Orhidee din Munţii Trotuşului, floră

text: Marelena şi Radu Puşcarciuc (Oneşti)

fotografii: Marelena şi Radu Puşcarciuc, Lucia şi Dominic Csudor


Familia Orhidaceae, cea mai diversificata si cuprinzatoare dintre familiile de plante superioare, include peste 30.000 de specii si peste 200.000 de hibrizi.

Multe dintre orhideele tropicale sunt epifite, traind fixate pe arbori (fara a-i parazita).

Denumirea familei provine de la forma tuberculilor unor specii terestre (orchis = testicule), denumire data de grecul Teofrast (secolele IV-III i.C.), parintele botanicii si ecologiei.

Orhideele se afla pe o treapta evolutiva superioara, urmarea fiind o reducere a numarului de organe sexuale si, prin compensatie, asigurarea polenizarii prin tehnici speciale, astfel:

- forma florilor, la unele specii, imita forma insectelor polenizatoare (a masculilor);

- nectarul altora emite apelul chimic specific femelelor acestor insecte;

- alte specii deposedeaza insecta de polenul adunat de pe alte flori, la trecerea prin labirintul ingust al corolei.

Semintele orhideelor sunt lipsite de rezerve nutritive, ceea ce le obliga la simbioze cu anumite specii de ciuperci. Acestea primesc in schimb clorofila pe care n-o pot produce. Apoi, orhideele, fiind lipsite de radicele, nu-si pot obtine hrana din sol, dar au celule specializate in digerarea ciupercii (pare a fi deci vorba de o simbioza mai putin amicala).

Orhideele detin arta hibridarii, putandu-se incrucisa in mod natural, nu doar intre specii, ci si cu genuri diferite.

In Romania sunt relativ putine specii de orhidee, toate terestre. Cele mai cunoscute sunt Papucul-doamnei (Cypripedium calceolus) si Sangele-voinicului (Nigritella rubra) (foto 24, 25) - ocrotite prin lege, dar cele mai comune sunt poroinicii (din genurile Orchis si Dactylorhiza) (foto 1).

Prezentam in continuare imaginile catorva orhidee intalnite de noi pe plaiurile Trotusului. Stim ca mai cresc si altele, Papucul-doamnei, de pilda; inca nu le-am vazut.

Poroinic (foto 1)


Aceasta denumire, generica, acopera mai multe specii ale catorva genuri: Orchis morio, O. palustris, O. mascula, O. pappilionacea, O. militaris, O. ustulata, O. tridentata, O. simia, Dactylorhiza sambucina, D. maculata, D. majalis, D. incarnata etc.

Sinonime: Porainic, Untul-vacii, Untisor, Limba-cucului, Gemanarita, Bujorel, Plosnitoasa, Sculatoare, Salep etc.

- sub numele de Plosnitoasa este cunoscuta si Tataneasa (Symphytum officinale - fam. Boraginaceae);

- salep este si denumirea unei bauturi (orientale) preparate din amidonul provenit din tuberculi uscati de poroinic (de regula, O. mascula), miere si apa (lapte), considerata ca revigoranta, chiar afrodisiaca.

1 Poroinic.

Orchis morio (foto 2-5)


Caracteristica determinanta a acestei specii o reprezinta forma sepalelor care aminteste de cea a unei casti spaniole din timpul Renasterii; cuvantul morio, de origine spaniola, face referire la acest aspect. Striatiile verzui de pe sepale sunt, de asemenea, caracteristice speciei. Prezinta, ca majoritatea poroinicilor, numeroase varietati coloristice.

2 Orchis morio.

3 Orchis morio.

4 Orchis morio.


5 Orchis morio.

Dactylorhyza sambucina (foto 6-8)


Genul Dactylorhiza este cel mai bine reprezentat in flora Muntilor Trotusului; dar numeroasele specii sunt destul de greu de determinat din cauza posibilelor hibridari dintre ele.

Numele genului este dat de forma radacinii, asemenea unei maini (dactyl + rhiza). Determinantul speciei (sambucina) provine de la mirosul de soc pe care il emana.

Alte caracteristici: corola este vag trilobata, cu marginea dantelata, iar sepalele sunt erecte, cea mediana fiind orientata spre casca corolei; frunzele sunt fara pete. Culoarea comuna este cea galbena.

6 Dactylorhyza sambucina.

7 Dactylorhyza sambucina.

8 Dactylorhyza sambucina.

9 Dactylorhiza incarnata.









Dactylorhiza incarnata (foto 9)


Este, in mare masura, asemanatoare cu D. sambucina. Un aspect exterior care o deosebeste de aceasta il reprezinta lungimea bracteelor (frunzulitele de la baza florilor) - late, care o depaseste pe cea a florilor, iar desenul de pe corola este mai pronuntat. De regula, infloreste cu o luna mai devreme decat D. sambucina, in aprilie.

Numele speciei provine de la intelesul grecesc al termenului incarnata: colorata in carne.

Dactylorhiza maculata (foto 10-12)


Ca forma a florilor este asemanatoare cu D. sambucina si D. incarnata; desenul de pe corola este insa mult mai consistent.

Caracteristica principala, de unde si numele speciei, o reprezinta petele maronii de pe frunze.

10 Dactylorhiza maculata.

11 Dactylorhiza maculata.

12 Dactylorhiza maculata.

Dactylorhiza majalis (foto 13-14)


Este usor de confundat cu D. maculata, avand frunzele de asemenea cu pete, dar brun-roscate; ceea ce o mai poate diferentia de aceasta sunt bracteele din varf, mai lungi decat florile, iar sepalele, toate trei, aplecate spre corola.

Denumirea speciei se refera la perioada de inflorire: luna mai.

Asemanarile dintre speciile genurilor Orchis si Dactylorhiza, dominante fata de deosebiri, reies si din sinonimele unora: Orchis latifolia si O. maculata pentru D. majalis sau D. latifolia pentru D. sambucina.

13 Dactylorhiza majalis.

14 Dactylorhiza majalis.









Dactylorhiza praetermissa (foto 15)


A fost determinata relativ recent (anii 1960) ca specie aparte, fiind asimilata altor specii vecine, grecescul praetermissa insemnand neglijat, uitat. Hibrideaza foarte usor cu alte specii, indeosebi cu D. majalis, caci infloresc cam in aceeasi perioada.

Ii sunt caracteristice forma de spic a inflorescentei (la debutul infloririi), bracteele inguste si foarte lungi, corola foarte putin trilobata.

15 Dactylorhiza praetermissa.






Traunsteinera globosa (foto 16)


Genul Transteinera cuprinde aceasta unica specie, dar prezinta mai multe varietati, inclusiv una alba. Numele i-a fost dat in cinstea botanistului austriac Joseph Traunsteiner (sec. XIX).

16 Traunsteinera globosa.





Ura (Gymnadenia conopsea) (foto 17)


Emana un puternic miros de vanilie (englezii o numesc Fragrant orchid, iar spaniolii Orquidea olorosa).

Pintenul - rezervor cu nectar (specific multor orhidee) - are dimensiuni apreciabile in raport cu alte specii. Denumirea se refera tocmai la forma pintenului, care aminteste de aparatul bucal al tantarului (konops = tantar); francezii o numesc Orchidée moucheron/ moustique.

Termenul gymnadenia se refera la faptul ca acest gen de orhidee are la vedere un organ specific (rostellum) cu care “colecteaza” polenul insectelor polenizatoare.

17 Ura (Gymnadenia conopsea).

Pseudorchis albida (foto 18)


Exista controverse privind “independenta” acestui gen, care contine aceasta unica specie, tinzandu-se catre includerea sa in genul Gymnadenia.

18 Pseudorchis albida.

19 Pseudorchis albida.

20 Buruiana-de-junghiuri (Cephalanthera longifolium si damasonium).

21 Buruiana-de-junghiuri (Cephalanthera longifolium si damasonium).

22 Buruiana-de-junghiuri (Cephalanthera longifolium si damasonium).

23 Mlastinita (Epipactis atropurpurea).

Sangele-voinicului (Nigritella rubra si nigra) (foto 24-25)


Atrage atentia prin port si prin mirosul puternic de vanilie (comun multor orhidee, Vanilia - Vanilla planifolia - fiind ea insasi o orhidee).

Semintele sunt extrem de toxice, putand provoca afectiuni cardio-vasculare.

Sub numele sangele-voinicului mai este cunoscuta si Lathyrus Tuberosus/ Odoratus (Oresnita, Bobusor, Mazariche, Indrusaim) din familia Fabaceae.

24 Sangele-voinicului (Nigritella rubra).

25 Sangele-voinicului (Nigritella nigra).