Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
câteva ore printr-unul dintre cele mai splendide făgeturi româneşti (cu retur la baraj Firiza, via Văratice)
Petru Lucian Goja (Baia Mare)
-30 grade C la Intorsura Buzaului la 4 ianuarie 2009, -13 grade la Sighetu Marmatiei si in Baia Mare, in fata fostei platforme industriale IMMUM de unde o cotim spre Ferneziu dupa ora 8,30 dimineata, oprindu-ne pe platforma restransa a defunctului camping baraj Firiza, admirand acolo un frumos panou informativ cu harta a zonei si un mesaj pro paduri, pro ape si pro natura realizat prin colaborarea WWF - Ocolul Silvic Municipal Baia Mare RA.
Sunt cu Dumitru Istvan, Ionica Pop (autorii hartii atasate articolului) si Brena. Soarele si neaua nu mai groasa de un lat de palma ne dau speranta unei faine ture, cea de-a doua din 2009. In prima instanta parcurgem cei circa 1,5 km de la Baraj Firiza pana la golful confluentei Vaii Romane cu lacul de acumulare. Acolo abandonam asfaltul soselei care continua spre Firiza, luand-o la stanga pe drumul autoforestier si urmand astfel timp de aproape o ora marcajul turistic triunghi rosu, excelent/profesionist realizat prin 1985. In dreapta se iveste semeata ascutita piramida a Ostrei in timp ce Valea Romana curge la stanga drumului, aproape integral prinsa-n gheturi, cu frecvente ruperi de panta antiviituri si pentru limitarea colmatarii lacului de acumulare, toate avand acum aspectul unor groase si valurite draperii albastrui de gheata. Vezi mai mult despre natura și relief România.
Extras din ghidul Muntii Gutii (de Dumitru Istvan, Stelian Popescu, Ioan Pop; Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1990)
Drumul autoforestier o ia inspre dreapta, trece pe sub o cariera de grohote ocolind imediat dupa aceea printr-o sa vestica Vf. Ostra (825 m), continuand la N spre V. Valinilor. Noi vom abandona aici drumul auto, suind la stanga pe fosta poteca turistico-pastorala devenita intre timp drum de TAF, nemarcat circa 50-75 m. Imediat la stanga drumului, pe trunchiul unui fag gros, regasim marcajul care nu va mai lipsi pana pe Vf. Plestioara (803 m), fiind amplasat predilect pe arbori si fiind partial distrus numai acolo unde trunchiurile paltinilor au devenit solzos scortoase peste ani, exfoliind vopseaua.
In curand dam in zona estica a Poienii Romane, drumul de TAF suind printr-o frumoasa volta un prag abrupt decorat cu gratiosi mesteceni si tufe de alun. Neaua groasa de circa 25 cm pare acoperita de o puzderie de stele; spre N ne impresioneaza diferitele aparitii ale Vf. Ostra in timp ce in urma, spre E, orizontul e dominat de impozantul Ignis, incapabil multa vreme sa-si scuture crestetul chelios de invaluitoarele neguri. Aici se ivesc si cele dintai uriase lumanari ale molizilor decorate cu sute de cucuruzi ocru bruni. A trecut un ceas de la debutul turei iar soarele tot mai puternic pare a ucide treptat gerul din zori, in plus oferindu-ne extraordinare, vaste, panorame. Spre SV apare Saua Dia, la S Vf. Dia iar mai tarziu si in dreapta lui, Vf. Stramba (839 m).
2 Lacul Firiza.
4 Lacul Firiza si fumegand parca, Varful Ignis, zona vestica.
5 Varful Ostra.
La 2 ore de la debut ne aflam in zona superioara finala a Poienei Romane (punctata de o multime de ciresi salbatici si paltini), intalnind marcajul banda galbena ce suie spre Vf. Plestioara pornind de la Muzeul Etnografic baimarean. Aici dam si de marcaje silvice (doua benzi galbene paralele, amplasate de catre O.S. Municipal Baia Mare R.A.) dar si de un punct galben si benzi alb-rosii din plastic, atarnate de catre organizatorii curselor pentru motociclisti. De acum, cu certitudine, ne deplasam pret de cateva ore printr-unul din cele mai splendide fageturi romanesti. Trunchiurile sur argintii par niste lumanari inalte de 25-30 m, abia dupa aceea ivindu-se ramificata modestelor lor coroane din care se cern ritmic si in magice voaluri stravezii, sidefii stelute de chiciura, mii. Arar vom gasi intercalate printre fagi splendide exemplare de ciresi salbatici, paltini si-n Vf. Plestioara frasini, plopi ori mesteceni.
In urma cu cativa ani pe piciorul SE al Vf. Plestioara, catre Saua Dia, o furtuna a devastat o parte din fagi, dezradacinandu-i fara ca majoritatea trunchiurilor valoroase sa fi fost extrase pana azi.
7 Stanga sus, Saua Dia (si Brena).
8 In puritatea Romanelor (si Vf. Ostra).
Tinem marcajele triunghi rosu si banda galbena, dupa aproximativ 3 ore de la plecare atingand Vf. Plestioara (803 m conf. harta, 817 m conf. GPS), cu certitudine unul din cele mai marcate turistic varfuri din Maramures (banda rosie si galbena, cruce albastra, triunghi albastru si rosu). Continuam imediat spre N, pe directia Vf. Tocastru (869 m), traversand o frumoasa inseuare, oprindu-ne dupa circa 200 m la o minunata belvedere de unde panoramam spre V. Stramba si Dia, Vf. Ignis, Poienile Varatice si Romana, L. Firiza, Vf. Ostra. Aici facem scurt popas dar gerul aspru si ascunderea soarelui dupa nori ne pun pe fuga destul de repede.
Vom cobori spre Saua Dia prin poienile SE ale Plestioarei, speriind o ciuta ce ne taie oblic calea luand-o spre obarsia V. Usturoi. Vom continua la S-SV un ceas, pe marcajul banda galbena, depasind Saua Dia unde vom intalni marcajul turistic punct albastru MTB (mountaine bike) realizat de catre Star Team (coordonat de amicul nostru Racz Caroly) de la barajul Firiza prin Poiana Varatice - Saua Dia pana in V. Usturoi. O sa parcurgem acest traseu mai tarziu, din Saua Dia spre E, prin Varatice. Deocamdata, Ionica ia trekk-ul GPS in timp ce depasim prin V, pe larga poteca, Vf. Dia si-n continuare Vf. Stramba. Spre dreapta se desprinse initial marcajul turistic cruce albastra ce continua spre V. Usturoi, nu peste mult dupa aceea mult mai recent realizatul marcaj turistic punct galben ce conduce prin Poiana Marului spre V. Usturoi.
In Poiana Marului (fara meri dar cu nuci si catalpa!) au aparut in ultimii ani cateva colibe si cabanute picnicaresti, de-ale pensionarilor baimareni patimasi ai naturii; chiar si acum e lume acolo, o tradeaza izbiturile seci ale securii in trunchiul uscat al unui copac numai bun de focarit.
9 De pe Vf. Plestioara spre Varaticele cu molizi.
12 De pe Vf. Plestioara, peste Lacul Firiza, spre Vf. Ignis.
13 Varatice.
14 Stramba si Piatra Soimului dinspre Vf. Plestioara.
Un ceas ne ia din Vf. Plestioara pana la jonctiunea benzii galbene cu banda albastra ce vine din stanga, dinspre Vf. Stramba - Piatra Soimului, ajungand la sagetile turistice amplasate aici in urma cu peste 50 de ani. Fiindca de aici incolo, prin dreapta V. Sf. Ioan si pana la Muzeul Etnografic de pe Dl. Florilor, Ionica luase trekk-ul GPS cu ocazia turei facute de noi la 26 decembrie 2008 (B. Mare - L. Bodi- Vf. Stramba - Piatra Soimului), ne vom intoarce in Saua Dia (in 45 minute in care am dat peste doua vechi cunostinte turistice, Tavi Ghinet insotit de Willy Mersei bacsi, trecut de 86 de ani, coborand din Plestioare spre Dl. Florilor.
Ajunsi in Saua Dia coboram prin Poiana Varatice pe marcajul punct albastru, admirand molizii, mestecenii, fagetul scaldat de soarele gatindu-se de iminentul apus, mai apoi lasand in stanga o fosta stana, cu saivanul demolat. In dreapta va apare o depresiune circulara, zona umeda numita Taul Chicerii, marcata de frumosi arini. De aici incolo, in dreapta, se vor semeti scaldate-n soarele amurgind Vf. Stramba cu Piatra Soimului si, dupa o afunda sa SE, Vf. Hija, treptat in departare facandu-si aparitia Vf. Mogosa. Spre E, de departe, impresioneaza Ignisul iar la NE Vf. Ostra.
17 Vf. Hija, la stanga; Vf. Stramba si Piatra Soimului, la dreapta.
19 Vf. Ignis, la ceas de apus.
22 Din Varatice spre est, releele de pe Vf. Ignis (1307 m).
Din Saua Dia vom urma in coborare drumul pastoral cu recente si numeroase urme de ATV si 4x4 ale vanatorilor iesiti la impuscat fiare prin Varatice. Depasim apoi perimetrul plantatiei pepiniera a Primariei Baia Mare - SPAU, umflandu-ne rasul citind pe numeroase placute avertizoare agatate pe portile de acces sau pe gardul din sarma ghimpata: zona supravegheata electronic, teren otravit, capcane, totul evident fara o practica acoperire ci doar pentru a pune pe fuga hotii (cum altfel sa otravesti un teren limitrof L. Firiza, sursa de apa potabila a municipiului, ori la romani chiar totul e posibil?!). Intr-un perimetru din dreapta, disimulata-n palcul frumos de arini, e o cabanuta. O poarta din sarma ghimpata si nelipsitele placute avertizeaza aici asupra accesului interzis (unora, fiindca altii chiuie a veselie la cabanuta in ceasul serii) pe proprietatea Primariei Baia Mare.
In fata ne apare o dezafectata linie electrica de medie tensiune iar de aici abandonam drumul, cotind-o pe marcajul punct albastru la stanga, pe liziera de molid si pin rosu. Dupa circa 200 m mai cotim o data la stanga, taind astfel printr-o tanara plantatie de molid, dupa 7 ore de drum si circa 20 km parcursi incheind circuitul turistic la fostul camping baraj Firiza, animat de amatorii de sanius, adulti si copii.
Page updated
Google Sites
Report abuse