SISTEMUL NERVOS VEGETATIV
Sistemul nervos vegetativ (SNV) este reprezentat de centrii nervoși și fibrele care controlează activitatea organelor interne din corp. La baza activității sistemului nervos vegetativ stă reflexul. Arcul reflex vegetativ este asemănător arcului reflex somatic, dar prezintă anumite particularități. Structural și funcțional, SNV se împarte în două componente:
componenta simpatică
componenta parasimpatică
ARCUL REFLEX VEGETATIV
Arcul reflex simpatic
Receptorii sunt reprezentați de termo-, baro-, chemo- sau mecanoreceptorii localizați în interiorul pereților organelor interne (vase de sânge, inimă, plămâni, stomac, intestin, vezică urinară etc.). Transformă variațiile de energie calorică, presională, chimică sau mecanică în impulsuri nervoase.
Calea aferentă este asemănătoare cu cea a reflexului somatic. Axonul se găsește în ganglionii spinali sau în ganglionii cerebrali extranevraxiali, cu dendrita conectată la receptor și axonul pătrunde în măduvă, în coarnele laterale, unde se află centrii de integrare.
Centrii nervoși se află în coarnele laterale medulare din măduva cervicală inferioară (C8), toracală (T1 – T12) și lombară superioară (L1 – L2). Aici se află neuronii visceromotori în jumătatea anterioară și viscerosenzitivi în jumătatea posterioară.
Calea eferentă este reprezentată de doi neuroni care fac sinapsă într-un ganglion paravertebral. Neuronul motor care pornește de la substanța cenușie medulară este mielinizat și se numește neuron preganglionar (mai scurt), iar neuronul motor care părăsește ganglionul paravertebral este nemielinizat și se numește neuron postganglionar (e mai lung). Ganglionii paravertebrali formează un lanț ganglionar paravertebral având conective care trec de la un ganglion la altul și legături cu ramurile comunicante ale nervilor spinali. Între neuronul preganglionar și cel postganglionar se eliberează la nivelul sinapsei acetilcolina, iar la capătul neuronului postganglionar noradrenalina.
Efectorii sunt organele interne: globii oculari, glandele sudoripare, vasele sangvine, plămâni, tub digestiv, tractul urinar, aparatului reproducător etc. Toate aceste organe primesc inervație dublă, simpatică și parasimpatică, de obicei cu efecte antagonice.
Arcul reflex parasimpatic
Receptorii sunt reprezentați de termo-, baro-, chemo- sau mecanoreceptorii localizați în interiorul pereților organelor interne (vase de sânge, inimă, plămâni, stomac, intestin, vezică urinară etc.). Transformă variațiile de energie calorică, presională, chimică sau mecanică în impulsuri nervoase.
Calea aferentă este asemănătoare cu cea a reflexului somatic. Axonul se găsește în ganglionii spinali sau în ganglionii cerebrali extranevraxiali, cu dendrita conectată la receptor și axonul pătrunde în măduvă, în coarnele laterale și trunchiul cerebral, unde se află centrii de integrare.
Centrii nervoși se află în coarnele laterale medulare din măduva sacrală (S2 – S4) cât și în următorii nuclei din trunchiul cerebral:
Nucleul dorsal al nervului vag din bulbul rahidian;
Nucleul salivator inferior din bulb;
Nucleul salivator superior din puntea lui Varolio;
Nucleul lacrimal din punte;
Nucleul autonom al oculomotorului din mezencefal.
Calea eferentă este reprezentată de doi neuroni care fac sinapsă într-un ganglion juxtavisceral (adică situat chiar lângă organul inervat) sau intramural (adică situat în interiorul peretelui organului inervat). Neuronul motor este mielinizat și se numește neuron preganglionar (lung), iar neuronul motor care părăsește ganglionul este nemielinizat și se numește neuron postganglionar (scurt). Între neuronul preganglionar și cel postganglionar se eliberează la nivelul sinapsei acetilcolina, iar la capătul neuronului postganglionar se eliberează de asemenea acetilcolina.
Efectorii sunt organele interne: globii oculari, glandele sudoripare, vasele sangvine, plămâni, tub digestiv, tractul urinar, aparatului reproducător etc. Toate aceste organe primesc inervație dublă, simpatică și parasimpatică, de obicei cu efecte antagonice.
EFECTELE STIMULĂRII SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV
