Cernavodă - Constanţa - Mangalia - Peştera Limanu

acest articol continuă de aici

Faleza Fosiliferă

Imediat ce trecem, pe autostrada Feteşti - Cernavodă, peste Balta Ialomiţei, ajungem pe malul drept al Dunării (vezi harta 1).

Înainte cu aproximativ 200 metri ca şoseaua să ajungă efectiv pe malul drept al Dunării, sub noi, în dreapta faţă de sensul de înaintare, timp de câteva secunde (din viteza maşinii sau a trenului), se vede o faleză de calcar înaltă de aproximativ 30 metri (o botezăm Faleza Fosiliferă), galben portocalie la culoare, cu straturi groase de rocă; un drum pietruit trece pe la baza ei, chiar pe malul fluviului.

Podul Saligny

În paralel cu autostrada este aici Podul Anghel Saligny, pentru linia ferată. Calea ferată Constanţa - Cernavodă a fost dată în funcţiune în anul 1860. După 30 de ani, la 9 octombrie, s-a deschis şantierul de la Cernavodă, pentru construirea podului peste Dunăre; proiectul era condus de inginerul român Anghel Saligny. În 1895, la 26 septembrie, a avut loc inaugurarea podului. În ziua respectivă, Saligny, împreună cu soţia şi fiica se găseau într-o şalupă care staţiona sub pod în timp ce deasupra lor - în proba de maximă solicitare a noii costrucţii - treceau 15 locomotive, cu viteză de 70 km/ oră.

Podul Saligny este cel mai lung (4808 metri) şi vechi drum de cale ferată peste Dunăre. Are o deschidere maximă între piloni de 120 metri. Lungimea lui deasupra fluviului este de 1456 metri. La data construirii era cel mai lung pod din Europa şi al treilea din lume. Fundaţiile podului se găsesc la 30 metri sub nivelul apelor mici. Podul se înalţă la 30 metri deasupra apelor mari.

Ramificaţia Deasupra Falezei

Imediat ce sosim, pe autostradă, pe malul drept al Dunării, apare o ramificaţie importantă de drumuri (o numim Deasupra Falezei). De aici, spre dreapta, către sud-vest, se desprinde şoseaua care duce în localitatea Ion Corvin (aflată la 37 km), cale pe malul drept al fluviului, pe drumuri arătate de multe hărţi rutiere ca fiind de calitate secundară (în realitate, sunt asfaltate); va fi un peisaj pitoresc, divers (pădure, stepă, denivelări, multe păsări sălbatice).

De la ramificaţia numită Deasupra Falezei mai sunt, spre înainte, 27 km până la Medgidia şi 64 km până la Constanţa, pe vechiul drum de acces către Litoral.

Tot la ramificaţia numită Deasupra Falezei apare, către stânga, indicator către oraşul Cernavodă (2 km). Imediat ce ne înscriem pe această direcţie, la aproximativ 100 metri de intersecţia numită Deasupra Falezei, pe dreapta şoselei asfaltate se desprinde un drum pietruit, lat, uşor circulabil, dacă este uscat, pentru microbuze şi autocare (să-l numim Drumul Geologic). El va ajunge - după 2,5 kilometri de la desprinderea din şoseaua asfaltată - la o clădire industrială de pe malul Dunării, unde un gard blochează accesul auto pe mai departe (ne aflăm la 50 metri altitudine). În apropierea gardului poate întoarce un autoturism sau microbuz. Pentru autocare există loc de întoarcere cu aproximativ 500 metri înainte de acest gard, într-un loc cu câteva gospodării modeste, aflat chiar înainte de faleza cu calcare dezgolite.

Faleza Fosiliferă, verticală, pe alocuri surplombată, este rezervaţie cu 3 hectare suprafaţă; se întinde pe aproximativ 500 metri, până la gardul industrial (o plăcuţă semnalează că locul este protejat de Academia României).

În afară de priveliştea către stratele de calcar din faleză, cu microforme de concreţionare pe alocuri, atrag de obicei atenţia agitaţia permanentă a păsărilor şi vedem sute de cuiburi săpate direct în argilele care acoperă stratele de calcar (sunt rândunele şi lăstuni, specii foarte asemănătoare, mai ales văzute de la distanţă; rândunica are însă coada mult mai bifurcată şi cam dublă ca lungime faţă de a lăstunului).

Printre cuiburile lor se află, tot în argilă, adăposturi săpate de pescărei albaştri (Alcedo athis; numiţi de către localnici, caragaţe) şi prigorii (albinărel, prigoare)

Pescărelul albastru atrage atenţia, când nu este în zbor, dacă suntem relativ aproape de el, prin diversitatea frapantă de culori de pe cap şi partea superioară a pieptului.

Surpriză mare când îl vedem zburând, mai ales dacă ne aflăm sub el; paleta de culori oferită când se află cu aripile deschise şi pieptul întreg către noi este extrem de variată, neobişnuită, inclusiv de la un exemplar la altul; nuanţe metalice, puternice, asemănătoare întrucâtva cu penajul papagalilor; un colorit plăcut vederii, de care se apropie ca aspect doar prigoria; pastelata pupăză, mult prezentă în apropierea şoselelor din Dobrogea, este „palidă” la culori faţă de pescărel.

Pescărelul are rude la marile altitudini de la noi (de exemplu în Munţii Retezat). Foarte bun scufundător, plonjează în lacurile glaciare câţiva metri adâncime, prinde prada şi redemarează în viteză spre suprafaţa apei de unde ţâşneşte în zbor instantaneu.

2 Pescărel albastru (după Constantin Pârvu, Stoica Godeanu, Laurenţiu Stroe - Călăuză în lumea plantelor şi animalelor - Editura Ceres, Bucureşti, 1985)