Gheorghe Gheorghe Mocanu la Peşterile din Păltinet, Munţii Grohotiş

În martie 1977, bucureştenii Gabriel Silvăşanu şi Ică Giurgiu au descoperit şi explorat în zona Vârfului şi Platoului Păltinet - în urma informaţiilor create de fraţii Costel şi Ştefan Moraru din Ştefeşti, însoţiţi de aceştia doi şi de profesorul Gheorghe Mocanu din Slănic - trei peşteri formate în gresie (vezi derularea amănunţită a evenimentelor, descoperirilor şi explorărilor la ). 

Platoul Păltinet (vezi descrierea recentă a accesului la ) este format pe gresii masive, cu intercalaţii marno-argiloase (albian-vraconian, fliş curbicortical). Versanţi, trepte antitetice, doline, îngemănări de doline, ponoare, avene, peşteri, lapiezuri sunt prezente pe suprafaţa sa, mai amplu sau mai modest dezvoltate. Zona cu pădure care îl înconjoară spre sud-est, est şi nord-est cuprinde aspecte pseudocarstice asemănătoare cu cele enumerate mai sus, mai puţine la număr, estompate de litieră. 

Peştera lui Mocanu din Păltinet 

Număr de catalog 63/4 (harta 1). Dezvoltare 47 metri, denivelare -11 metri. 1290 metri altitudine. Descoperită în martie 1977. Are în principal o unică galerie, înaltă, pe parcursul căreia sunt mai multe săritori. În zona celei mai mari dintre ele curge, pe mică distanţă, un firicel de apă. Cartare: Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu, Gheorghe Mocanu. Plan: Ică Giurgiu.  


Peştera Mare din Păltinet 

Număr de catalog 63/7 (harta 2). Lungime 240 metri, denivelare -21 metri. 1270 metri altitudine. Descoperită la 22 aprilie 1978 de Gheorghe Mocanu şi Gabriel Silvăşanu. Este situată la marginea pădurii din estul Platoului Păltinetu, la 409 metri de Peştera din Vârful Păltinet.

Se intră printr-un puţ de 6 metri, cu 0,5 metri diametru la gură, care pe parcurs se lărgeşte. Coborârea se face cu ajutorul unei corzi sau cordeline prinsă de o rădăcină. Ajungem într-o săliţă cu bolovani. Spre nord-est se desprinde o diaclază cu argilă pe care mai coborâm un puţ de 2 metri, apoi altul de 5 metri, extrem de strâmt şi alunecos (la acesta utilizăm pentru sprijin şi înaintare o buclă de coardă sau cordelină).

Spre nord-vest ajungem la un puţ de 5,3 metri, pe care îl coborâm pe scăriţă. De la baza lui, tot spre nord-vest, intrăm într-un sistem de galerii format pe direcţia sud-est nord-vest. Roca este friabilă şi în multe locuri prezintă aspecte de clivaj. Ajungem într-o galerie largă de 1,5 metri, descendentă. Pe o ramificaţie a ei se atinge denivelarea maximă a peşterii, -21 metri. Pe o altă ramificaţie găsim plăcuţe de gips.

Dacă de la puţul de 5,3 metri o luăm spre sud-est intrăm în cealaltă jumătate a sistemului de galerii orientat nord-vest sud-est, direcţie pe care se dezvoltă cea mai mare parte a cavernamentului. Depăşind o strâmtoare foarte îngustă intrăm într-un culoar care pleacă spre stânga şi spre dreapta, lung de 35 metri. Înainte de săritoarea de 1,7 metri din jumătatea lui nordică găsim 12 mici stalactite albe, contrastând puternic cu cenuşiul peşterii.

Extensia peşterii este 44,6 metri, coeficientul de ramificare (lungime totală/ extensie) 5,38. Cartare: Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu, Dan Nanu, Nicolae Dilimoţ, Ion Savu. 

Recorduri 

În 1979, continuarea cartărilor în Peştera Mare din Păltinetu a stabilit cel mai mare indice de ramificare (5,38) pentru peşterile în gresie din România.

La sfârşitul anului 1980, o statistică mondială făcută pentru golurile subterane dezvoltate în gresie situa Peştera Mare din Păltinetu - în ceea ce priveşte lungimea - pe locul zece în Europa şi respectiv nouăsprezece în lume.   

Gheorghe Gheorghe Mocanu 


3   Gheorghe Gheorghe Mocanu


La examenul de admitere la Facultatea de Geografie din Bucureşti a fost primul. Apoi a predat la Slănic Prahova (imaginea 3).

La cercetarea zonei Păltinet din noiembrie 2015 (vezi detalii la ), deplasare fericit sugerată de Ionuţ şi Iulian Mocanu - băieţii lui Gheorghe Gheorghe Mocanu - astăzi şi ei trecuţi de 40 de ani, am fost şi la Peştera lui Mocanu (imagini 5-8); ea este situată imediat în apropierea vârfului săgeţii din imaginea 4 (descrisă ca localizare la poziţia 27 din articolul de la ).

 

                     4   Spre Peştera lui Mocanu. Foto: Ică Giurgiu, Ionuţ Mocanu



5   La Peştera lui Mocanu, cu Ionuţ şi Iulian Mocanu













6   La Peştera lui Mocanu, intrarea sub formă de puţ. Plăcuţa comemorativă a fost pusă de Ionuţ şi Iulian Mocanu. Foto: Ică Giurgiu, Mircea Vădulescu












7   La Peştera lui Mocanu, intrarea sudică. Foto: Ică Giurgiu, Mircea Vădulescu











8   La Peştera lui Mocanu, Iulian Mocanu şi Ică Giurgiu. Foto: Ionuţ Mocanu

 










text şi imagini: Ică Giurgiu  (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă”Bucureşti)