Lunecarea în vremea Evangheliei

Leprosul samaritean, care mergând pe drum îl preamărea pe Dumnezeu, şi misiunea de a evangheliza pe 14 octombrie s-au împletit în parohia romano-catolica din Turnu Severin. Episcopul auxiliar de Bucureşti, PS Cornel Damian, comentând textul evanghelistului Luca proclamat în timpul Sfintei Liturghii, s-a adresat celor prezenţi remarcând atitudinea de preamărire a leprosului şi a zis că „ nu vom reuşi niciodată să spunem un sincer mulţumesc lui Dumnezeu decât în măsura în care suntem capabili să fim recunoscători, să spunem mulţumesc aproapelui nostru. Aceasta atitudine de recunoştinţă între persoane ne învăţă să spunem şi un sincer mulţumesc lui Dumnezeu. Pentru că a fi recunoscători faţă de aproapele, faţă de celălalt, a spune mulţumesc aproapelui înseamnă a-şi manifesta sentimentele de iubire, înseamnă a fi convinşi că tu ai nevoie de celălalt, că în viaţa de fiecare zi nu eşti cel care poţi totul şi totul depinde de tine. Există şi trebuie să existe acest raport interpersonal care se manifestă prin sentimente de recunoştinţă”. Preasfinţitul Cornel a mai remarcat că misiunea populară „este o perioadă de har pentru că privind în sufletul nostru lumina, cuvântul lui Dumnezeu, ne reînnoim viaţa spirituală sau intensificăm iubirea noastră faţă de Dumnezeu.

La sfârşitul predicii, PS Cornel a explicat că înmânarea crucii misionarilor este „un mandat din partea bisericii să meargă şi să predice Evanghelia pentru că biserica este cea care îi trimite în misiune”.În timpul Liturghiei au fost înmânate şi cele 8 candelele ale Centrelor de Ascultare ale Cuvântului. În aceste contexte familiile din diferite zone ale oraşului, de pe 15 până pe 18 octombrie, au putut să se întâlnească într-un spirit de împărtăşire al unor daruri ca „bucuria de a cunoaşte şi înţelege câte ceva din tristeţile şi suferinţele celor aflaţi în spaţiul apropiat locuinţei mele, dar, mai ales, speranţa că vom continua dialogul început, un timp îndelungat. Bucurie care de fapt este o mulţumire creştinească. Ascultând Evanghelia, în aceste zile, am trăit o stare de bine prin liniştea, pacea şi căldura sufletească iradiată de cuvintele textului sfânt”.

Un domn descrie Centrele de Ascultare ca „senzaţia lunecării din prezent într-o vreme îndepărtată a solidarităţii creştine, a grijii pentru aproapele tău, a bucuriei de a trăi prin credinţa în Dumnezeu, de a trăi pururi cu speranţa. Cuvintele şi sensurile Evangheliei ascultate ne-au legat şi ne-au luminat nouă, celor prezenţi, gândurile iar mie mi-au reamintit sensul profund al versurilor poetului creştin Nichifor Crainic: hrăneşte-mă, mamă, de sfânt Dumnezeu \ ca bobul în spice şi mustul în ciorchine \ eşti totul în toate şi totul prin tine \ Tu, pâinea de-a pururi neamului meu. Un adolescent care a participat la aceste întâlniri a definit „impresiile pe care le-au arătat gândurile exprimate şi sentimentele cu care s-au exteriorizat persoanele cu care a intrat în contact sincer şi deschis, spre unitatea copiilor şi adulţilor”.

Începând de luni, 14 până pe 18 octombrie, echipa misionară, formata din 4 Oblaţi ai Mariei Imaculate şi de sr. Cristina Popov din Congregaţia surorilor Carităţii ale Sf. Ioana Antida, a fost angajată toată ziua cu vizitarea tuturor familiilor din parohie, care la rândul lor şi-au făcut un program de rugăciune. Referindu-se la acest lucru, cineva a zis ca „rugăciunea în comunitate, în familie, la o anumită oră, chiar dacă se află în locuri diferite faţă de acele persoane te face să trăieşti în comuniune spirituală, să înlături monotonia care intervine de multe ori în viaţa de zi cu zi. Un copil, printre alţii, în timpul misiunii a progresat în sensul următor: „am reuşit să învăţ şi să-mi fac temele în timp util. Am mai simţit că Isus este aproape de mine.” Şi o doamnă care şi-a găsit timp pentru misiune, descrie starea ei aşa: „după o zi agitată de lucru, o seară de o seninătate aparte, mi-a descoperit feţele noi ale personalităţii celor prezenţi. Am gândit ‚laic’, dar am descoperit roadele catehezelor duminicale. M-am lăsat cucerită de frumuseţea şi noutatea întâlnirii. Tot aceeaşi persoană, care, vineri 19 octombrie a participat la „Calea Iubirii” a zis că a „redescoperit valoarea tăcerii, într-o atmosferă ce amintea geneza. Ciocanul a sunat dureros… dar mereu era prezentă iubirea generoasă a lui Dumnezeu”. Acest moment al misiunii s-a desfăşurat „într-o succesiune de simboluri. Poate, numai în vinerea din săptămână patimilor – a zis o doamna – am mai trăit astfel de clipe de înălţătoare spiritualitate. Ce poate fi mai înălţător şi mai înduioşător decât să primeşti, cu lacrimile în ochi, sacramentul reconcilierii?”

Sâmbătă 20 octombrie la ora 20,00 participanţii vegherii misionare şi-au lărgit privirea asupra misiunii universale a bisericii la care creştinii sunt chemaţi să contribuie, urmărind îndemnurile mesajului Sfântului Părinte papa Benedict al XVI-lea pentru Ziua Mondială a Misiunilor 2007. De fapt cooperarea misionară în jurul lui Cristos ajută comunitatea creştină să învingă surzenia şi fragmentarea care împiedică creşterea ei în slujba unei civilizaţii noi pe acest pământ.