Misiunea populară la Slatina

Misiunea populară porneşte şi în Judeţul Olt în oraşul Slatina. Comunitatea romano-catolică începând de pe 2 martie va intra în misiune datorita faptului ca misionarii vor propovădui Evanghelia în această zona conform mandatului episcopului. Chiar în ziua de duminica 2 martie S.E. Mons. Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti, în timpul Sf. Liturghie de la ora 10,00 în biserica Naşterea Sfintei Fecioare Maria va rosti rugăciunea asupra misionarilor şi le va încredinţa crucile care vor însoţi întreaga acţiunea de evanghelizare pe teritoriul parohial. Evenimentul misiunii a fost comunicat pe 2 februarie participanţilor Sfintei Liturghie şi imediat după aceasta, cu ajutorul tinerilor şi laicilor disponibili şi ceilalţi, care din diferite motive nu au putut să fie la biserica, au primit direct acasă programul. În ziua de joi 6 martie la ora 9,30 echipa misionară formată de 3 trei Oblaţi Mariei Imaculate şi de sr. Emilia Balan din Institutul Neprihănitei Zămisliri a Preasfântei Fecioare Maria de Lourdes va începe vizitarea tuturor familiilor din parohia romano-catolică. La sfârşitul zilei vor avea loc primele Centre de ascultare în familiile care, cu câteva zile înainte, au primit candele din partea PS Cornel Damian. Sâmbătă 8 martie tineretul din parohie se va întâlni cu misionarii şi la ora 18,00 toata comunitatea va avea posibilitatea să participe la Calea Iubirii. Duminica la ora 10,00 în cadrul Sf. Liturghiei va fi binecuvântată şi înălţată Crucea Misiuni ca şi amintire a primei misiuni celebrate de când s-a format parohia.

Comunitatea romano-catolică s-a alcătuit în urma venirii în oraşul Slatina a muncitorilor catolici din Moldova şi Ardeal precum a familiilor refugiate din Basarabia şi Polonia. În acest municipiu de 90.642 de locuitori bine cunoscut pentru industria aluminului în anul 1990 Arhiepiscopul din Bucureşti, IPS Ioan Robu, a înfiinţat parohia care de atunci este păstorită de către pr. paroh Gheorghe Coşa. Clădirea bisericii, terminată şi sfinţită în 1996, a fost o etapă importantă pentru formarea acestei comunităţii de 160 persoane cu care misionarii cooperează pentru a dezvălui chipul Dumnezeului creştin.

Duminică 9 martie câteva persoane au povestit ce au trăit în zilele petrecute cu misionarii. Iată unele fragmente din experienţa lor:

Întâlnirile din centrele de ascultare au fost ca un impuls spre un nou început în cadrul bisericii noastre: un început al acceptării de către ceilalţi, un început al unei misiuni ce ne-ar putea schimba viaţa. […] Am simţit ce înseamnă să ai curajul de a-ţi expune opiniile şi de a avea încredere în propria mărturie de credinţă. Sunt convinsă că această misiune va aduce multe lucruri noi în această comunitate, cum ar fi acea apropiere pe care o aşteptam cu toţi, însă nimeni nu avea curajul să facă primul pas. […] Calea Iubirii fiind pentru mine unul dintre cele mai frumoase şi profunde momente ale misiunii căci mi-a arătat ca deseori uitam cât de bun şi iertător e Tatăl nostru şi cât de uşor ar trebui să ne fie pentru a ne prezenta în faţa lui ca păcătoşi şi să plecăm ca fii vrednici de iubire. (Andreea S.)

Pot să afirm că am dorit forte mult să particip la toate acţiunile întreprinse. Din păcate, nu am reuşit, nu am fost capabil de sacrifici pentru a fi prezent la toate momentele misiunii. Totuşi, faptul ca familia mea a fost vizitata de un misionar, aducând cu dansul cuvântul lui Isus m-a mişcat şi mi-a produs o mare bucurie, aceea că Dumnezeu îşi face cunoscuta prezenţa în diferite moduri. (Radu M.) Vizita misionarilor Liviu şi a părintelui Giovanni în familia mea, discuţiile purtate referitoare la viaţa cotidiana cu experienţele sale, moment de rugăciune şi binecuvântare cu Crucea de către părintele Giovanni la căpătâiul mamei mele bolnave au transmis bucurie, fericire, încredere şi speranţă. (Cristina T.)

În seară de 8 martie am participat şi trăit momentele de acţiune misionară a preoţilor ce m-au determinat să mă spovedesc şi să-mi recunosc păcatele dobândite din ultima perioada. Acele cuie pe care le am bătut în crucea pe care Isus a suferit chinul răstignirii m-au făcut să simt cât de mult Isus ne iubeşte şi ne iartă păcatele noastre. (Violeta H.)

La rugăciunile în familie am întărit şi mai mult convingerea că Dumnezeu este prezent şi mă vede, mă ascultă, îmi dă înţelepciune şi putere de iubire. […] Am văzut şi am simţit ca fiecare păcat pe care l-am făcut în această perioadă a însemnat câte un cui mare şi gros înfipt în trupul îndurerat al Domnului, deja răstignit pe cruce. Am văzut câtă iubire are Domnul care mi-a iertat păcatele mele. (Gabriel H.)