Târg afară şi dăruire înăuntru

În faţă bisericii Sf. Iosif Muncitorul din Cocciano, miercuri 8 decembrie la ora 11,00, târgul era instalat deja de ceva timp. Lumea se uita pe aici pe acolo căutând ceva corespunzător de cumpărat. Printre standuri se strecurau şi oameni îmbrăcaţi corespunzător zilei de 8 decembrie, solemnitatea Neprihănită Zămisliri. Enoriaşii din zonă, prietenii Oblaţilor şi rudele lui Vincenzo Macchia şi ai lui Lucian Marius Bosoi încercau să găsească un loc de parcare şi să intre în biserică. Lăcaşul a fost destul de mare şi încăpător pentru toată lumea în ziua în care Misionarii Oblaţi ai Mariei Imaculate o cinstesc pe Patrona principală a Congregaţiei. Această comunitate bogată şi plină de emoţie, împreună cu comunitatea din cer, i-a înconjurat pe Lucian şi Vincenzo dornici să-şi consacre viaţa pentru Dumnezeu şi pentru misiune.

În timp ce târgul de afară se derula în mod obişnuit, înăuntru, în biserica Superiorul Provincial al Italiei, pr. Nicola Parretta OMI, a primit voturile perpetue ale lui Lucian Marius Bosoi şi ale lui Vincenzo Macchia. Şi ei au primit ceva, înainte de toate crucea; cea mare pe care Oblaţii o poartă la brâu. Există tradiţia ca cei care se consacră definitiv să aleagă între o cruce nouă ori o cruce care a aparţinut unui Oblat decedat. Vincenzo şi Lucian au optat amândoi pentru cea de a doua variantă. Vincenzo Macchia a primit crucea părintelui Carmelo Contiguglia, un oblat care a murit pe 21 august 2010 şi pe 12 decembrie ar fi împlinit 100 de ani. Crucea are 108 de ani, a aparţinut pentru prima data pr. Alnselmo Maria Trèves. Lui Lucian i-a fost înmânată crucea părintelui Fausto Pelis. Acesta le-a fost formator trei ani de zile şi a murit pe neaşteptate pe 20 noiembrie 2009. Simbolul crucii după gândirea Sf. Eugen de Mazenod „este acreditarea lor de ambasadori pentru diferitele popoare la care vor fi trimişi”. Medalia Sfintei Fecioare Maria în schimb aminteşte

ocrotirea maternă a Mariei Imaculate. Oblaţii trăiesc viaţă misionară în comuniune cu Maica Domnului şi datorită faptului că îi poartă numele primit din partea Bisericii de fiecare data când lumea îi cere ajutor intră într-o comuniune mai deosebită cu Ea. La urmă, după înmânarea Constituţiilor şi Regulilor, Lucian şi Vincenzo s-au îmbrăţişat cu toţi Oblaţii prezenţi şi nu numai. Printre ei era şi parohul, pr. Costantino Salvioni. Cu el şi parohia lui există o relaţie de prietenie şi de ajutor reciproc care durează de ani de zile. Aici mulţi Oblaţi din Scolasticat, adică seminarul, au slujit în diferite domenii şi enoriaşii la rândul lor au devenit cooperatori ai misiunii oblate. Deci o solemnitatea adevărată celebrată înainte de toate prin bucuria vizibilă a lui Lucian şi a lui Vincenzo. Un dar care a pornit din interiorul inimii, care pe, 8 decembrie 2010, a fost pronunţat în interiorul bisericii pe când afară era târg. De azi, Lucian şi Vincenzo, ca toţi ceilalţi misionari călugări şi laici, se întorc afară, intră în târgul permanent al lumii cu scopul de a trage înăuntru darul veşnic al lui Dumnezeu.