Cascadele şi Canionul Ţăsna/ Ţăsnei, Munţii Mehedinţi
1
Bogdan Dudău (Bucureşti)
Cheile Ţăsnei sunt situate în versantul stâng geografic al Văii Cernei, la 12 km amonte de staţiunea Băile Herculane. Au fost parcurse în vara lui 1997 de membri ai Alpin Club Carpatic Bucureşti, în cadrul proiectului Pe cărări de ape - finanţat de Fundaţia pentru Tineret a Municipiului Bucureşti. Proiectul îşi propunea evaluarea potenţialului de practicare a canioning-ului şi rafting-ului în zonele de chei şi canioane.
Cheile Ţăsnei sunt străbătute de poteca turistică dintre Valea Cernei şi Platoul Munţilor Mehedinţi (iată descrierea acesteia). Traseul nu urmează riguros cursul apei, existând două porţiuni pe care le evită (Canionul Ţăsnei şi cursul inferior al Cheilor).
Pentru parcurgerea Cheilor urmăm din Valea Cernei poteca marcată cu bandă albastră, prin pădure, ocolind cursul lor inferior. La lizieră poteca face un cot la dreapta, mergând de-a lungul unei faleze stâncoase. De aici putem admira frumoasa privelişte oferită de înşiruirea culmilor Munţilor Cernei (imaginea 1).
La capătul falezei depăşim o coamă stâncoasă şi începem coborâm înspre chei, unde ajungem curând. După 20 de minute de mers prin chei, pe parcursul cărora ni se etalează numeroase frumuseţi sălbatice (imaginea 2), poteca urcă pe versantul drept al acestora (stânga în direcţia noastră de înaintare), depărtându-se treptat de cursul apei.
2
3
Pe măsură ce urcăm, în dreapta observăm o grotă suspendată şi portalul unui pod natural format chiar la ieşirea din Canionul Ţăsnei. După o oră de mers (măsurată de la plecarea din vale) ajungem la capătul cheilor propriu-zise unde, pe partea dreaptă, întâlnim o moară (imaginea 3). Pentru cei care doresc să parcurgă Canionul Ţăsnei, acesta este locul de unde începe aventura. De la moară coborâm în albia râului şi - urmând în aval apa - întâlnim, după 100 metri, primul obstacol. Înainte de a ne aventura în lumea rece şi neprimitoare a canionului, este bine să ştim că acest sector - cel mai dificil de pe parcursul Cheilor Ţăsnei - se desfăşoară pe o lungime de 500 metri şi numără trei cascade cu înălţimi între 3-6 m. Străbaterea lui necesită întrebuinţarea corzii şi a unui bagaj de cunoştinţe alpine sau speologice. Cascadele sunt echipate pentru coborâre cu pitoane de rapel, dispuse pe peretele stâng al canionului. Sfârşitul canionului este marcat de portalul podului natural care uneşte pereţii foarte apropiaţi (imaginea 4).
4
Pentru străbaterea cursului inferior al Ţăsnei, ocolit de traseul turistic, după ieşirea din canion continuăm de-a lungul apei şi - în curând - vom întâlni poteca marcată pe care o urmăm până în punctul în care aceasta părăseşte cheile pentru a urca înspre coama stâncoasă. Noi vom continua însă coborârea şi - având drept reper apa - vom pătrunde într-o zonă bogată în vegetaţie, mărginită în stânga de pereţii impunători ai cheilor. De aici şi până-n Poiana Ţăsnei vom coborî o succesiune de săritori şi cascade (care nu pun probleme deosebite) şi care, spre final, pot fi ocolite pe versanţii din ce în ce mai depărtaţi ai văii. Din cauza patului de calcare din albie, apa poate dispare pe alocuri în subteran; ea reapare în Poiana Ţăsnei, care marchează punctul terminus al traseului nostru. (articol scris/ publicat în anul 1998, revista Muntii Carpati, numarul 9)
vezi toate hărțile, articolele, imaginile explicate cu Munții Mehedinți