Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
1
2
3
4
Continuand drumul, observam ca din stana de odinioara n-a mai ramas decat fundatia, un incendiu mistuind-o de curand. Depasim dilema “pe vale sau pe culme” in favoarea celei din urma, gandind ca vom putea astfel sa avem mereu imagini ale culmilor fagarasene sudice. Si, intr-adevar, in scurt timp, creasta Museteica - Raiosu - Buda - Arpasu Mic ne minuneaza si ne absoarbe privirile (foto 5). Ne dam totodata seama ca, in ciuda marcajelor rare pe lespezile risipite prin ierburile trecute deja in toamna, nu vom mai avea nici o problema de orientare, varful fiind extrem de limpede profilat pe imensitatea cerului albastru (foto 6).
5
6
Ocolim cateva stanci ascutite prin dreapta (foto 7) si ne oprim parca prea des la tufele bogate si imbietoare de afine. In sfarsit, apar si Varfurile Capra (2494 m) si Vanatoarea lui Buteanu (2507 m), ca doua surori (foto 8) si Transfagarasanul, mai sus de cabana Capra (foto 9).
7
8
9
Diferenta mare de nivel intre plecare si varf (1337 m) si faptul ca avem parte doar de urcus si nu unul oarecare, ci extrem de pronuntat, ne pune in situatia de a ne invinge psihic oboseala cu care ne invesmantam din ce in ce. Indesim popasurile, asta in mod sigur din cauza mea, caci tinerii s-ar fi dus glont spre ultima cota. In plus, amintindu-si ca uneori imi pun bocancii si merg cu ei prin sufragerie, m-au si persiflat: ”ce, tata, mergi pe munte cu papucii de casa?”.
Inca putin si ajungem intr-un loc impresionant, cu imensa caldare a Paltinului la picioarele noastre (foto 10). Rememoram parcursul de acum doi ani, de la capatul tunelului Paltinul pana la Lacul Caltun si ne imbatam cu dominatia noastra tot mai accentuata asupra culmilor si vailor lasate in urma. Percepem Masivul Cozia, extrem de izolat (foto 11) si Lacul Vidraru (foto 12). Ne asteapta acum ultimul urcus (foto 13). Ne pare floare la ureche si totusi… cat efort ne-a cerut ca sa parcurgem panta. In sfarsit, iata-ne pe Varful Lespezi, dupa cinci ore si jumatate. Ce satisfactie! Cati oameni urca acest varf? Foarte putini! Si de ce? Pentru ca e pozitionat in afara crestei principale turistice fagarasene.
10
11
12
13
In mijlocul unei multimi de lespezi uriase, care si dau denumirea varfului, troneaza o roza metalica verde, simbol al Cercului turistic Roza vanturilor, autorul acestui monument (foto 14). E dificil de descris senzatia de implinire, de bucurie, dar si de teama pe care o ai ajuns acolo! Privesti spre nord-vest si cumva te sperii de vecin, Cornul Caltunului, cam descurajant la prima vedere, parca de neescaladat, totodata insa te descoperi incantat de silueta piramidala a Negoiului, cu mult diferita de aceea care ne apare in Portita Caltunului (foto 15). Dincolo, spre est, celelalte varfuri de peste 2500 m: Vanatoarea, Vistea Mare si Moldoveanu si, in ultimul plan, Dara (foto 16). Practic, toate cele 7 varfuri de peste 2500 m din Muntii Fagarasului sunt aici, in ochii nostri!
14
15
16
Ne deplasam cu precautie cinci-sase metri spre marginea prapastiei adanci de 350 de metri pentru a vedea Lacul Caltun (foto 17). Magnific! Ne trece prin minte ca asta poate fi dovada ca am urcat pe Lespezi! Nu intarziem prea mult fiindca stim ca adevaratul examen abia acum urmeaza: ascensiunea pe Cornul Caltunului. Pare imposibila, totusi, cu ceva mai multa atentie, fie direct pe Greabanul Lespezilor (foto 18), fie cu vreo douazeci de metri mai jos, prindem un horn din care, cu precautie, depasim un ultim urcus si suntem pe Varful Cornul Caltunului, 2505 m, cu cele trei momai ale sale (foto 19). Lacul Caltun ne apare acum nu cu mult diferit de imaginea anterioara surprinsa de pe Lespezi. Varful Lespezi pare de aici extrem de neprietenos cu abruptul de sub el (foto 20).
17
18
19
20
Norii vin si se izbesc de peretele Caltunului, se intorc si inconjoara Negoiul, ca un guler diafan! Remarcabil! (foto 21). Cu aceeasi grija deosebita la fiecare pas, ajungem din nou pe Lespezi, unde ne lasasem bagajele si, fericiti de-a dreptul, ne intoarcem in 3 ore, pe acelasi traseu, la cabana Piscul Negru, salutand inca o data crestetul Muntelui Lespezi, scaldat in soarele bland al amiezii (foto 22). Deja nostalgia ne incearca pe barajul Vidraru, caci Varful Lespezi ne trimite din departare salutul lui de ramas bun (foto 23).
21
22