Ieslea animată

România, plina de numeroase icoane şi picturi reprezentând Naşterea lui Cristos – de-abia născut dar pus într-un mic mormânt – nu deţine tradiţia ieslei de Crăciun. În acest sens, cu ocazia Crăciunului 2007, am încercat să facem ceva noi. Înainte de toate, după un lung pelerinaj şi nu totdeauna în condiţii optime au ajuns pastorii din Italia….care cândva făceau deliciul vizitatorilor ieslei de la mănăstirea Sf. Pius al X-lea din S. Maria a Vico (Caserta). Aproape toţi îşi mişca braţele: fie pentru a tăia lemnul, fie pentru a bate fierul cu ciocanul, fie pentru a scoate apa din fântâna sau a da de mâncare la găini sau pentru a pescui sau cânta la cimpoi şi chiar pentru prepararea unei pizze sau pentru a învârti la rotisor sau filtrul de cafea. Exista şi un măgar care nu oboseşte în a trage piatra de moara pentru a face faina necesara pâinii fără de care Bethleemul, oraşul pâinii, nu ar fi Bethleem. Deci în jurul peşterii Pruncului exista multa mişcare nelipsind nici apa unui râu.

În plus fratele Adreuccio Palladino OMI în afara de faptul ca a reparat mâinile pastorilor, strâmbate după lunga călătorie, a făcut în aşa fel ca Pruncul să se bucure de tăcerea nopţii cu cerul strălucind de stele şi de vivacitatea zilei cu toate activităţile sale ca şi de îmbietoarele culori ale răsăritului şi apusului. Va fi nevoi de ceva timp pentru a face cunoscuta aceasta mica „manopera”. Toţi cei care până acum au vizitat-o au remarcat foarte surprinşi: „Nu am mai văzut aşa ceva!”. Daca am cunoaşte cât efort l-a costat pe pr. Vincenzo Basso OMI realizarea fiecăruia dintre aceşti pastori am fi siguri ca acum din cer ne-ar zâmbi pentru ca nu s-a pierdut nimic… din opera sa.