Vârfurile Lespezi şi Călţun în septembrie, Munţii Făgăraș / Făgăraşului
text: Adrian Stoenică (Bucureşti)
imagini: Irina Stoenică (Bucureşti)
Perspectiva de a urca, intr-o singura zi, pe doua dintre vârfurile de peste 2500 m ale Carpaţilor româneşti (1. Moldoveanu (Muntii Fagarasului), 2544 m; 2. Negoiu (M. Fagarasului), 2535; 3. Vistea Mare (M. Fagarasului), 2527; 4. Parangul Mare (M. Parang), 2519 (?); 5. Lespezi (M. Fagarasului), 2517; 6. Omu (M. Bucegi), 2514; 7. Peleaga (M. Retezat), 2508 (?); 8. Vanatoarea lui Buteanu (M. Fagarasului), 2507; 9. Papusa Mare (M. Retezat), 2504 (?); 10. Caltun (M. Fagarasului), 2505; 11. Hârtopu (M. Fagarasului), 2506 m; 12. Bucura (M. Bucegi), 2503; 13. Dara (M. Fagarasului), 2500 m. ) este, fireste, extrem de imbietoare. Mai ales ca, dupa o opinie quasi-generala, sunt si cel mai greu accesibile, ca urmare si cel mai rar escaladate.
Intr-o ordine subiectiva a dificultatii de acces, tinand seama de distanta si timpul de mers de la ultimul mijloc de transport (masina, telecabina, telescaun) sau cabana, pozitia celor douasprezece ar fi urmatoarea: 1) cel mai usor accesibil, Vf. Bucura Dumbrava = Vf. Ocolit (Bucegi) 2503 m; 2) Omu (Bucegi) 2514 m; 3) Vanatoarea lui Buteanu (Fagarasului) 2507 m; 4) Dara (Fagarasului) 2500 m; 5) Parangul Mare (Parang) 2519 m; 6) Negoiu (Fagarasului) 2535 m; 7) Vistea Mare (Fagarasului) 2527 m; 8) Moldoveanu (Fagarasului) 2544 m; 9) Peleaga (Retezat) 2508 m; 10) Papusa (Retezat) 2504 m; 11) Lespezi (Fagarasului) 2517 m; 12) Cornul Caltunului (Fagarasului) 2505 m. Este surprinzator ca si asupra acestor doua din urma varfuri nu exista acord in privinta cotei lor maxime. Oricum, masuratorile tuturor celor douasprezece s-au facut cu ceva ani in urma si, personal, m-ar bucura sa fie noi masuratori, cu mijloacele de azi. Oare, asa cum cota Everestului a urcat de la 8848 la 8850 m, Costila noastra n-o fi crescut si ea, la fel si Musetescu din Fagarasului, ca sa atinga si ele 2500 m?
Incercam azi, 21 septembrie 2009, subsemnatul si patru dintre copiii mei (intre 17 si 26 de ani) sa urcam pe Lespezi si Cornul Caltunului. Acum doi ani, cam la aceeasi data, o incercare similara, cu plecare de la refugiul Caltun, ni s-a soldat cu esec, din pricina zapezii prea timpurii si a ghetii care se instalasera intre Portita Caltunului si Strunga Doamnei, ca si in Caldarea Berbecilor. Aceasta pare sa fie o modalitate de acces pe timp favorabil, cu mentiunea ca portiunea finala este nemarcata. Tot de la refugiul Caltun (2135 m) se mai poate ajunge pe Vf. Lespezi coborand intai prin Valea Caltunului, pe triunghi albastru, pana la cota de aproximativ 1670 m, acolo unde se termina Piciorul Caltunului, apoi in urcus pronuntat pe traseu nemarcat si cu dificultati de orientare. Nu este de neglijat accesul de pe Muntele Podeanu, unde se ajunge de la cabana Piscul Negru, pe marcaj cruce galbena. (descrierea amanuntita a toate traseele de acces pe Lespezi o gasiti la)
extras din harta masivului, 114 x 57 centimetri, revista Natura Romaniei
Noi am ales insa varianta sigura pe timp frumos: Piscul Negru - Vf. Lespezi, pe Piciorul Lespezilor. Stiam, din documentare, ca nu ne putem avanta la drum decat cu seninul deasupra, asa incat ne-am hotarat numai atunci cand prognoza meteo ne-a indicat cale libera. Am ajuns cu o seara inainte la popasul Piscul Negru (cota 1185 m), venind dinspre Curtea de Arges. Acolo se afla un complex de cabane. Coboram din Transfagarasan, spre stanga, un scurt drum nemodernizat pana in parcajul cabanei. Ne cazam la Popasul Piscul Negru, abandonand ideea montarii cortului din pricina informatiei ca in zona au fost aduse cateva perechi de ursi care, noaptea, isi cam fac de lucru prin vecinatate.
Dimineata, pe la 7:30, cum privim frontal cabana ne orientam spre stanga, urcam pe resturile unei halde de steril si, la baza padurii ne alimentam cu apa din paraul (toxic - nota redactiei) care iese din gura fostei galerii miniere, de sub acoperisul cilindric. Luam suficient de multa apa, fiindca stim ca pana in varf nu mai gasim, traseul nostru fiind pe Piciorul Lespezilor si nu pe Valea Lespezi (Capriorul), unde problema apei nu s-ar fi pus. Nu este un marcaj satisfacator (punct rosu), pe timp noros riscul de a ne rataci este crescut din cauza raritatii semnelor pe stanci; niciuna dintre hartile Masivului Fagarasului, tiparite, nu-l mentioneaza! (marcajul apare pe harta si in ghidul masivului publicate la )
Incepem sa urcam sustinut prin padure (foto 1), insotiti de marcajul cruce galbena, care ne-ar conduce spre Muntele Podeanu. Urmand sfatul cabanierului, facem suficienta galagie, vorbim, cantam, pentru a preintampina intalnirile directe cu ursii. Nici o problema de orientare in padure. Dupa cel mult trei sferturi de ora iesim intr-o poiana care ne umple de sperante si de incredere in reusita. De ce? Pentru ca indata ne apare in fata ochilor varful! Varful Lespezi, placat parca pe aripa lui dreapta cu un pavaj alb-gri laptos (foto 2). Si cat de aproape ne pare, ce iluzie! Am zice ca in cel mult doua ore suntem acolo, sus! Marcajul cruce galbena ne paraseste, o ia spre stanga, spre Muntele Podeanu. Impresionant si el, unit parca indisolubil cu greabanul Lespezilor (foto 3). Privim o clipa inapoi, mirati de lungimea crestei Piscu Negru (foto 4).
1
2
3
4
Continuand drumul, observam ca din stana de odinioara n-a mai ramas decat fundatia, un incendiu mistuind-o de curand. Depasim dilema “pe vale sau pe culme” in favoarea celei din urma, gandind ca vom putea astfel sa avem mereu imagini ale culmilor fagarasene sudice. Si, intr-adevar, in scurt timp, creasta Museteica - Raiosu - Buda - Arpasu Mic ne minuneaza si ne absoarbe privirile (foto 5). Ne dam totodata seama ca, in ciuda marcajelor rare pe lespezile risipite prin ierburile trecute deja in toamna, nu vom mai avea nici o problema de orientare, varful fiind extrem de limpede profilat pe imensitatea cerului albastru (foto 6).
5
6
Ocolim cateva stanci ascutite prin dreapta (foto 7) si ne oprim parca prea des la tufele bogate si imbietoare de afine. In sfarsit, apar si Varfurile Capra (2494 m) si Vanatoarea lui Buteanu (2507 m), ca doua surori (foto 8) si Transfagarasanul, mai sus de cabana Capra (foto 9).
7
8
9
Diferenta mare de nivel intre plecare si varf (1337 m) si faptul ca avem parte doar de urcus si nu unul oarecare, ci extrem de pronuntat, ne pune in situatia de a ne invinge psihic oboseala cu care ne invesmantam din ce in ce. Indesim popasurile, asta in mod sigur din cauza mea, caci tinerii s-ar fi dus glont spre ultima cota. In plus, amintindu-si ca uneori imi pun bocancii si merg cu ei prin sufragerie, m-au si persiflat: ”ce, tata, mergi pe munte cu papucii de casa?”.
Inca putin si ajungem intr-un loc impresionant, cu imensa caldare a Paltinului la picioarele noastre (foto 10). Rememoram parcursul de acum doi ani, de la capatul tunelului Paltinul pana la Lacul Caltun si ne imbatam cu dominatia noastra tot mai accentuata asupra culmilor si vailor lasate in urma. Percepem Masivul Cozia, extrem de izolat (foto 11) si Lacul Vidraru (foto 12). Ne asteapta acum ultimul urcus (foto 13). Ne pare floare la ureche si totusi… cat efort ne-a cerut ca sa parcurgem panta. In sfarsit, iata-ne pe Varful Lespezi, dupa cinci ore si jumatate. Ce satisfactie! Cati oameni urca acest varf? Foarte putini! Si de ce? Pentru ca e pozitionat in afara crestei principale turistice fagarasene.
10
11
12
13
In mijlocul unei multimi de lespezi uriase, care si dau denumirea varfului, troneaza o roza metalica verde, simbol al Cercului turistic Roza vanturilor, autorul acestui monument (foto 14). E dificil de descris senzatia de implinire, de bucurie, dar si de teama pe care o ai ajuns acolo! Privesti spre nord-vest si cumva te sperii de vecin, Cornul Caltunului, cam descurajant la prima vedere, parca de neescaladat, totodata insa te descoperi incantat de silueta piramidala a Negoiului, cu mult diferita de aceea care ne apare in Portita Caltunului (foto 15). Dincolo, spre est, celelalte varfuri de peste 2500 m: Vanatoarea, Vistea Mare si Moldoveanu si, in ultimul plan, Dara (foto 16). Practic, toate cele 7 varfuri de peste 2500 m din Muntii Fagarasului sunt aici, in ochii nostri!
14
15
16
Ne deplasam cu precautie cinci-sase metri spre marginea prapastiei adanci de 350 de metri pentru a vedea Lacul Caltun (foto 17). Magnific! Ne trece prin minte ca asta poate fi dovada ca am urcat pe Lespezi! Nu intarziem prea mult fiindca stim ca adevaratul examen abia acum urmeaza: ascensiunea pe Cornul Caltunului. Pare imposibila, totusi, cu ceva mai multa atentie, fie direct pe Greabanul Lespezilor (foto 18), fie cu vreo douazeci de metri mai jos, prindem un horn din care, cu precautie, depasim un ultim urcus si suntem pe Varful Cornul Caltunului, 2505 m, cu cele trei momai ale sale (foto 19). Lacul Caltun ne apare acum nu cu mult diferit de imaginea anterioara surprinsa de pe Lespezi. Varful Lespezi pare de aici extrem de neprietenos cu abruptul de sub el (foto 20).
17
18
19
20
Norii vin si se izbesc de peretele Caltunului, se intorc si inconjoara Negoiul, ca un guler diafan! Remarcabil! (foto 21). Cu aceeasi grija deosebita la fiecare pas, ajungem din nou pe Lespezi, unde ne lasasem bagajele si, fericiti de-a dreptul, ne intoarcem in 3 ore, pe acelasi traseu, la cabana Piscul Negru, salutand inca o data crestetul Muntelui Lespezi, scaldat in soarele bland al amiezii (foto 22). Deja nostalgia ne incearca pe barajul Vidraru, caci Varful Lespezi ne trimite din departare salutul lui de ramas bun (foto 23).
21
22
