La Poarta Raiului, cu motorul şi puşca, Munţii Şureanu
Ovidiu Şerban (Arad)
1987 a fost anul in care am pasit pentru prima data, cu sfiala in superbul si foarte complex Masiv Sureanu. Urcasem atunci din Ohaba-Ponor, pe la Sura Mare si Ponorici, ajungand in final pe la cetatile dacice Piatra Rosie, Fetele Albe si mult mai cunoscutele Sarmizegetusa Regia, Blidaru si Costesti. Nu banuiam atunci cat de extins este Sureanu si ce comori naturale detine.
In 1992 am urcat pentru prima data la Iezerul Sureanu, un adevarat paradis. L-am considerat cel mai frumos loc din Carpati, desi detest topurile in ceea ce priveste siturile naturale. Am revenit dupa 1992 de mai multe ori in acest sanctuar al naturii. Acelasi ritual - plecare din Sebes, scuturaturile obisnuite pe masina de ocazie pana la Oasa, apoi intrare prin Luncile Prigoanei - Poarta Raiului, pana la Lacul si cabana Sureanu. In luna octombrie acest traseu era de vis…
extras din lucrarea autorilor Valer Trufas, Constanta Trufas - Sureanu - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1986
2009, 18 noiembrie. Se lucreaza cu zor la Transalpina: drujbele taie nemiloase bradutii de pe margini, pentru a face loc betonului, se asfalteaza in draci, de parca se doreste la 1 decembrie terminarea intregului tronson Sebes - Novaci si cu asta, a farmecului intregii zone montane din aceasta parte a Meridionalilor. Inteleg ca trec 40 de camioane cu lemne pe zi! Fiecare camion transporta 30 de tone de lemn, uneori chiar mai mult, cu riscul incasarii unor amenzi enorme. Amenzi care nu vor compensa niciodata raul facut. Un adevarat macel forestier. Muntii de lemne de la fabricile din Sebes par din ce in ce mai inalti.
Drumul forestier de pe Valea Prigoanei este, de fapt, un rau de noroi, aproape imposibil de parcurs. In superbele poieni de la Luncile Prigoanei rasar vilele… umanizarea. In curand o sa vina probabil si asfaltul. Sa asfaltam toti muntii...
Un gipan trece nervos pe langa noi. Barbosul de la volan nici nu se deranjeaza cu un salut, desi ii facem cu mana. Ajungem la Poarta Raiului. Cutite ni se rasucesc in inima… Poiana - buldozerita in cel mai adevarat sens al cuvantului. Brazii batrani si tacuti au fost taiati fara mila. Bradutii fermecatori au disparut.
1 Luncile Prigoanei - prognozata aparitie a viloaielor.
2 Poarta Raiului - distrugerea definitiva a locului, prin amplasarea viitoarei baze de cazare.
3 Sureanu - una dintre cele mai frumoase si clasice cabane din Carpati.
Apogeul - la cabana Sureanu. Pe care altadata o gaseam pustie la aceasta ora. Doi maramureseni ne intampina. Sosisera cu masina, evident. Baieti de treaba, de altfel. ”Am venit sa amenajam doua partii de schi, aici sub Sureanu”. Incerc sa cred ca nu aud bine. Tot asa cum incerc sa refuz sa cred ca cele doua urme de langa Iezer nu sunt de ATV…
4 Iezerasul Capra.
5 Poarta Raiului (in stanga se vede clar cum a fost buldozerit locul; in dreapta, viloaiele din Luncile Prigoanei).
6 A „urcat” la munte. Cu gipanul. Sa faca teleschi.
7 Curmatura Sureanu - alt loc terminat prin venirea civilizatiei.
Urcam spre Varful Sureanu, apoi spre batranul Varf Patru. Parfumul nu s-a dus inca de tot, dar cele doua teleschiuri rasarite in Curmatura Sureanu prefigureaza ceea ce parea imposibil candva: hoteluri, gipane, cefe late, ATV-uri.
La baza celui de al doilea teleschi padurea a fost devastata fara mila, pentru a face loc viitoarei parcari. Asa am vazut de sus, urcand spre Patru. Nu am avut curaj sa cobor la baza lui. N-am vrut sa vad de aproape macelul.
8 Vf. Sureanu, cu teleschiul 1.
9 Teleschiul 2.
Cat despre tine, ATV-ist/ motociclistule, ma incearca doua sentimente - mila si sila. In august, cand am urcat spre Varful lui Patru pe la Voievodu - Bilele, coborand apoi pe Smida - Salanele - Poiana Muierii - Groapa Seaca, nu mi-a venit sa cred ca doar cu doua zile inainte te-ai luat la concurs cu muntii, calare pe motocicleta ta, cu casca pe cap, nemaivazand altceva in jur decat panta. Nu te-ai gandit o clipa ca acel traseu marcat cu banda albastra de catre oameni inimosi iti este complet strain. N-ai sesizat gingasia covorului de flori strivit sub cauciucul tau profilat; n-ai sesizat ca niste stane mor lent; n-ai sesizat ca nimic de acolo nu iti apartine. Ai intrat cu cizmele, apoi ai plecat.
Brutalizezi in continuare motocicleta/ ATV-ul pe trasee pe care alti oameni au ascultat cantecul vantului spre Varful lui Patru. Au putut-o face pentru ca n-au avut casca pe cap. Oameni care au respectat muntele.
10 Lacul Oasa (in stanga, defrisarile imense care alimenteaza fabricile din Sebes).
11 Vf. si Curmatura Sureanu.
12 Vf. lui Patru - sfarsitul romantismului.
In Romania trebuie intotdeauna sa se intample ceva grav pentru ca autoritatile sa ia masuri. In mod normal, ATV-urile si motocicletele ar trebui interzise total de la 500 de metri altitudine in sus. Nu inteleg pana cand va mai continua aceasta situatie. Cancerul moto-ATV-ist a cuprins intreaga rama carpatica. Vin si occidentalii, interzisi in tarile lor, pentru ca in Romania e “sehr schon”, te poti da cu motoru’/ ATV-ul chiar si in rezervatii. De ce nu se amenajeaza terenuri speciale, tarcuri pentru aceste distractii, cu noroi, sa se simta ei bine fara a deranja pe altii?
Din pacate, televiziunile ii prezinta pe acesti oameni ca pe un fel de dumnezei. Localnicii se uita cu admiratie cum trec prin paraie, cum le calca in picioare poienile unde pasc animale, cum strabat paduri cu viteza maxima si zgomot asurzitor... Daca ai “norocul” sa te plimbi prin padure cu copilul, lucrurile pot lua o intorsatura tragica.
13 Lacul Sureanu - rezervatie botanica. In poienita se vad clar ume de ATV, 4x4.
Sa nu mai vorbesc despre “unitatea” montaniarzilor. Din pacate, cei mai multi se multumesc sa strabata doua-trei masive, unde se calca in picioare, gen Fagarasului sau Piatra Craiului si unde din fericire nu se poate urca (inca) pe motocicleta/ ATV. Habar nu au ca muntii ceilalti sunt pur si simplu calcati in picioare de rotile ATV-urilor si ale motocicletelor cross.
Prin anul 2005 avusesem un conflict urat cu vanatorii, alta categorie pe care o iubesc “mult”. Facusem marcaje pentru ca oamenii normali sa strabata potecile, cand am dat de vanatori. Au urmat dialoguri, amenintari cu bataia etc. Putini au inteles gravitatea problemei. Am fost invitat atunci la radio, am primit un raspuns laconic de la Ministerul Agriculturii Padurilor si Dezvoltarii Rurale (vezi raspunsul la sfarsitul articolului) si cam asta a fost tot.
Cu cantece la foc de tabara, poze prelucrate vartos si puse fuga pe Internet, asteptand ca bisericutele aliate sa ne dea nota mare, nu se face primavara.
Iar tu, dragul meu Sureanu... Probabil ca motocicletele, ATV-urile si gipanele iti vor brazda inca multa vreme potecile devenite intre timp drumuri forestiere in asteptarea asfaltului. Probabil ca ceafa lata va ajunge pe crestetul tau, dar nu-ti va intelege niciodata farmecul.
(Si totusi, cadru legal pentru a stopa aceste abuzuri exista. Tocmai acolo unde ne asteptam, poate, mai putin, in Constitutie. Dar asta inseamna sa ne sacrificam din timpul personal, sa avem initiative legislative. Poate, candva vom reusi sa ne si organizam dupa ce ne plangem. Pana atunci, incontestabil, „ei” sunt mai destepti decat noi. - nota redactiei)