Euharistia în cateheza familiilor

Din scrisoarea sorii, 4-8 decembrie 1808

Schimbând statutul ( căsătorindu-te) eşti fără să vrei lansată în lume şi obligată să trăieşti în mijlocul ei. Este lumea care corupe. Ai deci nevoie să strângi strâns crucea lui Cristos mai mult de cât ai făcuto până acum. Este necesar ca tu să mergi să primeşti mai des harul Salvatorului la izvorul nesecat al adorabilelor sale sacramente. Ţi-am spuso des şi astăzi ţi-o repet cu atât mai mult: nu frecventezi destul Sfânta Împărtăşanie doar o dată pe lună face minimul indispensabil pentru a nu fi număraţi între aceia care amână propria mântuire şi se dezinteresează.

Avial, Rodriguez, Scapoli, autorul Imitaţiuni lui Cristos ca şi toţi ceilalţi despre aceasta în sensul Aprobat de Biserică sunt concorzi de a face să depindă perfecţiunea frecvenţei la Sacramente, dacă nu frecvenţa sacramentelor la perfecţiune.

De aceia îţi repet; frecventează sacramentele o împărtăşanie îţi va servi pentru a te pregăti pentru altar. Şi aminteşte-ţi că vei învăţa să-l iubeşti cu demnitate pe Isus Cristos doar în sacramentul iubirii sale. Ieşind de la banchetul ceresc eşti gata să combaţi împotriva întregului infern şi nu îţi este teamă de nici o pierdere. Dar trebuie să reînnoieşti mereu în propriul suflet pâinea cotidiană.

Nu îţi spun altceva. Îţi amintesc doar că suntem în timpuri grele, unde se pare că Dumnezeu a permis infernului o putere enormă şi că vom putea să ne ferim de atacul lui mortal apropiindu-ne cu cât mai mult de crucea lui Cristos şi unindu-ne mai des cu El. doar cu acest mijloc trăim în spiritul său şi săgeţile pe care duşmanul mântuirii ni le aruncă, vor cădea la picioarele noastre. (…)

Şi pentru a termina frecvenţa la sacramente şi din nou frecvenţa la sacramente. Dumnezeul meu câte lucruri aş avea să îţi spun în privinţa aceasta. Dar ţi-am spus deja destul pentru a te face să înţelegi că în aceste timpuri grele creştinii vor rezista mai mult ca nici o dată la persecuţia surdă la care sunt expuşi – majoritatea dintre ei fără să îşi dea seama – doar identificându-se într-un mod cu cel care a voit să se ascundă sub chipul pâinii. Pentru a ne demonstra că pentru a nu muri sufletul nostru are nevoie de preţiosul său Trup. Aşa cum trupul nostru are nevoie de pâine. Şi cum este necesar să ne întoarcem des la pâinea materială pentru a ne repune în formă, aşa trebuie să reînnoim mult mai des participarea la Preasfântul Sacrament. (…)

Din scrisoarea mamei, 25-26 decembrie 1808

Să ne căutăm des în inima adorabilului nostru Maestru, dar mai ales să participăm des la adorabilul său corp este modul este modul cel mai bun pentru a ne uni, pentru că identificându-ne fiecare dintre noi cu Cristos Isus vom fi un singur lucru cu Ei, prin El şi în El şi vom fi un singur lucru între noi.

Din scrisoarea pr.-lui de L`Hermite, 10 ianuarie 1852

Tu ştii că eşti mereu prezent în sufletul meu dimineaţa la Sfântul Sacrificiu şi seara la audienţa pe c are ni-o dă divinul nostru Maestru. Când venim să-i aducem onoarea în rugăciunea care se face în prezenţa sa în faţa Tabernacolului. Ţi-o amintesc dragul meu fiu, pentru ca şi tu să te poţi găsi în această întâlnire să ne găsim în aceiaşi clipă în prezenţa Domnului nostru, este mijlocul cel mai bun pentru a scurta distanţele. Este a se întâlni cum sar spune unul alături de altul. Nu se vede dar se simte se percepe se topeşte în acelaşi centru.

Din scrisoarea pr.-lui Aubert, 4 ianuarie 1856

Dumnezeu predestinându-mă să fiu tatăl unei numeroase familii în Biserică. Mi-a acordat o inimă de aşa natură că poate să-i conţină pe toţi fii mei şi a da fiecăruia acelaşi grad de care are nevoie. Dar mi-ar fi de folos o sută de mâini pentru a scrie cum aşi vrea la toţi aceia care îmi dau marturii de dragostea lor.

Sunt fericit să mă ocup de ei. În faţa Domnului oferind în fiecare zi Sfântul Sacrificiu pentru ei, fie rugându-mă pentru ei în fiecare zi în rugăciunea în faţa Preasfântului Sacrament, într-un anumit sens fac o întâlnire cu fiecare în inima adorabilă a divinului nostru Salvator. Acţiunea harului şi cererea de noi binecuvântări pentru ei sunt o ocupaţie necesară şi recunoscătoare a umilului meu a sta cu Domnul nostru în acest sfânt exerciţiu.