din localitatea  Obârşia Cloşani se vede Vârful lui Stan, aflat pe creasta principală a Munţilor Mehedinţi. Foto: Ică Giurgiu. 


În 1960-1961, Vasile Decu, Anca Decu şi Ştefan Argintaru, acesta din urmă din Cloşani, explorează cavităţi din zona Obârşia Cloşani, publicând descrieri şi hărţi [2]. Este vorba de:     a) Avenul de pe Cracul cu Plopi (numit de localnici Peştera de la Poiana din Dos - nota noastră), -22 m denivelare (2); b) Peştera de la Furca Văii; c) Avenul de la Furca Văii, -35 m denivelare; d) Avenul de la Muchea Pietrei, -16 m denivelare; e) Avenul de pe Cracul cu Via (6) (numit de localnici Peştera de sub Vf. Godeanu - nota noastră), tentativă de explorare, fără a se atinge baza primului puţ. 

În aprilie - mai 1976, Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti explorează şi cartează Peştera de pe Cracul cu Via (1), Avenul cu lespede din Faţa Comoriştii (3), Peştera de la Cheia Comoriştii (4), Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii (5), Avenul de sub Vf. Godeanu/ Avenul de pe Cracul cu Via (6), Ponorul din Crovul lui Darap (7). În aprilie 1978, o altă echipă a clubului adaugă 56 metri de galerii în Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii şi explorează Avenul Drumului de la Godeanu (8). 

Geologie 

Zona cercetată se află pe flancul sud-estic al marelui anticlinal al Munţilor Mehedinţi, orientat nord-est sud-vest, aparţinând Autohtonului Danubian.

În sâmburele anticlinalului se găsesc roci cristaline, peste acestea fiind dispuse şisturi argiloase, filitoase, cu intercalaţii de gresii cuarţitice; urmează gresii arcoziene şi conglomerate, apoi calcare recifale, groase de 200-300 metri. Peste calcare sunt dispuse marnocalcare, argile şi gresii. 

Hidrologie 

În partea de vest a satului Obârşia Cloşani se află marele Izvor carstic al Brebinei, cu debit aproximativ constant de 500 l/s; s-a observat că este afectat de ploi cu o întârziere de câteva zile. În apropiere nu se cunoaşte nici un ponor cu debit comparabil.

Apa care se scurge prin Cheia Comoriştii, 5-20 l/s şi se varsă în Brebina, în funcţie de debit îşi pierde total sau parţial apa în patul de calcare, ea apărând aproape imediat în Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii (5). Dealul Cornetu (Godeanu) din vestul satului Obârşia Cloşani, pe care sunt majoritatea peşterilor de care ne ocupăm, este brăzdat de văi torenţiale profunde, seci în majoritatea timpului, care se unesc într-un canal la baza căruia este Izbucul Brebina.  

1. Peştera de pe Cracul cu Via (figura 1) 

Se află pe flancul vestic al botului de deal Cracul cu Via, la 590 metri altitudine, într-o zonă cu lapiezuri, vipere, nuci şi pruni rari. Descrisă de Chappuis (1951), cartată de noi.

Aven cu deschidere de 8 x 4 metri. După ce se coboară puţul de 15 metri de la intrare se ajunge pe podeaua unei săli al cărui tavan este perforat de câteva orificii impenetrabile, care ies la zi. Draperii corodate în zona A. Se coboară într-o altă sală, de 10 x 5 metri; speleoteme, nivele de coroziune pe pereţi, ca şi cum ar fi existat un lac cu nivel variabil. Denivelare -25 metri. Explorare: Horia Mitrofan, Ică Giurgiu, Emilian Săvescu, Şerban Iliescu. Cartare: Horia Mitrofan, Şerban Iliescu, Ică Giurgiu. Desen: Horia Mitrofan. 

1   Peştera de pe Cracul cu Via

2   Intrarea în Peştera de pe Cracul cu Via. Foto: Ică Giurgiu, Şerban Iliescu.

2a   După explorare în Peştera de pe Cracul cu Via, se strânge echipamentul; de la stânga, Şerban Iliescu şi Horia Mitrofan. Foto: Ică Giurgiu.

 

3. Avenul cu lespede din Faţa Comoriştii (figura 3) 

Pe Cracul cu Plopi, la 730 metri altitudine, de o parte şi alta a culmii, la 70 metri distanţă unul de celălalt, se găsesc Avenul de pe Cracul cu Plopi / Peştera de la Poiana din Dos (2), -22 metri denivelare [2] şi Avenul cu lespede din Faţa Comoriştii (3), descoperit de noi. Ambele avene sunt aşezate pe un umăr de deal corelabil cu un umăr din Cracul cu Via.

Gura avenului a fost şi este acoperită cu trei bolovani mari de calcar, pentru ca vitele să nu cadă în el. Se coboară un puţ de 16 metri, cu dimensiuni medii în plan de 4 x 2 metri, având mici scurgeri parietale în partea inferioară. Explorare, cartare: Horia Mitrofan, Şerban Iliescu, Ică Giurgiu.

 

3   Avenul cu lespede din Faţa Comoriştii 

4. Peştera de la Cheia Comoriştii (figura 4)

 

Descrisă de Chappuis (1951), cartată de noi. Pe şoseaua dinspre satul Obârşia Cloşani spre satul Godeanu (şi Valea Cernei), la aproximativ 250 metri de ieşirea din Obârşia Cloşani se observă pe versantul stâng al văii, la 8 metri altitudine relativă, intrarea peşterii (515 metri altitudine absolută).

La debutul cavităţii sunt două galerii paralele, cea din dreapta fiind foarte strâmtă, descendente, care se unesc după 6 metri. Speleoteme. Cavitatea a funcţionat ca ponor, apele fiind probabil drenate spre Galeria Gururilor din Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii, aflată în imediata apropiere. 46 metri lungime totală. Cartare: Horia Mitrofan, Iliescu :erban, Ică Giurgiu. Desen: Horia Mitrofan.  

4   Peştera de la Cheia Comoriştii

 

5. Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii (figurile 5 şi 7) 

La 50 metri aval de Peştera de la Cheia Comoriştii, pe acelaşi versant, la 5 metri altitudine relativă, chiar lângă şosea, în dreptul contactului calcarelor cu stratele de Nadanova (marnocalcare, argile, gresii), se află mica gură a puţului de acces în peşteră, la 505 metri altitudine absolută (imaginea 6). Puţul a fost deschis prin 1973, de lucrările la şoseaua Obârşia Cloşani - Valea Cernei, în dreptul lui construindu-se un mic parapet de protecţie a drumului. 

5   Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii, plan; descărcaţi această imagine, la scară mare, din baza acestei pagini



6   Intrarea în Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu.

7   Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii, profil; descărcaţi această imagine, la scară mare, din baza acestei pagini 

După ce coborâm la liber puţul strâmt, adânc de 5 metri, întâlnim pârâul subteran, sosind din dreapta, dintr-o galerie joasă, lungă de 10 metri (vezi imaginile 5 şi 7). Am pătruns într-o diaclază înaltă, largă de 1-2 metri, pe care înaintăm după firul apei. Pe scurte porţiuni pârâul dispare în sorburile din podea, apoi apare din fisuri impenetrabile. Tavanul prezintă în unele locuri aspecte ale unui fost tub de presiune; există porţiuni pe care tubul de presiune iniţial se individualizează într-o galerie superioară independentă. Unica galerie laterală, fosilă, care se întâlneşte în această zonă, se termină după 30 metri.

La aproximativ 80 metri de la intrare, apa părăseşte definitiv Galeria de Acces, adâncindu-se într-un canion cu pereţi extrem de apropiaţi. După dispariţia apei suntem obligaţi să trecem, cu dificultate, printr-o diaclază lungă de 9 metri, nu mai largă de 25-30 cm. Apoi ne găsim pe buza unui puţ pe care-l depăşim în şpraiţ, la fel şi pe cel următor şi ajungem la o bifurcaţie. La dreapta porneşte o galerie destul de largă şi înaltă (2 x 3 metri), săpată sub presiune; după un scurt parcurs accesul este împiedicat de colmatajul masiv.

De la bifurcaţie la stânga avansăm târâş pe un tub de presiune care duce într-o săliţă unde se află un puţ înfundat cu bolovani, de la baza lui auzindu-se, la viituri, apa.

Din săliţă, escaladăm, cu ajutorul unui coechipier, o treaptă de 3 metri, surplombată şi intrăm în Galeria Gururilor, largă de 2-3 metri şi înaltă de 4-5 metri. Ocolim cu uşurinţă un puţ adânc de 11,5 metri, cu baza inundată, dar suntem obligaţi să coborâm pe scăriţă puţul de 7,9 metri care urmează şi ocupă întreaga lăţime a galeriei. De pe peretele opus celui pe care am coborât se scurge zgomotos un fir de apă, care dispare într-un alt puţ, de 4,2 metri, cu baza inundată; acolo se atinge adâncimea maximă a peşterii, -18 metri faţă de intrare, aceeaşi cotă negativă ca şi la baza puţului de 11,5 metri din Galeria Gururilor. O escaladă dificilă, realizată de Dan Nanu, pe peretele pe care curge apa, a condus în prelungirea Galeriei Gururilor.

Revenim în Galeria de Acces, la cele două puţuri peste care s-a trecut la venire; coborâm, la liber, prin oricare din ele şi ajungem la cursul subteran, dispărut puţin mai în amonte. În sus, pe apă, suntem opriţi de o cascadă care cade dintr-o fisură impenetrabilă. În aval urmărim apa pe aproximativ 60 metri, printr-un meandru foarte strâmt, până la un târâş activ (cota -18 metri); Ică Giurgiu şi Gabriel Silvăşanu au lucrat în acest loc la un decolmataj, dar galeria s-a dovedit impenetrabilă. Cu aceste galerii explorate, peştera avea 500 metri lungime totală. Cartarea a fost realizată de Horia Mitrofan, Şerban Iliescu, Dan Nanu, Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu; sinteza datelor, Horia Mitrofan.

În aprilie 1978, echipa compusă din Tarquinius Vădeanu, Silviu Ianoş, Adrian Ianoş, Marian Dumitrache şi Daniel Şoiman a continuat explorarea cavităţii. S-a avansat, prin decolmatare, cam 2 metri în zona punctului D. Urcarea unui horn de 3 metri, situat deasupra puţului de la intrare, a permis parcurgerea unei reţele de galerii lungă de 55 metri. Dezvoltarea peşterii devenea 556 m, denivelarea urca la 23 (-18; +5) metri. Horia Mitrofan şi Tarquinius Vădeanu au întocmit şi profilul galeriilor parcurse (imaginea 7).

În evoluţia peşterii se pare că se pot separa două faze majore de drenaj, care au funcţionat succesiv în timp, fiecare din ele fiind afectată de captări (imagini 5 şi 7). În prima fază apa intra în peşteră prin Galeria Gururilor, apoi trecea prin Galeria Colmatată. Pe Galeria Gururilor s-au produs ulterior trei captări succesive, prin puţurile din lungul ei.

Apoi, prin adâncirea văii de suprafaţă, ponorul spre Peştera de la Cheia Comoriştii a rămas suspendat, apa pătrunzând în peşteră pe Galeria de Acces. De aici se drena prin Galeriile Laterală şi Colmatată. Activul a fost în cele din urmă captat spre actualul nivel inferior.  

6. Avenul de sub Vârful Godeanu (figura 8) 

Pentru a ajunge la el se suie pe poteca de pe Cracul cu Via (vezi harta/ figura 11), apoi, după dispariţia potecii, se urcă direct printre lapiezuri şi tufe de liliac, pe muchia cracului, până se intră în pădurea de fag. De la limita ei suim în continuare, în diagonală spre dreapta, aproximativ 50 metri diferenţă de nivel. Gura avenului (4 x 3 metri) se află la 930 metri altitudine, parţial acoperită de o streaşină de rocă, într-o pădure rară de fag; nu poate fi văzută decât din susul pantei (imaginea 9). 

8   Avenul de sub Vârful Godeanu; descărcaţi această imagine, la scară mare, din baza acestei pagini 


9   Intrarea Avenului de sub Vârful Godeanu. Foto: Ică Giurgiu. 


Chiar de la început trebuie să montăm o scară sau o coardă, prinse de un copac. Se coboară o treaptă de 2,5 metri, apoi o pantă foarte abruptă, până la 4,6 metri adâncime. De la pragul existent aici începe un puţ spectaculos, cu o singură regrupare, incomodă, aflată la cota -12 metri. În stânga peretelui pe care coborâm, aproximativ la cota -25 metri, se poate observa o sală de 20 x 20 metri, cu blocuri enorme şi stalagmite lumânări de aproximativ 4 metri înălţime. Puţul are dimensiunile de 3 x 5 metri în partea superioară şi se lărgeşte mai jos la 7 x 11 metri; este spectaculos concreţionat.

De la baza puţului, unde ploua continuu, se coboară o pantă cu bolovani, apoi, pe o scăriţă prinsă de formaţiuni, o treaptă verticală de 7 metri, de la baza căreia se mai zăreşte încă lumina zilei. Din acest loc avenul devine şi mai generos. După o mică pantă, pe coarda sau scara agăţate de o punte de bolovani, coborâm un puţ de 17 metri, printre pereţii apropiaţi ai diaclazei. Partea inferioară a puţului, precum şi peretele drept (în sensul de coborâre) din zona cotei -96 metri prezintă cuiburi de rândunică (pe stalactite de 30-50 cm, cu diametru de 1-3 cm, sunt grupate, la distanţe aproximativ egale, 2-4 grupuri de coralite, fiecare grup având 10-15 cm diametru şi înălţime de 5-10 cm).

În continuare sunt cinci săritori, înalte de 3-6 metri. Două dintre acestea (punctele de cartare 12 şi 10) au fost coborâte pe o scăriţă prinsă de o stalagmită masivă, de pe buza săritorii de la cota -93 metri. O altă scăriţă, de 5 metri, prinsă de o mică stalagmită, a fost utilizată pentru depăşirea săritorii din punctul 5 de cartare. S-a ajuns astfel la cota -113 metri, într-o sală înaltă de aproximativ 10 metri, cu speleoteme; pe podea, con înalt de 5 metri, format din prăbuşiri concreţionate.

Cursul subteran, care ajungea aici în perioada de formare a golului, a săpat la baza conului un canion strâmt, impenetrabil. Am lărgit canionul, în punctul 1 de cartare, prin derocare, după cinci ore de eforturi; cel mai subţire din echipă, Jean Popa, a intrat destul de greu în spaţiul care se întrezărea şi a atins cota -114, apreciind că nu se mai poate continua.

Avenul a fost explorat şi cartat în două etape: prima dată de o echipă de vârf compusă din Horia Mitrofan, Şerban Iliescu, cu Ică Giurgiu şi Gabriel Silvăşanu în echipa de susţinere de la suprafaţă, până la cota -96 metri, în 7 ore; apoi, până la fund, de echipa formată din Jean Popa, Ică Giurgiu, Adrian Done, Dan Nanu, Petru Indrei, la suprafaţă cu echipa de sprijin Valentin Bălan, Mihaela Giurgiu, Denisa Drafta, în 18 ore. Puţul de 52 metri a fost coborât în rapel, pe coardă rigidă, cu coborâtorul. El a fost urcat pe coardă, cu diverse tipuri de blocatoare, în timpi de 13-40 minute, sau pe scăriţe, cu asigurare de sus, în 15-20 de minute.

În 1985, o echipă de la clubul bucureştean de speologie Niphargus, a depăşit cota -114, anunţând că a ajuns la adâncimea de 129,6 metri.   

7. Ponorul din Crovul lui Darap 

Trecând din Obârşia Cloşani în satul Godeanu, în stânga drumului, chiar în sat, se observă câteva doline, una fiind numită Crovul lui Darap. În peretele ei se deschide gura de 0,7 x 1 metru a unei cavităţi de 10 metri dezvoltare, care coboară 2 metri. Galeria este înaltă de aproximativ 4 metri, largă de 0,8 metri, dezvoltată pe o diaclază şi colmatată cu bolovani. Ponor la precipitaţii mai consistente, descoperit şi explorat de Ică Giurgiu. 

8. Avenul Drumului de la Godeanu (figura 10) 

Situat la aproximativ 3,5 km în amonte faţă de satul Obârşia Cloşani, la ieşirea din satul Godeanu pe şoseaua spre Băile Herculane, pe dreapta drumului. Aven de 12,5 metri adâncime, 21 metri dezvoltare, rest al unei cavităţi distruse în mare parte cu ocazia lucrărilor de modernizare a căii auto. Gura fusese acoperită cu pământ basculat, dar s-a redeschis în 1977, prin prăbuşire. 

10   Avenul Drumului de la Godeanu

 

Numit de localnici Peştera Drumului de la Godeanu, debutează cu o sală de 5 x 6 metri, înaltă de până la 6 metri, cu planşeul acoperit de grohotiş şi pământ basculat. Pereţi acoperiţi în cea mai mare parte cu crustă de montmilch, groasă de 2-3 cm. Speleoteme. Scăriţa de abordare a puţului final trebuie legată, din cauza locurilor instabile, tocmai de bolovanii de la intrare; la baza puţului sunt şanse de continuare, dar trebuie o rangă de 2-3 metri lungime pentru spargerea unor carene care blochează trecerea. Cartare: Tarquinius Vădeanu, Silviu şi Adrian Ianoş; desen, Tarquinius Vădeanu.  

                                                   11

Bibliografie

[1] P.A. Chappuis, R. Jeannel (1951) - Enumération des grottes visitées, 1927-1948, 8-e série, Biospeologica, LXXII

[2] Vasile Decu, Anca Decu, Marcian Bleahu (1967) - Grottes d’Olténie explorées de 1959 à 1962, Ed. CNRS, Paris

[3] Horia Mitrofan, Ică Giurgiu (1978) - Explorări în zona Obârşia Cloşani, Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti, nr. 5, 1977-1978, Bucureşti

[4] Tarquinius Vădeanu (1979) - Expediţie la Obârşia Cloşani, Buletinul Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti, nr. 6, 1979, Bucureşti

vezi şi

Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii
Peştera Drumului de la Cheia Comoriştii, 556 metri lungime totală