Fericitul Iosif Cebula

Mă numesc Iosif Cebula şi m-am născut pe data de 23 martie 1902 la Malnia în Slezia care aparţinea Germaniei iar după războiul din 1939-1945 va reaparţine Poloniei. După ce am terminat şcoala elementară m-am înscris la Şcoala Catolică din dieceza mea, Opole, pe care am frecventat-o între 1916-1918.În decembrie 1918 o bronşită şi un început de tuberculoză m-au făcut să întrerup şcoala. Deşi doctorii de la spitalul Krapkovice declaraseră boala de nevindecat, prin rugăciunile mamei mele Rosalia, se întâmplă un miracol: îmi recapăt forţele. În anul 1920 vrând să-mi termin studiile intru la un gimnaziu polonez din Lubliniec, dar după primul semestru acest gimnaziu este închis iar eu sunt pus în situaţia de a mă întreba ce voi face în viaţa mea.

Pentru a înţelege ce vrea Dumnezeu de la mine, merg într-un pelerinaj la Doamna Noastră din Piekary, cel mai celebru sanctuar marian din Slezia de Nord , în care oblaţii erau prezenţi de mai puţin de un an. Aici, vorbind cu un părinte oblat, sunt îndemnat să merg la Şcoala Apostolică oblată din Krotoszyn, în Polonia. Zis şi făcut. Astfel în anul scolastic 1920-1921, mi-am putut termina studiile mele. În acest an cunosc mai bine oblaţii şi mă hotărăsc să devin un Misionar Oblat al Mariei Imaculate. Pe 14 august 1921 încep noviciatul la Marcowice, pe 15 august 1922 depun primele voturi şi pe 5 iunie 1927 sunt sfinţit preot.

Începând cu 1 septembrie 1939 când Hitler a început războiul, viaţa mea şi a întregii comunităţi din Marcowice unde eram superior şi maestru de novici, a fost supusă trăirii într-un pericol permanent. În data de 31 octombrie 1940 am primit ordin de a părăsi casa, astfel am început să trăiesc în mijlocul celor mai asupriţi oameni, dar nu m-am descurajat niciodata de a-mi desfăşura ministerul de preot misionar. Deşi era interzis de a celebra sfânta liturghie şi sfintele sacramente, mergeam să vizitez pe cei bătrâni şi bolnavi, duceam sfânta împărtăşanie la muribunzi, asistam la ceremonii matrimoniale, botezam copii. Pe 10 februarie 1941 am fost avertizat şi mi s-a interzis total de a mai practica funcţia de preot. Dar nici de data asta nu m-am temut să continui opera pe care Cristos mi-a încredinţat-o. Pentru aceasta, în data de 1 aprilie 1941 am fost arestat şi dus la Inowroclaw iar de aici am fost purtat în câmpul de concentrare de la Mauthausen. Aici am împărtăşit toate suferintele torturilor cu Cristos şi nu am încetat niciodată de a vorbi celorlalţi deţinuţi despre Dumnezeu. Acest lucru i-a făcut pe responsabilii închisorii de a se hotărî să mă omoare cât mai repede. Astfel pe data de 9 mai 1941 m-au pus să merg foarte aproape de zona interzisă deţinuţilor şi m-au împuşcat. Trupul meu apoi a fost dat să fie ars la crematoriu. Pe data de 13 iunie 1999, la Varşovia, Papa Ioan Paul al II-lea m-a declarat fericit.

RUGĂCIUNE

Fii binecuvântat, o Isuse Bunul păstor, răstignit şi glorios. Puterea ta s-a dezvăluit în slăbiciunea fericitului Iosif, care pentru a se dedica formării tinerilor preoţi şi la ministerul pastoral în mijlocul poporului, a meritat în uniune cu Tine de a se jertfi pe sine însuşi Tatălui. Prin mijlocirea lui dă-ne harul… …. pe care ţi-l cerem cu umilinţă. Tu care vieţuieşti şi domneşti în toţi vecii vecilor. Amin