Peştera Hagieni, în Dobrogea

acest articol continuă de aici

Din localitatea Limanu se desprinde către sud-vest un drum neasfaltat către localitatea Hagieni, aflată lângă pădurea rezervaţie omonimă.

Noi am mers în pădurea de la Hagieni pe un drum asfaltat, la care am ajuns astfel: de pe şoseaua Mangalia - Albeşti (vezi harta 9), după ce lăsăm la dreapta, la aproximativ 9 km de Mangalia, drumul spre localitatea Arsa, pe partea stângă a şoselei, la aproximativ 1 km spre vest de această ramificaţie către Arsa, în dreptul unui adăpost pentru cei care aşteaptă mijloace de transport în comun, aflat pe dreapta drumului, începe calea pe care o căutam.

După aproximativ 1 km pe ea, ajungem la o ramificaţie, unde facem stânga; vom sosi curând la două clădiri, pe dreapta, care ţin de o instituţie/ societate cu profil hidrografic; de aici va trebui să ţinem tot stânga, pe drumul asfaltat, cam 1,5 kilometri (la dreapta, la un moment dat, se mai face un drum); şoseaua este îngustă, cât să se strecoare o maşină sau un microbuz, pădurea vine peste noi; pe stânga şi pe dreapta drumului apar clădiri împrejmuite cu gard, rolul acestor construcţii fiind să protejeze captările de apă din interiorul lor.

Trebuie să ne oprim cu 10 metri înainte de ultima captare de pe partea stângă a drumului; în stânga noastră, foarte aproape, se distinge deasupra vegetaţiei un perete de calcar spre care pleacă o potecuţă îngustă, acoperită de crengi; într-un minut ajungem pe ea la una dintre intrările Peşterii de la Hagieni (imaginea 71), cavitate naturală mult lărgită şi fasonată de om (se spune că a fost folosită ca depozit de muniţie). Prin lărgirea peşterii naturale s-a creat un culoar de 4 metri înălţime şi cam tot atâta lăţime, lung de 157 de metri, pe tavanul căruia, în partea lui de mijloc, se adună grupuri de lilieci (imagini 72-74). O sursă de lumină electrică puternică este necesară şi suficientă pentru a vizita peştera. 

71  Harta Peşterii Hagieni.

 

72-74  Peştera Hagieni.   Foto: Andrei Samoil, mai 2004. 


Pădurea Hagieni este întinsă pe o suprafaţă cu văi stâncoase şi stâncării. Are 584 hectare, din care 207 sunt rezervaţie. 100 de hectare sunt cu stejari. Climatul permite, pe durata a 9-10 luni din an, admirarea unei palete extrem de largi de specii înflorite. Sunt prezente broasca ţestoasă dobrogeană de uscat şi vipera de pădure.