Analizatorul auditiv
Este analizatorul care transformă sunetele în senzația de auz. Sunetele sunt unde transmise prin aer, vibrații provocate de anumite stimulări mecanice ale aerului. Receptorii pentru aceste unde mecanice se află în ureche la vertebrate, iar la nevertebrate întâlnim la insecte timpane folosite la comportamentul de curtare și la comunicare.
Structura urechii
Urechea are trei compartimente, dintre care doar unul (urechea internă) îl găsim la toate vertebratele:
I. Urechea internă - întâlnită la pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere (inclusiv la om). Este situată în interiorul osului temporal și este o cavitate împărțită în mai multe încăperi. Conține labirintul osos (format din vestibulul osos, melcul osos și trei canale semicirculare) în care se află labirintul membranos. In interiorul melcului (cohlee) se află receptorii auzului (organul Corti), iar în vestibul și canalele semicirculare se află receptorii pentru echilibru (organul Scarpa);
II. Urechea medie - întâlnită la amfibieni, reptile, păsări și mamifere (inclusiv la om). Este o cavitate în osul temporal plină cu aer. Comunică cu urechea internă prin fereastra ovală și fereastra rotundă acoperite de câte o membrană, cu faringele prin trompa lui Eustachio. Conține un lanț articulat de trei oscioare: ciocanul, nicovala și scărița (scărița se sprijină pe membrana ferestrei ovale);
III. Urechea externă - prezentă doar la anumite păsări și la anumite mamifere (inclusiv la om). Este alcătuită din pavilion, conduct auditiv și membrana timpanică. Ciocanul se sprijina pe membrana timpanică.
Structura urechii la om:
Mecanismul auzului
Sunetele sunt captate de pavilionul urechii și conduse prin conductul auditiv extern unde lovesc timpanul. Vibrația timpanului se transmite ciocanului, apoi nicovalei, apoi scăriței. Vibrația tălpii scăriței pe membrana ferestrei ovale provoacă o undă în lichidul din urechea internă (perilimfa) care se transmite altui lichid numit endolimfă. Undele din endolimfă stimulează celulele organului Corti, care traduce aceasta mișcare în impuls nervos care se transmite prin nervul auditiv (ramura acustică din nervul acustico-vestibular) la scoarța cerebrală, unde se formează senzația auditivă. Unele animale au un auz atât de puternic încât sunt capabile să-și facă o "imagine" mentală despre obiectele printre care se deplaseaza doar pe baza ecourilor. Astfel se deplasează liliecii, iar aceasta aptidudine deosebită a lor poartă numele de ecolocație.
