Relicvele misiunii populare

Ploile de duminică 28 martie din păcate au şters praful care s-a lipit pe pantofii misionarilor care timp de 15 zile au colindat străzile oraşului Popeşti-Leordeni. Ar fi fost relicva ceea mai preţioasă pentru a dovedi primirea oamenilor romano-catolici care au deschis casele lor pentru misionari. Recomandarea lui Isus de a-şi scutura praful de pe picioare era referitor şi la capacitatea de a asculta din partea oamenilor. Totuşi la acest capitol trebuie recunoscut ca a fost mai greu: misionarii au fost solicitaţi să asculte mai mul decât să vorbească. Aceasta nu a fost un rău, dimpotrivă, a reprezentat o ocazie concretă pentru a vedea o rază de lumină printre evenimentele vieţii cotidiene în care oameni sunt implicaţi în mod concret. Bucurii, cu siguranţă, suferinţe multe şi iubire trăită în numele lui Cristos. Probabil că de aceea sr. Camelia Pleşca din Congregaţia surorilor Sărace ale Sfântului Iosif s-a bucurat pentru că a fost un instrument prin care Dumnezeu a ajuns în casele oamenilor. Pur şi simplu spune sr. Veronica Hodorog din Institutul Surorilor Misionare Catehetice ale Sfintei Inimi: „am împărtăşit împreună mărturii de credinţă, bucurii şi sacrificii, ne-am rugat. Mi-au cerut unele lămuriri cu privire la trăirea coerentă a credinţei”.

Lumea s-a pregătit pentru aceste întâlniri şi cineva a ajuns să-şi ia o zi de concediu. Şi pe străzile oraşului, mai ales unde erau case la curte, misionarii erau aşteptaţi în faţă porţii. De aceea adresele nu au fost greu de găsit. A fost vorba numai de unele cazuri izolate sau de câteva case îndepărtate. O aventură cu totul deosebită a trăit-o pr. Sante Ronchi omi într-o după-amiaza când a mers să viziteze o familie pe strada Amurgului, o zonă nouă a oraşului unde asfaltul nu a ajuns să onoreze betonul cu care au fost construite noile locuinţe. Cu ajutorul unui tânăr întâlnit la Oratoriul Murialdo s-a învârtit o jumătate de oră pentru a găsi strada respectivă. Aşa că pr. Sante când a crezut ca ajunsese aproape de obiectivul său a coborât din maşina tânărului şi a continuat pe jos. Şi iată că a întâlnit o altă maşină cu roţile care alunecau perfect în noroi. Era acolo şi un locuitor care văzându-l pe pr. Sante s-a bucurat spunând: ai venit pentru mine? Şi eu sunt catolic! La care părintele a răspuns cu un pic de teamă explicându-i ca în realitate caută o altă familie. Astfel după ce l-au scos din noroi pe celălalt au plecat cu maşina căutând adresa familiei. Şi de data aceasta înainte de a fi prinşi de amurgul soarelui pr. Sante şi binefăcătorul, negăsind adresa mult dorită, s-au îndreptat cu maşina spre biserică. Totuşi s-a sfârşit bine pentru ca dacă ar fi găsit adresa pr. Sante cum s-ar fi întors din strada Amurgului?

Însă lucru cel mai greu nu a fost sosirea în casele oamenilor ci a le părăsi pentru a merge mai departe.

Sr. Fulgenzia Sangermano din Institutul Surorilor Misionare Catehetice ale Sfintei Inimi a recunoscut ca atitudinea lui Sorin, un copil de opt ani a emoţionat-o. „După ce am stat de vorba cu el şi cu mama lui, povesteşte sr. Fulgenzia, Sorin m-a invitat să merg în camera sa. Şi fiindcă îi vorbisem despre copiii din Africa a luat puşculiţa şi a căzut un LEU. Şi a zis: ‚este prea puţin’. L-a pus înapoi şi după aceea a ieşit una de 5 LEI şi s-a bucurat„. Deşi misionarii în timpul vizitelor nu aveau voie s-a primească bani sr. Fulgenzia a fost obligata de atâta tandreţe. Dar nu a fost un caz izolat şi Sr. Claudia Robu din Institutul Neprihănitei Zămisliri a Preasfântei Fecioare Maria de Lourdes a recunoscut cu simplitate: „am venit cu o singura valiza şi acum mă întorc cu două sau trei încărcate de marturii şi de credinţă ale oamenilor”.

Misiunea a fost şi un strop de bucurie pentru cei mici şi pentru cei mari care au concurat la diferite jocuri care au fost propuse în ziua de duminică 21 martie. La început cei mai în vârsta i-au trimis înainte pe copii şi după aceea şi ei au dat cu mingea şi ciocanul.

Momentul de îmbogăţire reciprocă a fost şi adunarea parohială la care au participat mici grupuleţe de oameni dintre cei care au fost vizitaţi în timpul zilei. Atmosfera fraternă şi bucuria au caracterizat aceste momente simple unde misionarii au vrut să sublinieze necesitatea de a dezvolta spiritul de comuniune creştină în mediul orăşean.

Iată ca pana acum cuvintele au călcat din nou pe urmele misiunii iar în viitor vor fi şi altele, toate cele ale oamenilor care vor lua crucea în continuare şi îl vor urma pe Isus. Astfel crucea care a fost binecuvântata şi înălţata duminica 28 martie 2010 vă rămâne în faţă bisericii şi cea de fiecare zi va deschide orizontul apropiat al iubirii lui Dumnezeu.