Exact pe urmele Vitoriei Lipan, eroina din Baltagul: Borca - Crucea Talienilor - Pasul Stânişoara, Munţii Stânişoara
harta 1
harta 2
Vasile Bouaru (Rădăuţi), Oana Hapciuc (Marginea), Ciprian Chelariu (Rădăuţi)
imagini: Vasile Bouaru, Oana Hapciuc
La început de mai 2015 am pornit pe un traseu mai puţin cunoscut, foarte frumos, din Munţii Stânişoara. A fost parţial descris la.
Ca punct de plecare am ales satul Borca, aflat pe Valea Bistriţei, la 65 km de Vatra Dornei pe DN17B înspre Poiana Largului (vezi harta 1, extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989). De la staţia PECO din centrul satului Borca se desprinde drumul judeţean 209B care face legătura între Borca şi satul Mălini din judeţul Suceava (vezi şi harta 2, extras cu actualizari din volumul Asaltul Carpatilor, Consiliul National al Organizatiei Pionierilor, Bucuresti, 1985). Acest drum îl vom urma îndeaproape, pe Valea Sabasa. Nume celebru, prin aceste locuri se desfăşoară o parte din acţiunea romanului Baltagul al lui Mihail Sadoveanu. Iată această vale de pe podul peste Bistriţa, pod ce precede satul Borca dacă ne deplasăm din amonte, dinspre Vatra Dornei (foto 1).
Vom traversa tot satul Sabasa. De pe un alt pod din acest sat iată Pârâul Sabasa, spre amonte (foto 2). Ceva mai departe, la alt pod găsim un foarte vechi marcaj cruce albastră (foto 3) iar pe marginea drumului, care este sub poala pădurii, se întâlnesc des în această perioadă flori galbene de Calcea calului (foto 4). Drumul continuă cu lungi porţiuni rectilinii (foto 5).
1
2
3
4
5
În vecinătatea altui pod, pe malul drept geografic al Sabasei observăm la aproximativ 100 m de drum, câteva strate geologice verticale (foto 6). Tot din acel loc, avem deschidere spre sud, către direcţia de unde am ajuns aici (foto 7). Revenim la drum şi observăm şi pe malul stâng geografic aceleaşi strate aduse la verticală (foto 8).
6
7
Mergem mai departe întâlnind multe turme de oi şi câini ciobăneşti de pază. Aceeaşi transhumanţă de sute de ani, surprinsă şi de Mihail Sadoveanu… După ce parcurgem 11 km şi depăşim ultimile case din satul Sabasa, ajungem la intersecţia din imaginea 9. Ne abatem pe drumul din dreapta, care începe să urce şi are multe serpentine. Apare şi noroi în perioadele mai umede (foto 10). La o curbă încă avem vizibilitate spre frumoasa vale pe care am urcat până aici (foto 11).
8
9
10
11
12
12a
Apoi drumul intră în pădure. Urcăm încet. Pe dreapta în sensul de urcuş observăm un vâlcel abrupt, cu multe pietre, valea unui torent temporar (foto 12). Drumul traversează poduri vechi, construite cu migală (foto 12a). În stânga noastră în sensul de mers se află o vale adâncă, abruptă, unde pârâul face zgomot mare (foto 13). Traversăm un pod cu o frumoasă arcadă (foto 14) pe parapetul căruia vedem marcajul (foto 15).
13
14
15
Mai sus ajungem la o intersecţie care are în faţa noastră un parapet (foto 16). Vom urma drumul principal, care se abate spre stânga. Cel din dreapta se înfundă repede în pădure, pe lângă nişte pâraie. Urmează o porţiune cu multe serpentine iar pădurea prin care urcă drumul arată minunat (foto 17).
16
17
La o curbă, găsim două tufe de tulichină (liliac sălbatec), cu un colorit roz care atrage atenţia de la distanţă (foto 18). Se aud peste tot păsări iar printre copaci zărim culmile înconjurătoare. Un brad uriaş s-a rupt şi stă suspendat peste drum, sprijinit de alţi copaci. Pe crengile lui au crescut licheni (foto 19).
18
19
Vom descoperi pe partea stângă în sensul de urcuş, foarte aproape de drum, un fag care şi-a prelungit o ramură spre alt fag, care a încorporat-o, devenind astfel o creangă comună (foto 20). Mai sus, în vecinătatea unui pod vechi, la o curbă a drumului unde apar şi câteva petice cu zăpadă mai întâlnim trei ghiocei (foto 21). Într-un loc ceva mai degajat zărim o pupăză (foto 22).
20
21
22
Treptat pădurea pare să se rărească, semn că ne apropiem de golul alpin. Într-adevăr, după o altă curbă se zăreşte pajiştea alpină, printre brazi (foto 23). În stânga noastră se află încă pădure destul de deasă iar valea este destul de adâncă (foto 24). Zărim o pupăză (foto 25).
23
24
26
În dreapta noastră se văd pantele frumoase ale muntelui iar drumul urmează o scurtă porţiune rectilinie (foto 26). Zărim petice de zăpadă (foto 27) iar pe câteva trunchiuri tăiate de copaci probabil ciobanii au aşezat pietre (foto 28).
27
28
Am ajuns, după un parcurs destul de lung, 22 km din Borca, în Pasul Stânişoara. Suntem la 1235 metri altitudine, în locuri traversate de Vitoria Lipan sau de războaiele mondiale care şi-au pus amprenta din plin asupra acestor locuri. Drumul pe care l-am urmat până aici a fost construit între 1902-1914 de către drumari italieni. I se mai spune Drumul talienilor dar este denumit şi Drumul Vitoriei Lipan. Aici, în locul cel mai înalt a fost construită tot atunci frumoasa Cruce a talienilor. Aceasta a fost distrusă de bombardamentele de după august 1944. Au rămas însă treptele care duceau spre postamentul ei. Zărim şi noi de la o oarecare distanţă acea zonă (foto 29).
În acest loc ne duce gândul la un fragment din Baltagul lui Mihail Sadoveanu: „A găsit amintirea celor trei tovarăşi călăreţi şi la Borca. Iar de-aici turma a apucat spre stânga, părăsind apa Bistriţei. Acuma Vitoria se abătea iarăşi într-o ţară cu totul necunoscută, cu nume de sate şi munţi pe care nu le mai auzise. A făcut popasul obişnuit într-un sat căruia-i zicea Sabasa ş-a aflat ş-acolo urma oilor ş-a călăreţilor. Pe urmă a suit un drum şerpuit săpat în stâncă, ocolind în singurătăţi pe sub vulturi. Era o pustie a gheţei şi a omătului şi sus vântul avea spulber ş-o putere vie, spre apa Moldovei. Iar muntele, cu cale şerpuită şi cu punţi de piatră peste prăpăstii, se chema Stânişoara. Îi dădea Vitoriei aceste lămuriri un flăcăuaş, pe care-l luase călăuză, feciorul crâşmarului din Sabasa.
În pisc, sub crucea care se cheamă a Talienilor, au hodinit caii într-un dos de mal, la adăpost de spulber, ascultând în tăcere bubuitul vântului în prăpăstii şi şuietele brazilor. „Înspre soarele acela, care luceşte pe apa Moldovei, s-a dus Nechifor Lipan, cugeta Vitoria. Aicea s-a oprit şi el şi s-a uitat departe.”” (din Hanu Ancuţei, Baltagul, Editura Litera Internaţional şi Grupul Editorial Litera, vesiune tipărită şi electronică, 2003)
Până să ajungem la Crucea Talienilor mai trecem pe lângă câţiva pini îngrădiţi (foto 30) iar în stânga noastră în sensul de mers se zăreşte stâna din vecinătatea pasului (foto 31).
29
30
31
Ne apropiem de locul în care drumul coboară în partea cealaltă a muntelui, spre judeţul Suceava (foto 32, 33), pe Valea Suha Mare.
32
33
O dată ajunşi în vecinătatea noii cruci, construită între 2011-2013 privim spre înapoi, către drumul pe care am ajuns aici (foto 34). Apoi, spre sud-est, zărim piscul cel mai înalt din masiv, Bivolu (1530 m) (foto 35, vârful împădurit din ultimul plan).
34
35
Drumul care duce mai întâi în direcţia acestui vârf, care se zăreşte în imaginea 35, este cel care coboară spre nord, către satul Mălini. Spre sud-vest se deschid o vale adâncă şi o frumoasă perspectivă asupra împrejurimilor (foto 36). Spre vest, cu zoom, fotografiem Vârful Rarău, pe care se găsesc câteva relee de telecomunicaţii (foto 37). În partea nordică, în imediata apropiere a trecătorii, zărim rămăşiţele unor cazemate (foto 38): ziduri din beton armat, părţi metalice (foto 39). De aici vedem mai bine Vârful Bivolu (foto 40), cel mai înalt pisc din masiv.
36
37
38
39
40
42
Apoi coborâm tot spre Borca. Ne înscriem pe acelaşi drum pe care am ajuns aici. Până să ajungem la pădure, pe partea stângă în sensul de coborâre, la câţiva metri mai sus de drum, găsim covoare de brânduşe (foto 42). Iată şi plante care încă nu şi-au desfăcut frunzele (foto 43). Pentru a cunoaşte mai bine muntele nu am coborât exact pe drumul pe care am venit. La o curbă a drumului judeţean, în dreptul locului în care se termină poiana şi apare pădurea pe partea dreaptă în sensul de coborâre, am văzut o potecă largă (foto 44). Pe ea am coborât. Acea potecă taie toate serpentinele pe care le face drumul judeţean, reducând cam la jumătate distanţa până la intersecţia din imaginea 9.
43
44
În coborâre mai apar şi alte poteci adiacente, se pare mai puţin umblate. Vom urma poteca ce coboară şi nu cele care urcă lateral. După câteva sute de metri ajungem la valea, uscată la început, a unui pârâu. Pe acesta îl vom urma. Imediat apare un firişor de apă (foto 46). Poteca se abate, după cum e terenul, pe ambele maluri ale acestui pârâu. Mai jos observăm o vale abruptă, pietroasă, în stânga faţă de sensul de coborâre (foto 48). Pe malul apei apar câteva firave flori galbene (foto 49). Pierdem foarte repede în altitudine; pe alocuri apar mici pâraie laterale cu apă foarte limpede.
46
48
49
Ceva mai jos găsim un drum forestier, cu destul de mult noroi, pe care îl urmăm. În stânga noastră observăm o cascadă (foto 51). La un moment dat drumul forestier merge prin albia pârâului iar valea acestuia fiind foarte strânsă, ar fi greu de urmat exact pârâul. Găsim o alternativă, un drumeag care urcă câţiva metri şi se abate de la albia pârâului. Îl vom urma până în vale (foto 52). Drumeagul ne scoate într-o poiană frumoasă (foto 53). Traversăm poiana spre un alt pârâu pe care îl zărim în partea ei de jos. Pârâu suficient de lat pentru a nu putea fi sărit însă ceva mai spre amonte câteva trunchiuri de copaci căzute peste ambele maluri formează un pod natural. Pe acolo vom trece acest curs de apă (foto 54).
51
52
53
54
55
Mai parcurgem câteva sute de metri şi ajungem la drumul forestier Sabasa, chiar la intersecţia din imaginea 9 dar pe drumul din stânga din acea imagine. Ultimii metri înainte de a ajunge la intersecţia din imaginea 9 a drumului forestier Sabasa cu DJ209B sunt redaţi în imaginea 55. De aici urmăm cale de aproape 11 km acelaşi drum judeţean pe care am ajuns aici, până în satul Borca.