Piatra Craiului. 3. refugiul Ascuţit - creasta nordică - creasta sudică - satul Dâmbovicioara

Ajungem si la urcusul final, inainte de varf. Norii s-au mai ridicat si avem imagine grandioasa asupra imprejurimilor. Ajungem pe varf (foto 43). Aici poposim mai mult timp si incercam sa recunoastem muntii din jur. Sutem atrasi mai ales de cei ai Fagarasului. Urmarim si partea de creasta care ne-a mai ramas, spre sud (foto 44). Spre est se desprine de pe varf o poteca abrupta, cu grohotis, care duce la refugiul Grind, care se vede foarte bine undeva in vale. Acolo este si un izvor.

Parasim varful si incepem sa coboram (foto 45); ajungem in preajma unui alt refugiu, aflat in Saua Grindului de unde, spre dreapta in sensul nostru de parcurs, se desprinde un traseu spectaculos catre vale, marcat cu banda rosie, parcursul La lanturi (foto 46).

Apoi, creasta, desi coboara, este foarte zimtata (foto 47) si dupa ce depasim Varful Pietrei (2086 m) incepem un coboras vertiginos (foto 48). Treptat intram intr-o mare de jnepeni si poteca coboara printre ei. Ba chiar la un moment dat intalnim si o saritoare, pe care o depasim anevoios. 

Ajungem pana in punctul in care traseul marcat cu punct rosu paraseste creasta, respectiv in Saua Funduri (1889 m) si se abate spre stanga. Imediat dupa ce paraseste creasta, traseul marcat intra in padure. Am coborat pe acest traseu dar la un moment dat l-am pierdut. Insa am coborat mai departe, padurea fiind generoasa si avand copacii inalti si de aceea aveam vizibilitate destul de buna. Stim ca nu departe, in vale se afla un drum forestier care duce in Cheile Brusturetului. Intr-adevar, dupa circa o ora de coborare ajungem la acest drum. Ne inscriem pe drum si depasim cheile, care sunt foarte spectaculoase, cu pereti ingusti si apa care coboara cu repeziciune pe langa drum. Ne indreptam spre satul Dambovicioara si inainte de el, pe partea stanga in sensul nostru de mers, se afla celebra Peștera Dâmbovicioara. Dupa ce depasim satul punem si cortul pe malul Dambovicioarei caci azi am parcurs o portiune de traseu destul de lunga. Adormim imediat dar gandul ne este tot acolo sus, la minunatul peisaj din cresta.

A doua zi e soare si cald. Parcurgem ultima portiune de traseu prin impresionantele chei ale Dambovicioarei (foto 49), cu forme interesante, stanci parca dispuse in felii. Admiram din nou pereti imensi, uneori cu multe fisuri interesante. La un moment dat depasim o bariera aflata chiar la intrarea in chei si ajungem in satul Podu Dambovitei unde traseul nostru pe munte ia sfarsit.