Sistemul nervos
Sistemul nervos este alcătuit din totalitatea organelor care integrează și procesează informațiile venite din mediu.
Din punct de vedere strict didactic sistemul nervos se împarte în:
Sistemul nervos somatic;
Sistemul nervos vegetativ.
Sistemul nervos are la bază țesutul nervos. Țesutul nervos este alcătuit din două tipuri de celule:
CELULE NERVOASE PROPRIU-ZISE (NEURONI);
CELULE NERVOASE ANEXE (CELULE GLIALE - astrocite, microglii, celule Schwann etc.)
Alcătuirea neuronului:
Clasificarea neuronilor după prelungiri:
unipolari (celulele cu con și bastonaș)
pseudounipolari (protoneuronii căilor ascendente)
bipolari (neuroni din retină)
multipolari (majoritatea neuronilor)
piramidali (întâlniți în scoarța cerebrală)
Fiziologia neuronului implică menținerea potențialului membranar de rapaus, depolarizarea, apariția potențialului de acțiune și repolarizarea, urmată la scurt timp de o hiperpolarizare:
Componentele sistemului nervos central:
Măduva spinării: un cordon nervos adăpostit în canalul vertebral între prima vertebră cervicală (C1) și a doua vertebră lombară (L2). Este turtită antero-posterior, are o lungime medie cuprinsă între 43 și 45 de cm și este acoperită de meninge. Pe suprafața măduvei se observă două umflături, o intumescență în regiunea cervicală și una în regiunea lombară.
Encefalul: este adăpostit de cutia craniană și este alcătuit din următoarele structuri:
trunchiul cerebral aflat în prelungirea măduvei, este alcătuit din trei structuri: bulbul rahidian, puntea lui Varolio (protuberanța) și mezencefal.
cerebel situat dorsal față de trunchiul cerebral și alcătuit din două emisfere cerebeloase.
diencefal format din mai multe mase nervoase: talamus, metatalamus, epitalamus și hipotalamus.
emisferele cerebrale cele mai voluminoase componente ale encefalului, sunt acoperite de scoarța cerebrală în care își au sediul toate procesele nervoase superioare, toate centrele de formare a senzațiilor și de elaborare a comenzilor complexe.
Întregul complex de organe nervoase este acoperit de o structură cu rol de protecție numită meninge. Acesta este format din trei straturi:
dura mater o teacă conjunctivă rezistentă care vine în contact direct cu oasele cutiei craniene și cu un strat de grăsime în cazul canalului vertebral;
arahnoida, stratul intermediar, o teacă conjunctivă în formă de pânză de păianjen;
pia mater este stratul intern, țesut conjunctiv fin care vine în contact intim cu țesutul nervos.
Între pia mater și arahnoidă se află lichidul cefalorahidian.
Reflexul
Reflexul reprezintă un răspuns pe care-l dă organismul la un stimul provenit din mediul extern sau intern. Exemple de reflexe: reflexul rotulian, tusea, fuga, cititul etc. Tot comportamentul uman este o sumă de programe scrise într-un limbaj de programare care are la bază reflexul. Schematic, orice reflex arată astfel:
unde:
RECEPTORII sunt structuri specializate în traducerea unor modificări de energie din mediu în impuls nervos. În funcție de tipul de energie la care sunt sensibili pot fi termoreceptori (sensibili la temperatură), baroreceptori (sensibili la presiune), fotoreceptori (sensibili la lumină), mecanoreceptori (sensibili la variații de energie mecanică);
Calea aferentă este reprezentată de structurile nervoase senzitive care conduc impulsul nervos provenit de la receptor la centrul de integrare. În general sunt nervi senzitivi sau ramuri senzitive ale nervilor micști;
CENTRUL DE INTEGRARE sunt structurile nervoase implicate în analiza impulsurilor provenite de la receptori, în sortarea, prelucrarea și elaborarea informațiilor și comenzilor;
Calea eferentă sunt structurile nervoase motoare care duc impulsurile nervoase sub formă de comenzi pentru efectori. Sunt fie nervi motori, fie ramuri motoare ale nervilor micști;
EFECTORII sunt structurile implicate în ducerea la bun sfârșit a comenzilor venite de la centrii de integrare. Pot fi fibre musculare, celule secretoare ș.a.
Noțiuni de patologie
Există mai multe afecțiuni care afectează sistemul nervos și care provoacă foarte multă suferință. Exemple:
Meningitele: invazia agenților patogeni (bacterii sau virusuri) în lichidul cefalorahidian și apoi în structurile adiacente. Simptome: dureri violente de cap (cefalee), febră, vărsături, fotofobie (lumina deranjează bolnavul), rigiditate cefalică.
Coma: apare ca urmare a unor afecțiuni preexistente. Se manifestă prin pierderea conștienței, pierderea reflexelor motorii și a sensibilității, dar se păstrează reflexele coordonate de etajele subcorticale (respirația, circulația, excreția etc.).
Demența: pierderea capacității de analiză și sinteză conștientă a informațiilor venite din mediul extern. Apariția halucinațiilor, a complexelor, nerecunoașterea și confuzia stimulilor.
Hemoragiile cerebrale: reprezintă rupturi sau strangulări ale vaselor de sânge la nivelul encefalului provocate de hipertensiune, ateroscleroză, tumori sau traumatisme la nivelul craniului. Simptome: pupile inegale, globii oculari îndreptați nefiresc în sus, cefalee, leșin, vărsături, paralizie.
Măsurile de prevenire a afecțiunilor neurologice trebuie să cuprindă obligatoriu un stil de viață sănătos, o alimentație echilibrată, evitarea neuro-stimulantelor (cofeină, teină, nicotină, cocaină), evitarea stresului excesiv și protejarea la frig sau căldură excesivă.