Muntele Lung, în Munţii Tarcău, caş, jintiţă, urdă, mămăligă
Flaviu Bujor (Cluj-Napoca)
Muntii Tarcaului fac parte din grupa estica a Carpatilor Orientali, numita si grupa muntilor flisului, datorita alcatuirii geologice. Sunt inconjurati din trei parti de alte masive montane: Stanisoara si Ceahlaul la nord (vezi harta 1 de la), Hasmas si Ciuc la vest si sud si Berzunt la sud-est. Spre est culmile Tracaului coboara spre dealurile subcarpatice.
Culoarul adanc facut de Vaile Tarcaului si Asaului (vezi harta 2 de la) ii desparte in doua zone diferite: la vest sunt culmile Tarcaului, iar la est culmea Gosmanu. Unii autori (geologi, geografi) ii trateaza ca masive separate, altii includ culmea Gosmanului in Muntii Tarcau, asa cum considera si autorii (C. Brandus, C. Grasu) ghidului turistic Muntii Tarcau, aparut in 1987 in colectia Muntii Nostri. Din punct de vedere turistic pot fi considerati un singur masiv. In plus, culmea Gosmanu este mai putin interesanta din cauza padurilor care o acopera aproape in intregime.
Luand deci in considerare si Gosmanul, Masivul Tarcau e format din cinci culmi aproape paralele, orientate aproximativ nord-sud, ceea ce ii face mai greu de strabatut, neavand o creasta principala propriu-zisa. Culmea Muntele Lung este prima dinspre vest. Urmeaza culmea Grindusu - Ciudomir, cea mai lunga din masiv si pe care se afla cel mai inalt varf, Grindusu, cu altitudine de 1664 metri. Aceasta este bine impadurita si traversata de mai multe paraie, ceea ce o face extrem de greu de strabatut. Doar partea ei sudica, cu varful Grindusu este interesanta. Din aceasta creasta, cam la jumatate, se desface culmea Bolovanul Mare - Locul lui Mihai. Aceasta merge initial spre sud-vest apoi spre sud si coboara in Valea Trotusului, intre culmile Muntele Lung si Grindusu - Ciudomir. La est de culmea Grindusu - Ciudomir, intre Vaile Camenca si Asau se intinde culmea Preluca Talharului (vezi la), complet impadurita, iar la est de aceasta, dincolo de culoarul Tarcau - Asau este culmea Gosmanu.
Un traseu care sa atinga cele mai importante puncte ale Tarcaului ar fi: satul Ivanes - Varful Cipchies - culmea Muntelui Lung - Varful Cotului - Pasul Siclau - Vf. Bolovanu Mare - Vf. Locul lui Mihai - Saua Hanului - Vf. Grindusu - satul Brusturoasa (2-3 zile de mers), iar pentru culmea Gosmanu: satul Tarcau - Vf. Cracul Geamana - satul Bolatau (o zi si jumatate de mers). Cu exceptia trecerilor de pe o culme pe alta (Pasul Siclau si Saua Hanului) si a coborarii de pe culmea Grindusu - Ciudomir in Valea Trotusului, diferentele de nivel nu sunt foarte mari, deci drumetiile in acesti munti sunt placute. Un alt traseu posibil ar fi si pe cumpana de ape dintre Bicaz si Trotus: Pasul Ilia (la obarsia Vailor Damuc si Biucavas) - Varful Cotului - Varful Bolovanul Mare - Varful Grindusu - Saua Balint - culmea Gosmanu. Acesta ar putea fi numit traseul crestei principale a Tarcaului, insa e impadurit si pe unele portiuni nu are poteci sau drumuri, iar pe bucata dintre Varful Cotului si Varful Grindusu se suprapune cu primul traseu propus. In ghidul din colectia Muntii Nostri ni se spune ca in Tarcau nu sunt trasee marcate. Pe harta de la Dimap apare marcat cu cruce rosie traseul satul Brusturoasa - Varful Ciudomir, insa suntem avertizati ca marcajul este „rar, aproape inexistent”.
Frumusetea si salbaticia acestor locuri au fost surse de inspiratie pentru scriitori. Mihail Sadoveanu plaseaza in Valea Tarcaului satul in care traiau Nechifor si Vitoria Lipan, personajele din nuvela Baltagul. Sfarsitul dramatic al povestii se deruleaza intr-un alt spatiu montan deosebit si anume in Trecatoarea Stanisoara, la Crucea Talienilor (cruce care exista inca), in Muntii Stanisoarei (vezi harta la ). De asemenea, Calistrat Hogas a parcurs o bucata a culmei Gosmanului si a povestit aceasta aventura in cartea In muntii Neamtului.
Noi am reusit sa strabatem o bucata a Tarcaului intre satul Ivanes si Varful Cotului, in ultimele zile ale lunii mai 2010. Ca si in alte ture am fost placut surprinsi de frumusetea unor locuri prea putin cunoscute. Ca bibliografie am avut ghidul turistic din colectia Muntii Nostri si harta Muntii Tarcaului si depresiunea Ghimes - Faget aparuta la editura Dimap in 2006 (aceasta nu cuprinde insa si culmea Gosmanului). Ghidul turistic nu ne-a prea ajutat. Harta de la Dimap este corecta pentru bucata de traseu facuta de noi si ne-am putut orienta fara probleme cu ajutorul ei.
Am intalnit cateva stane pe traseu, dar de fiecare data am trecut fara probleme. Timp de mers: am calculat timpul de mers efectiv, fara pauze si fara eventuale rataciri.
extras din lucrarea autorilor C. Brandus, C. Grasu - Tarcau - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987
Prima zi: Gheorgheni - Lacu Rosu - comuna Bicaz-Chei, cu autobuzul.
Satul Ivanes (intersectia cu drumul spre Damuc) - Valea Ivanes - parasirea Vaii Ivanes (1h 15’) - in creasta de la vest de Cipchies (2h 15’) - la stana Cipchies (2h 45’) - sub Cipchies (3h 10’) - mormintele de sub Vf. La Preluci (4h) - in saua dintre Cracaoas si Craicut (4h 45’) - la stana din Craicut (5h 15’).
A doua zi: Stana Craicut - saua 1290 m (45’) - platoul de sub Vf. Cotul Boieresei (1h) - la stana unde intrebam ciobanul (1h 30’) - poiana mare cu multe vaci (1h 50’) - poiana de sub Vf. Cotului (3h).
Coboram din autobuz in satul Bicaz-Chei (vezi harta atasata), la intersectia cu drumul spre comuna Damuc. Trecem podul peste Valea Bicazului, depasim linia ferata si prindem un microbuz care tocmai pleca spre Damuc; strabatem in cateva minute cei 2 km pana la intersectia cu satul Ivanes, unde coboram.
Scoala e prima cladire din Ivanes. Intram pe ulita satului, printre gospodarii inghesuite de valea ingusta a Ivanesului.
Pe ulita satului Ivanes.
Tunete tot mai amenintatoare anunta o ploaie torentiala, care nu se lasa asteptata. Ne adapostim la un gater si intrebam cum e drumul spre Saua Preluca cu Fagi, primul obiectiv de pe traseul de astazi. Cei doi tineri de la gater ne spun ca nu prea are rost sa urcam pana in sa, ci cu cativa kilometri inainte sa parasim valea si sa urcam direct spre Varful Cipchies, pe un drum de care. Dupa un sfert de ora ploaia se potoleste. Multumim pentru informatii si pornim din nou pe drum. Trecem pe langa o valtoare in plina actiune, interesanta pentru ca e in totalitate metalica in comparatie cu cele din lemn cu care suntem obisnuiti din peregrinarile noastre in Muntii Apuseni. Langa ultimele gospodarii mai grupate din sat se desprinde la dreapta un drumeag pe Valea Ivanaselului. Aici e un bar cu o mica terasa.
Urmam drumul principal, pe Valea Ivanesului, printre gospodarii tot mai rasfirate, trecem pe langa un gater mai mare si tocmai cand ploaia incepe din nou ajungem la un grajd unde un localnic mai in varsta ne lamureste pe unde sa urmam drumul spre creasta Tarcaului. In timp ce asteptam rabdatori ca ploaia sa inceteze suntem informati ca e mai bine sa urmam drumul de care direct spre Varful Cipchies, cum aflasem si la gater in loc sa urmam drumul pe vale pana la Saua Preluca cu Fagi. Drumul de care incepe chiar de langa grajd. In timp ce studiem harta apare un tanar cu doi cai care tocmai urma sa plece spre stana Chipchies, aflata chiar sub varf. Cum ploaia s-a oprit ne hotaram sa il insotim.
Valtoare.
Ne luam ramas bun de la localnicul extrem de amabil cu care povestisem pana acum si trecem podetul peste Valea Ivanes. Drumul, putin noroios, incepe sa urce abrupt pe versantul stang al vaii.
Il urmam zece minute si ne oprim sa admiram spre nord silueta inconfundabila a Ceahlaului. Urcusul se mai domoleste. Suntem pe o creasta secundara, cu vederi largi in toate directiile. Am castigat repede altitudine si incepem sa intrezarim imprejurimile. In stanga noastra se vad Saua Preluca cu Fagi si drumul care urca pe Valea Ivanes pana acolo. Din sa pana pe Cipchies e un versant complet impadurit. Ne delectam cu peisajele frumoase spre Damuc si Muntii Hasmas intr-o parte si spre Ceahlau in partea cealalta.
Parasim Valea Ivanes si incepem urcusul spre Cipchies.
Pe drumul spre Varful Cipchies.
In spatele nostru apare Ceahlaul.
Saua Preluca cu Fagi, pana la care urca drumul de pe Valea Ivanes. In dreapta este Varful Cipchies.
Un ultim urcus mai abrupt ne scoate intr-o mica sa, unde facem o pauza. Tanarul cu caii ne spune ca mai avem maximum o jumatate de ora pana la stana. Ca si ceilalti oameni de pe munte pe care i-am intalnit in cele doua zile de drumetie, e foarte amabil si cu chef de vorba. Ne povesteste cum e sa ai 26 de ani si sa fii cioban sase luni de vara departe de casa si taietor de lemne in lunile de iarna. Din pacate alte variante pentru locuitorii satelor de pe Valea Damucului, de unde este el, nu prea exista.
Drumul urmeaza culmea spre stanga si intra in padure. Aici noroiul e pana la glezne si reusim cu greu sa ocolim portiunile mai rele. Iesim repede din padure si auzim cainii de la stana. Ploaia reincepe, grabim pasul. Ne tinem pe langa insotitorul nostru ca sa scapam de cainii care sar imediat pe noi. Intram in micuta stana tocmai cand ploaia devine torentiala. Ne asezam langa foc si povestim cu ceilalti doi ciobani aflati acolo. Laptele e pus la prins, iar pe polite, roatele de cas sunt pregatite pentru a fi coborate de la stana. Un pat suprapus, o masuta intr-un colt si doi butuci in loc de scaune formeaza intregul mobilier. Ordinea este desavarsita, pana si lingurile si furculitele stau aliniate frumos.
Cas la stana Cipchies.
Drumul placut de la sud de Cipchies.
A treia repriza de ploaie torentiala se opreste si pornim mai departe. Intram pe acelasi drumeag care ne-a condus pana aici din Valea Ivanes si incepem urcusul spre Cipchies, printr-o rariste de brazi. Iesim intr-o mica sa, la vest de varf, de unde admiram Varful Hasmasul Mare si Piatra Singuratica. Drumul ocoleste Varful Cipchies, complet impadurit si ne scoate pe culmea Cipchiesului, care continua spre sud cu cea a Muntelui Lung. Drumul se transforma in poteca clara, care merge comod printre brazi rari pe culme.
In stanga noastra, spre est, se adanceste Valea Ata Mica. Trecem printr-o turma de oi, iesim dintre copaci si urcam usor pe un varf plat, care apare pe harta de la Dimap fara nume, cu cota 1293 metri. Drept in fata, spre sud este Varful Cracaoasul (1439 m), de care suntem insa despartiti de Valea Ata Mica. Pe harta ghidului turistic din 1987 acest varf apare cu numele de Varful Glodului. Traseul de culme o ia spre sud-vest, coboara intr-o sa si apoi urca pe Varful La Preluci, destul de impadurit pe versantul nord-estic. Coboram usor pe un culoar intre brazi, amenintati din nou de ploaie, apoi iesim in saua de la obarsia Paraului Jgheabul Muntelui si poposim la o casuta care are in spate un sopron. Ploua torential, asa ca hotaram sa asteptam aici pana se opreste. Stam mai bine de o ora pana cand ploaia se mai rareste.
Este trecut de ora 18 cand plecam de la casuta. Urcam usor spre Varful La Preluci, prin padure, pe o poteca destul de clara. Pe culmile din jur a aparut soarele, insa noi intram in ceata.
Iesim pe un platou deschis unde gasim cateva morminte si o cruce, inconjurate de gard. E locul unde au murit cativa soldati romani in timpul primului razboi mondial.
Prindem un drum noroios care evita urcusul pe Varful La Preluci si intram in padure, pentru cateva minute. Iesim la sud-est de varf, intr-o mica sa, la obarsia Paraului Glod, afluent al Damucului, unde facem o scurta pauza. In fata vedem culmea pe care o vom urma pana in saua de la sud de Varful Cracaoas, unde se vede o stana. Spre vest urmarim satele de pe Valea Damucului. Trecem pe langa o casuta si urcam usor printre fanate, printr-un peisaj minunat. Plaiurile domoale, iarba verde si casutele parca aruncate peste tot dau acestui colt de munte un farmec aparte.
Mormintele soldatilor romani cazuti aici in primul razboi mondial.
Intre Varfurile La Preluci si Cracaoas.
Plaiurile domoale ale Tarcaului.
Culmea coteste spre sud-est; incepem un urcus dur, insa scurt. In stanga avem zona de obarsie a Paraului Ata Mica.
Urcam mai sustinut spre saua de la sud de Varful Cracaoas. In dreapta-spate este Varful La Preluci.
Traversam o scurta bucata impadurita si dam de o poteca pe care o urmam spre stanga. In cateva minute ajungem in saua de la sud de Varful Cracaoas, langa o stana parasita. Se pare ca aceasta a fost si in pericol de a arde, pe unele portiuni lemnul fiind innegrit de fum. Langa stana e o troita. Se apropie ora 20 si ne grabim spre stana din Craicut, unde vrem sa innoptam. Urcam direct pe culme, fara poteca si intram printre brazi. Iesim la un gard pazit de trei cai. Sarim gardul si traversam un platou cu brazi pitici si ienupari care dau impresia de parc. Dincolo de el gasim o potecuta de culme, strajuita de brazi. In cateva secunde suntem imprejmuiti de cainii de la stana. Iesim de pe drum si intram printre brazii rari, insa suntem urmariti pas cu pas. Trecem de o perdea de brazi si vedem stana aproape, in saua de sub noi. Strigam spre stana si imediat un cioban alearga si potoleste cainii. E aproape 20,30 cand ajungem langa stana din Craicut. Sunt trei ciobani aici, ocupati cu mulgerea vacilor. Le cerem voie sa ne punem cortul langa stana. Sunt dintr-un sat de pe Valea Bicazului si sunt bucurosi ca au oaspeti. Pana intindem cortul ei ne pregatesc cas si urda la masa de langa stana. Intunericul se lasa repede si dupa o zi ploioasa avem luna plina si stele cu duiumul. Aflam ca niciunul dintre cei trei ciobani nu va dormi in stana. Fiecare are un fel de cort, facut din scanduri, asezat strategic, din care va pazi stana toata noaptea. Seara trece repede, povestim cu ciobanii in jurul focului. Au 150 de oi si multe vaci. Pe la ora 23 ne retragem in cort. Adormim in clinchetul talangilor si in latratul prietenos al cainilor.
Stana din Craicut.
Ne trezim devreme. E ceata, stana abia se vede. Ne adunam la masa de la stana. Ciobanii au coborat deja oile si vacile la pascut. La amiaza, oile sunt aduse din nou la stana, pentru muls, apoi din nou duse la pascut. Vacile sunt mulse dimineata si seara, oile dimineata, la amiaza si seara. Ciobanii au de lucru toata ziua. Au stat pana la 2 dimineata pentru a termina casul. La 4,30 se trezisera deja. Scoatem mancarea noastra insa nu prea o folosim pentru ca primim de la gazde o mamaliguta, pe un platou de lemn, cas, urda si mai ales jintita, care are mare trecere.
Mic dejun: mamaliga, jintita, cas, urda.
Ceturi matinale pe vai.
Muntele Lung.
Strangem cortul, pornim la drum. Vremea e mult mai frumoasa decat ieri. Sunt nori, insa inofensivi. Spre vest, ceata a umplut pe vaile.
Urcam usor si iesim pe un mic platou. Depasim o mica sa si incepem urcusul pe un culoar strajuit de brazi. Putin mai sus drumul dispare. O potecuta buna urmareste culmea din stanga, care coboara spre Valea Damucului. O urmam, insa ne dam seama de greseala imediat, pentru ca observam culmea Muntelui Lung in stanga noastra. Aici poate fi o problema serioasa de orientare daca este ceata. Revenim pe directia de mers corecta si gasim o potecuta care coboara tot mai accentuat, printre brazi. Aceasta continua spre stanga, insa noi o luam de-a dreptul, in coborare prin iarba mare, spre saua adanca de la obarsia Vaii Asau, vizibila de sus.
Coboram din greu pana in sa, la 1290 m. De aici urmam un drumeag spre sud, pe langa un gard in spatele caruia pasc linistite cateva vaci. Urcam destul de abrupt si ajungem langa un alt gard de unde avem privelisti frumoase spre culmile si vaile dinspre Damuc. Urcam inca putin, trecem pe langa un grup de cai si iesim pe pajistea larga de pe Varful Cotu Boieresei. Sarim un gard si facem pauza pe un platou deschis si larg. Scoatem harta, cercetam imprejurimile. In fata, spre sud, intrezarim culmea, in cea mai mare parte impadurita, care ne va scoate pe Varful Cotului, vizibil de aici. In continuarea ei, spre sud-est se vad Pasul Siclau si culmea Bolovanul - Locul lui Mihai - Slatina. Sub Varful Bolovanul Mare e o poiana intinsa care adaposteste mai multe salase.
Urmam culmea spre dreapta, pe o poteca mai firava si ajungem la un alt gard, unde suntem preluati de cainii de la o stana aflata mai in stanga. Sarim gardul si intram pe o poteca clara care strabate un adevarat camp de stevie. Poteca urmareste culmea pe un culoar intre brazi. Acestia au urcat pana in creasta de pe ambii versanti. In cateva minute ajungem la o stana plasata putin sub creasta.
Coboram si vorbim cu ciobanul, care ne asigura ca suntem pe drumul cel bun si ca din locul din care ne-am lasat rucsacii porneste un drum care ne va duce pana pe Valea Apriesului. Revenim in creasta si hotaram sa urcam spre un mic varf, aflat la sud. De pe el avem o priveliste frumoasa, in spate, spre culmea Muntelui Lung.
Platoul de sub Varful Cotu Boieresei. In stanga, Varful Bolovanu Mare, Pasul Siclau, Varful Cotului si lunga culme pana la acesta.
Poteca de culme.
Muntele Lung vazut de la stana.
Coboram usor de pe varf si intram pe drumul de care ne spusese ciobanul. Il urmam comod in urcus usor, printre palcuri de brazi tineri. Iesim intr-o poiana mare, plina cu vaci iesite la pascut. In cealalta parte a poienii drumul este si mai clar conturat, avand chiar urme de tractor. Pe aceasta portiune diferentele de nivel sunt aproape insesizabile, asa ca mergem cu spor, singura problema fiind noroiul facut de ploile de ieri. Ne intalnim cu o turma de oi condusa de doi baieti care ne confirma ca drumul pe care suntem duce pe Valea Apriesului. Consultam harta si ne dam seama ca undeva in fata va trebui sa lasam drumul sa coboare si noi sa o luam spre sud-est, catre Varful Cotului. Drumul se afunda tot mai adanc intr-o padure deasa de brazi si urmeaza versantul estic al crestei. Nu avem vizibilitate si ne intrebam daca am luat-o pe drumul cel bun. La un moment dat, un drum de TAF se desprinde spre dreapta, in urcus abrupt. Noi continuam pe drumul care merge de-a coasta, sub creasta. Iesim la o mica deschidere in padure si avem vizibilitate spre Valea Bratesului. Drumul se termina destul de brusc. Urmam o poteca clara in urcus si iesim in poiana de la sud de Varful Cotului.
Poiana de la vest de Varful Cotului.
Urcam usor un culoar inierbat si iesim aproape de varf. De aici e priveliste frumoasa spre nord-est, cu Ceahlaul stralucind in soare. Mai urcam putin si lasam varful impadurit in stanga. Trecem de o mic picior sudic al varfului si spre est se deschide perspectiva crestei Bolovanu Mare - Locul lui Mihai. Suntem undeva la 1550 m (Varful Cotului are 1557 m) si facem aici o pauza. In fata este o stana parasita, pana la care trebuie sa coboram. Spre est se desface o poteca care coboara abrupt spre Pasul Siclau. Poteca nu e vizibila de aici, insa ii cunoastem prezenta din articolul Muntii Tarcau, circuitul izvoarelor Vaii Reci, publicat de Marelena si Radu Puscarciuc (vezi ). Tot din acest articol aflam ca din pas se poate urca, urmarind o taietura mare de padure, in poiana uriasa de sub Varful Bolovanu Mare si de acolo se poate continua pe creasta, spre Locul lui Mihai. Identificam cu ajutorul hartii varfurile Bolovanul Mare si Mic si Locul lui Mihai si in spatele acestuia, spre est sud-est culmea Grindusu - Ciudomiru, bine impadurita. Spre sud-est se adanceste Valea Rece, spre care ne vom indrepta.
Sub Varful Cotului. In fata, in dreptul taieturii de padure este Pasul Siclau. Pe aceeasi directie vedem Varful Bolovanu Mare, cu o poiana intinsa.
Dupa o pauza binevenita incepem coborasul spre stana. Aceasta pare parasita de multa vreme. Trecem pe langa niste cai si coboram la a doua stana, de asemenea parasita. In poiana in care se afla stana, drumeagul se pierde. Il cautam si il gasim putin mai sus, in partea dreapta, sub liziera. Se vad inspre sud-est primele case ale satului Rachitis.
In continuarea crestei se vede Varful Locul lui Mihai (cel cu doua varfulete, cu o poiana intre ele), iar in spate culmea Grindusu - Ciudomir.
Varful Locul lui Mihai, dincolo de Valea Rece.
Drumul merge cateva minute drept, pe sub creasta, dupa care coboara la al treilea grup de stane, de asemenea dezafectate. Aici parasim culmea si prindem o poteca care coboara abrupt spre est, prin padure, circa zece minute. Facem o mica pauza intr-un loc deschis, cu vizibilitate spre Valea Rece si Pasul Oronias, care ne va duce spre satul Faget si de acolo spre casa.
Satul Rachitis. In dreapta se vede Pasul Oronias, la care urca drumul spre Bolovanis si Faget.
Parasim drumul care continua pe sub culme si coboram direct spre satul Rachitis. Traversam Valea Rece si intram pe ulita principala a satului. E dupa-amiaza tarziu si intrebam daca este vreun autobuz spre Faget. Ni se spune ca nu exista deloc transport local pana aici, asa ca ne pregatim pentru 13 km pe mers pe jos. Dupa o jumatate de ora ne ia o caruta care transporta lemne la Faget. Sunt patru tineri foarte cumsecade. Coboram din caruta pe urcusul spre Pasul Oronias, pentru a nu obosi caii. In spatele nostru, culmile Tarcaului se umplu repede de nori si incep tunetele. Din Pasul Oronias incepem coborarea pe Valea Bolovăniș, pe o ploaie nesuferita care ne insoteste o ora. Caruta ne lasa in satul Bolovanis, la vreo 2 km de Faget. Parcurgem pe jos distanta dintre cele doua sate si ajungem pe la ora 18 la soseaua nationala din Faget, pe Valea Trotusului. Inspre est drumul merge la Onesti, iar inspre vest la Miercurea-Ciuc. Prindem o ocazie care ne lasa o data cu caderea intunericului in gara din Miercurea-Ciuc de unde plecam cu trenul spre Cluj.