Dealuri teresate între Horodnicu de Sus şi Vicovu de Jos, Podişul Sucevei/ Vâsc crescut pe brad

Vasile Bouaru (Rădăuţi) 


Pe dealurile din vecinătatea oraşului Rădăuţi, plecăm din satul Horodnicul de Sus spre localitatea Vicovu de Jos (vezi harta, extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989). Dacă ne deplasăm pe prima porţiune a drumului descris la, spre Dealul Leahului, observăm pe partea dreaptă în sensul de mers multe terase. Parcurgem acum doar porţiunea cu terase. Am pornit din centrul satului Horodnic de Jos înspre interesanta biserică de lemn, Călugăriţa, descrisă la. După 15 minute depăşim drumul care duce spre bisericuţa de lemn şi continuăm deplasarea prin sat. Depăşim şcoala, care rămâne pe partea stângă şi ne îndreptăm spre ultimile case (foto 1). La câteva sute de metri drumul coteşte spre dreapta, printre răchiţi cu scorburi mari (foto 2). În stânga, spre vest, se vede Obcina Mare. Ajungem la ultimile case, din dreptul cărora ne abatem câteva zeci de metri spre stânga pentru a urma valea pe care o vom traversa. Imediat în faţă, spre nord, se văd deja dealuri terasate (foto 3). Urmăm valea printre aceste dealuri, spre nord. Curg un mic pârâu, Boişa şi câţiva afluenţi ai săi.

                                                                           1

                                                                            2

3

Coborâm de pe mica înălţime pe care suntem după ultima casă din sat şi ajungem în dreptul unui mic lac îngheţat la mijloc de februarie 2015 (foto 4). Iată cum arăta lacul în noiembrie 2014 (foto 4a). Urcăm apoi spre primul deal în terase din faţa noastră, privind spre înapoi (foto 5, făcută toamna).

                                                                   4

                                                                       4a

5

În dreapta noastră faţă de sensul de înaintare spre nord se vede Dealul Colnic, unde sunt tumuli multimilenari. Dealul este in ultimul plan în imaginea 6, cu un releu pe vârf. Ajungem imediat pe vârful primului deal terasat de unde privim spre treptele săpate aici (foto 7). 

                        6

Aceste terase au fost făcute înainte de 1989, în ideea plantării de pomi fructiferi pe aceste terenuri argiloase; proiectul nu s-a finalizat iar peisajul a fost modificat radical. Acum, iarna, zăpada aşezată prin cutele terenului pune în evidenţă toate denivelările (foto 8). Găsim scaieţi uscaţi (foto 9).

7

                               8

9

                              10

Spre vest observăm alte terase care, deşi constituie o rană a acestor dealuri, ca peisaj sunt spectaculoase (foto 10). Toamna, unul din dealurile de aici arată ca în imaginea 11. 

11

Terasele sunt destul de mari (foto 12) şi urmaresc curbe de nivel (foto 13). Un deal seamană acum unei piramide în trepte (foto 14).

                                                                              12

                                                                             13

14

                                                     16

                                                                                17

18

Continuăm spre nord, trecând pe lângă alte porţiuni terasate (foto 16). Coborâm treptele unei ridicături (foto 17). Pe unele muşuroaie de cârtiţă, în perioada caldă a anului, găsim muşchi (foto 18) iar într-un loc am găsit şi găuri ale unor animale. Ne deplasăm spre următorul deal, către centru în imaginea 20. Urcăm o pantă foarte mică şi în dreapta ne atrage atenţia o alunecare de teren (foto 21). Din vârful acestui nou deal privim spre Obcina Mare (foto 22). 

                                                   20

                                                                                  21

22

Ne înscriem pe un drumeag spre satul Voitinel, aflat oarecum la mijocul traseului. Trecem pe lângă porţiuni cu multe muşuroaie de cârtiţă (foto 23). Spre stânga, în ultimul plan se zăreşte Poiana Măgura Mare, prin care am trecut pe traseul descris la  (foto 24).

                                                                              23

24

Ajungem în satul Voitinel unde traversăm un drum secundar şi urmăm aceeaşi direcţie, spre nord. Trecem de câteva case şi coborâm spre albia Pârâului Voitinel. Sunt mai multe poteci şi căi de a merge spre acest pârâu. Am urmat primul drumeag întâlnit, care conduce spre câteva case aflate aproape de albie. Trecem o punte peste un mic afluent al pârâului (foto 25). Voitinel curge liniştit spre vale iar în locul în care am ajuns, la câteva scânduri aşezate pe pietre, sunt câteva gâşte (foto 26). 

                                            25

26

27

Imediat după ce traversăm pârâul ajungem la drumul 178F. Îl depăşim şi pe acesta şi ne înscriem pe un drum asfaltat, îngust, care conduce spre culmea dealului pe care se află Pădurea Caliuha. Traversăm o bună bucată din sat şi după ultimile case suntem aproape de culme (foto 27). Aproape de vârf se află un releu de telecomunicaţii. Urmăm liziera pădurii până în vecinătatea acelui releu (foto 28). De aici privim spre înapoi (foto 29). 

                                                                                 28

29

Înainte de a ajunge la releu, pe un brad observăm tufe de vâsc (foto 30). Nu depăşim clădirea releului ci, de pe latura sa estică, coborâm pe un picior, prin pădure, spre nord. Pădurea are lăţime de câteva sute de metri. Imediat mai jos ocolim o porţiune abruptă dar foarte scurtă şi ajungem într-o poiană de unde avem vizibilitate spre Valea Suceava şi localitatea Vicovu de Jos (foto 31). 

                                                                 30

31

Găsim o potecă ce se strecoară printre porţiuni îngrădite, flancată de arbuşti (foto 32). Aceasta ne scoate în 5 minute în sat, la drumul 2H care face legătură între Rădăuţi şi Putna. 

32

                                                                Donează 30 de lei