Sensibilitatea

Sensibilitatea și mișcarea la plante

Plantele sunt organisme destul de inerte față de mediul înconjurător, nefiind capabile de interacțiuni susținute cu mediul în care se află și în care viețuiesc. Stimulii veniți din mediu nu sunt recepționati de plantă deoarece nu are receptorii necesari și nici aparatul complex de procesare a acestora. Din punct de vedere al mișcării plantele au tot atât de puține opțiuni, cu rare excepții, nu au structuri specializate în realizarea lucrului mecanic. Mișcările plantelor sunt de mai multe tipuri:

1. Mișcări orientate:

a) tactisme - mișcări orientate ale plantelor libere. Orientarea se face în funcție de un agent extern, cum ar fi lumina, apa, temperatura și altele.

b) tropisme - mișcări orientate de creștere (adică cu caracter permanent) a plantelor fixate. În funcție de agentul orientării deosebim fototropisme (influențate de lumină), termotropisme(influențate de temperatură), hidrotropisme (influențate de prezența apei), geotropisme(influențate de atracția gravitațională, poate fi negativ sau pozitiv) sau chimiotropisme(influențate de prezența, sau absența unor substanțe chimice);

Aglomerarea algelor plutitoare în zonele bogate în lumină este un exemplu de tactism. Majoritatea plantelor au geotropism negativ la tulpini (adică tulpina crește invers față de atracția gravitațională) și geotropism pozitiv la rădăcini (rădăcinile cresc în sensul atracției gravitaționale). Este dovedit faptul că plantele posedă pigmenți speciali cu ajutorul cărora sunt capabile să-și orienteze temporar limbul frunzelor spre sursele de lumină.

ANALIZATORII

Analizatorul este o structură din organismul animal specializată în transformarea variațiilor de energie din mediul înconjurător în senzație specifică. Termenul de analizator l-a înlocuit pe cel de organ de simț, care reprezintă doar o parte a analizatorului.

Orice analizator are trei componente:

1. Receptorul - detectează variațiile de energie din mediul extern și le traduce în impuls nervos. După tipul de energie la care sunt sensibili există mai multe tipuri de receptori:

   • fotoreceptori: sensibili la lumină;

   • termoreceptori: sensibili la caldură;

   • mecanoreceptori: sensibili la variațiile de energie mecanică;

   • chemoreceptori: sensibili la variațiile de concentrație a unor soluții;

   • baroreceptori: sensibili la variațiile de presiune;

   • osmoreceptori: sensibili la variațiile de presiune osmotică;

2. Calea de conducere - calea pe care impulsul nervos inițiat de receptori ajunge la centrul de integrare. Calea de conducere este formată din nervi senzitivi;

3. Centrul de integrare - structura nervoasă care primește, analizează, triază impulsul venit de la receptor și elaborează răspunsul specific sub formă de senzație (senzația de imagine, senzația de sunet, senzația de atingere, senzația olfactivă etc.)

Stimulii pot fi variații de energie calorică (caldură), de energie luminoasă, de energie mecanică etc. Receptorii sunt capabili sa traducă variația de energie care îi stimulează în impuls nervos care se transmite pe calea nervilor căilor de conducere spre centrul de integrare. Majoritatea centrilor de integrare sunt în sistemul nervos central, zone în care se produc senzațiile.

Cei mai cunoscuți analizatori ai animalelor sunt: 

SISTEMUL NERVOS

Țesutul nervos stă la baza structurii sistemului nervos. Neuronii formează o vastă rețea, fiind interconectați prin intermediul sinapselor. Rețeaua neuronală este responsabilă pentru modul în care funcționează sistemul nervos. Sistemul nervos a evoluat în seria animală direct proporțional cu provocările mediului de viață în care trăiește organismul. Iată o scurtă trecere în revistă a sistemului nervos al animalelor: 

• La porifere: există, printre celulele pereților corpului celule cu rol nervos, care conectează diverse structuri celulare între ele;