Vârful Păuşa, Munţii Obcina Feredeului, privelişti excepţionale
Participanţi: Vasile Bouaru, Costică Martinescu (Rădăuţi).
30 iunie 2010. Unul dintre varfurile cele mai spectaculoase din Muntii Obcina Feredeului este Pausa (1374 metri). Desi foarte putin vizitat de turisti, ofera un minunat punct de belvedere. Se spune ca acum cateva sute de ani, niste haiduci care se ascundeau prin grotele aflate in vecinatatea acestui varf au rapit dintr-un sat din imprejurimi o fata pe nume Pausa si au dus-o cu ei in imparatia muntilor. Si de atunci varful se numeste Pausa. Varful nu se afla pe creasta principala dar ofera o imagine foarte buna asupra ei.
extras din lucrarea autorilor Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987
Pentru a ajunge pe acest varf am pornit din apropierea manastirii Vatra Moldovitei, pe drumul care traverseaza creasta Obcinii Feredeului si coboara in partea cealalta, in localitatea Sadova. Parcurgem cativa kilometri pana in satul Paltinu iar din centrul acestui sat inca 4,5 km pana intalnim, pe partea dreapta in sensul de urcus, un parapet din beton, lung de aproape 100 m, care protejeaza drumul de eventuale alunecari de teren. In partea din amonte a acestui parapet vom observa un marcaj triunghi galben insa traseul nostru porneste imediat inainte de parapet, adica dinspre partea sa din aval.
Pe aici se observa o poteca care urca pe langa un mic paraias. Poteca este la inceput mai domoala dar ceva mai sus devine mai abrupta si se abate, in urcus, spre stanga. La cateva minute de urcus, dupa ce parasim drumul asfaltat, intalnim un mic izvor, unde e bine sa ne alimentam cu apa. Apoi poteca urca prin padure si ajungem la o padurice destul de deasa, cu brazi tineri, unde avem impresia ca poteca se pierde. Vom fi atenti pentru ca apar mai multe potecute din directii diferite, toate urcand dar care se unesc si se intersecteaza de mai multe ori si care nu se departeaza prea mult unele de altele. E ca si cum cineva a vrut sa faca o noua poteca ceva mai sus sau mai jos decat precedenta. Prin padurea destul de intunecoasa din cauza brazilor tineri care au crengi destul de jos, unii chiar pana la pamant, intalnim des ciuperci frumoase ca aspect, dar foarte otravitoare (foto 1). Panta este destul de mare si poteca pare sa nu se mai termine. La un moment dat poteca se uneste cu alta, mai larga si ajungem intr-o poiana rezultata partial din cauza copacilor doborati de o furtuna puternica. Aici putem face un binemeritat popas si vedem ca suntem destul de sus, deasupra crestelor vecine, desi privirea ne este blocata partial din cauza copacilor (foto 2).
1
2
3
Continuam urcusul, depasim cateva trunchiuri cazute si in partea superioara a poienii intram din nou in paduricea destul de deasa de unde poteca coboara putin si se largeste considerabil; intalnim multe urme de vaci, semn ca o stana se afla prin apropiere (foto 3). Mai depasim un mic varf si iesim intr-o minunata poiana de unde vedem pentru prima data Varful Pausa precum si stana (foto 4). Deja cainii ne simt. Drumul spre varf duce prin stana asa ca inaintam cu precautie. Ne linistim cand vedem cainele care latra ca este legat; in plus, pe lantul sau sta un porc mare care pare deranjat ca partenerul sau latra de zor (foto 5).
4
5
6
Intram in vorba cu ciobanul, care este foarte amabil si ne explica despre locurile pe care urmeaza sa le vizitam. Ne spune legenda varfului si ne conduce la grotele amintite, unde ajungem in cateva minute. Locul este spectaculos (foto 6). Cateva stanci pe sub care se afla un mic tunel descendent, lung de circa 4 m; o intrare in aceste grote se afla chiar la radacina unui brad. Ciobanul ne explica ca aceasta este doar una din iesirile din grote, cealalta aflandu-se undeva mai la vale, a fost mai mare decat asta dar este acum prabusita si nu se mai poate trece prin ea. Acum circa 20 de ani se putea traversa aceasta lume subterana dintr-o parte in alta dar intre timp tunelul s-a surpat.
Revenim in poiana pe care se afla poteca ce duce spre varf. Ciobanul merge spre treburile sale de la stana iar noi facem fotografii asupra peisajului (foto 9). Varful Rarau, Pietrele Doamnei si Varful Giumalau se vad in toata splendoarea. Continuam apoi urcusul spre varf (foto 10). Facem o fotografie spre inapoi, unde remarcam o parte din creasta Obcinii Feredeului (foto 11). Peisajul e asa de frumos incat nu stim unde sa ne uitam mai repede. Ceva mai sus intalnim cativa cai si un manz care abia se tine pe picioare, avand probabil cateva zile (foto 12).
9
10
11
12
Mai urcam cativa metri si facem poze spre cealalta parte a Obcinii Feredeului (foto 13) precum si spre lantul Muntilor Suhard (foto 14). Nu am urcat direct spre varf, am preferat sa-l ocolim si apoi sa-l urcam, pentru a avea perspectiva asupra zonei. Foarte aproape de varf intalnim o specie rara de conifere, numita larice sau zada (foto 15) si apoi urcam pe varf (foto 16). De aici avem perspectiva asupra multor masive din nordul tarii: Rarau, Bistritei, Giumalau, Caliman, Suhard, Tibau, Obcina Mare, Obcina Mestecanis ba chiar si Rodnei. Poposim destul de mult pe varf, la 1374 metri, pentru ca peisajul este cu adevarat impresionant.
13
14
15
16
Cu greu parasim panorama care ni se ofera si intram in paduricea dinspre est, in care ne inscriem pe o poteca ce coboara usor. Ceva mai jos intalnim niste ciuperci la “sfat” (foto 17) iar mai incolo altele, care isi etaleaza frumusetea si... otrava (foto 18, 19).
17
18
19
Am urmat aceasta poteca pentru ca din vecinatatea stanii pe langa care am trecut am observat un mic perete stancos, care parea interesant. Ajungem la acest perete in cateva minute dupa ce parasim varful (foto 20); de fapt este o mica creasta stancoasa, formata din placi. Coboram cu atentie pe aceasta creasta si la baza ei, pe o ramura de brad intalnim un fluture (foto 22). La baza acestui mic abrupt padurea este foarte deasa si preferam totusi sa o traversam, indreptandu-ne spre vest, spre poiana in care se afla stana. Prin padurea intunecoasa intalnim tot felul de ciuperci (foto 23, 24, 25) printre care si un hrib (foto 26).
20
22
23
24
25
26
In circa 15 minute de lupta cu desisul reusim sa depasim aceasta portiune si iesim din nou in golul alpin de unde facem o fotografie spre Obcina Mare (foto 27). Mai trecem o data pe la stana si mai cerem precizari ciobanului despre iesirea din aval a grotelor pe care le-am vazut, dupa care facem traseul in sens invers, dar in coborare ne abatem spre stanga. Nu am gasit ceea ce cautam in schimb am dat de un mic perete stancos (foto 28, 29), spectaculos si salbatic.
27
28
29
31
Urmeaza o panta foarte abrupta care ne scoate in partea dinspre amonte a parapetului amintit la inceput. Acolo, pe un trunchi de copac doborat, o imensa insecta se odihneste la soare (foto 31). Aici se incheie traseul nostru.