Pădure, pajişti şi flori protejate la Mârzeşti, lângă Iaşi
text: Vasile Bouaru - Rădăuţi, Oana Hapciuc - Marginea, Ioana Tomaşciuc - Suceava, Ciprian Chelariu - Rădăuţi
imagini: Vasile Bouaru, Oana Hapciuc
Mârzeşti este un mic sat aflat la 13 km nord-vest de oraşul Iaşi, pe drumul judeţean 282 în direcţia Breazu - Horleşti - Popricani (vezi harta, extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989). În vecinătatea satului se află o pădure de 2 km lungime şi 500 m lăţime. Pădurea şi pajiştile din spatele ei, aflate spre nord-est, au fost declarate arie protejată deoarece adăpostesc animale şi plante specifice zonei de silvostepă specifice Câmpiei Moldovei.
Sfârşit de aprilie 2015. Ajungem la liziera sud-estică a pădurii pe lângă care coborâm pe un drumeag care se desprinde din drumul asfaltat (foto 1). Pădurea este alcătuită din foioase iar mulţi dintre arbuştii de pe margine sunt înfloriţi. Coborâm până în vecinătatea unei gospodării unde întâlnim un alt drumeag care se abate spre stânga, intrând în pădure (foto 2). Ne abatem pe el. Pădurea este foarte frumoasă iar primăvara se face simţită mai ales prin explozia de verdeaţă (foto 3). După câteva sute de metri parcurşi părăsim drumeagul care merge mai departe pe curba de nivel şi ne abatem spre dreapta faţă de sensul de mers până aici. Nu există pericol de rătăcire, pădurea nu este prea lată şi găsim multe poteci care duc spre ieşirea din pădure.
1
2
3
Treptat pădurea se răreşte. Am remarcat copaci „înfrăţiţi” care pornesc dintr-o rădăcină comună şi se ramifică imediat (foto 4). Specific acestei păduri dar şi zonei de pajişte este numărul mare de popândăi (Spermophilus citellus) (descopera aici cum arata: https://sites.google.com/site/romanianatura38/home/fauna/popandaul-citellus-citellus ). Am găsit multe vizuini de rozătoare (foto 5).
4
5
6
Până să ieşim din pădure am întâlnit în număr destul de mare şi Ciuboţica cucului (foto 6). Ceva mai jos, foarte aproape de ieşirea din pădure sunt copaci foarte subţiri iar printre ei zărim dealurile şi pajiştile aflate la nord şi est de pădure (foto 7).
7
8
Ieşim din pădure prin dreptul unui cireş înflorit (foto 8). În faţă se deschide o minunată panoramă, dealuri verzi cât cuprinzi cu ochii şi râpe cu ochiuri de apă (foto 9). Privim spre nord-vest (foto 10) şi sud-est (foto 11).
9
10
11
12
Ne deplasăm către ochiurile de apă pe care le zărim (foto 12). Remarcăm o altă caracteristică pentru care această arie este protejată, micile porţiuni albe care par să fie săruri sau cloruri sodice (foto 13). Sunt destul de multe porţiuni cu mlaştini sărate Ne deplasăm printre aceste ochiuri de apă (foto 14) şi întâlnim din nou porţiuni albe (foto 15). Sunt spectaculoase prin contrast cu verdele câmpurilor.
13
14
15
Pe o asemenea mică porţiune albă am zărit un cărăbuş abia ieşit din pământ (foto 16). Ne-am deplasat înspre nord, direcţie spre care avem de urcat câteva mici ridicături. Undeva găsim iar o mică zonă cu sărături (foto 17). Ne atrage atenţia cochilia unui melc (foto 18).
16
17
18
În lumina soarelui porţiunile albe ies în evidenţă (foto 19). Urcăm o mică ridicătură şi, deşi zona respectiva e destul de mică ca intindere, peisajul se schimă brusc. Apar ierburi înalte (foto 20). Un cărăbuş cercetează probabil pentru prima dată mediul înconjurător (foto 21).
19
20
21
22
Din nou apare o mică arie unde vegetaţia se schimbă. De la distanţă observăm, doar aici, multe mănunchiuri de flori de un galben intens (foto 22). Ne apropiem şi găsim Ruşcuţa de primăvară, de o frumuseţe deosebită (foto 23). Iată floarea ei (foto 24).
23
24
Un mic cosaş, care poate spre sfârşitul primăverii va fi suficient de mare să poată face salturi uriaşe pentru statura lui, se odihneşte pe o altă floare de ruşcuţă (foto 25). Păpădia s-a cam scuturat (foto 26). În alte perioade ale anului pe aici se întâlnesc o specie de viperă şi una de broască ţestoasă.
25
26
Traversăm o mică porţiune cu arbuşti de mici dimensiuni, foarte tepoşi. Sunt frumos înfloriţi (foto 27). Pe o floare a poposit o buburuză (foto 28), un răpitor redutabil.
27
28
Ceva mai încolo găsim încă o minunată floare (foto 29). Continuăm deplasarea spre pantele unui deal ceva mai înalt, aflat de asemenea în direcţia nord. După ce urcăm câţiva metri zărim o întindere albă (foto 30).
29 Dediţei.
30
La baza dealului lângă care suntem este o porţiune argiloasă, întărită, cu multe găuri (foto 31). Ne apropiem de ea şi din găuri câteva păsări zboară, probabil deranjate de prezenţa umană (foto 32). Iată de aproape un asemenea cuib (foto 33).
31
32
33
Soarele este spre asfinţit aşa că ne abatem din nou spre pădure. Urcăm pantele mici ale dealului pe care se află pădurea şi ajungem destul de repede la drumul asfaltat.