Țesuturi

ȚESUTURILE VEGETALE

Aparțin plantelor și au numeroase roluri în corpul vegetal. Sunt specializate și au roluri specifice:

I. Țesuturile generatoare: sunt tipul primordial de țesuturi, care formează toate celelalte tipuri de țesut vegetal. Se mai numesc meristeme. Sunt alcătuite din celule mici cu mare capacitate de diviziune. După localizare se împart astfel:

meristem primordial: întâlnit în embrionul vegetal, generează toate țesuturile viitoarei plante;

meristem primar: întâlnit în vârfurile de creștere, generează permanent țesut care duce la creșterea plantei în înălțime, lățime și lungime;

meristem secundar: apare pe parcursul vieții plantei. Există două tipuri de astfel de tip de meristem: cambiu (din care se formează țesut conducător) și felogen (care generează țesut de apărare numit feloderm).

II. Țesuturile fundamentale: se găsesc pretutindeni în interiorul plantei. Se mai numesc parenchimuri. Au diverse funcții, dar cele mai importante roluri pe care le pot îndeplini sunt cele de hrănire și cele de depozitare:

Parenchimurile asimilatoare sunt formate din celule pline cu cloroplaste. Aceste celule au rol deosebit de important în desfașurarea fotosintezei și se găsesc, în special, în frunză și tulpină. Parenchimurile aerifere depozitează aer la plantele acvatice, iar parenchimurile acvifere înmagazinează apă la plantele suculente.

III. Țesuturile apărătoare: sunt întâlnite în porțiunile plantelor expuse variațiilor de energie venite din mediul extern care pot afecta negativ celelalte țesuturi. Au rol de apărare și de protecție. Cel mai răspândit astfel de țesut este epiderma, un strat de țesut care învelește întreaga plantă la exterior. La nivelul rădăcinii există rizoderma, care protejează rădăcina de presiunile exercitate de sol. Un tip de țesut de apărare secundar este felodermul, amintit anterior la țesuturile generatoare.

IV. Țesuturile mecanice: sunt țesuturile de rezistență ale plantei, cu rol în susținerea mecanică a restului țesuturilor. Îndeplinesc unele dintre rolurile țesutului osos de la animale. Sunt formate din celule cu pereții îngroșați datorită depunerilor de substanțe cu rol în rezistență și protecție. În funcție de modul de îngroșare a pereților celulari acest tip de țesut se clasifică în două: sclerenchim (care are pereții îngroșați uniform) și colenchim(care are pereții îngroșati inegal).

V. Țesuturile conducătoare: sunt țesuturile care prin care sunt transportate substanțele în organismul vegetal. Substanțele sunt transportate sub formă de soluții apoase numite seve. Soluția apoasă de săruri minerale extrase de rădăcină din sol se numește sevă brută. Soluția apoasă de substanțe organice produse prin fotosinteză în frunză se numește seva elaborată. Transportul sevei brute este asigurat de țesutul conducător lemnos (xilem) format din vase lemnoase și fibre lemnoase. Vasele lemnoase sunt formate din celule moarte, goale la interior.

1. Seva elaborată este transportată de țesutul conducător liberian(floem) alcătuit din vase liberiene, fibre liberiene și celule anexe. Vasele liberiene sunt formate din celule vii, pline cu citoplasmă, între care se găsesc formațiuni numite plăci ciuruite. Din acest motiv transportul sevei elaborate este mai lent decât cel al sevei brute.

2. Țesutul conducător format din meristem fundamental se numeste protoxilem și respectiv protofloem, iar cel format din meristem secundar metaxilem și metafloem. Ar mai merita menționat că țesutul conducător este organizat, în interiorul plantei, sub formă de fascicule conducătoare libero-lemnoase.

VI. Țesuturile secretoare: sunt formate din celule specializate în elaborarea produșilor de secreție ai plantelor. Au rol de a forma diverși compuși necesari funcționării celulei, apărării acesteia sau atragerii anumitor tipuri de insecte polenizatoare. Ca exemple ar putea fi evocate țesuturile secretoare din petalele florilor care secretă tipuri speciale de eteri, țesuturile secretoare din tulpina arborilor de cauciuc sau din tulpina de păpădie, buzunarele secretoare din epicarpul fructelor de citrice și altele.

ȚESUTURILE ANIMALE

Se întâlnesc în corpurile animalelor superioare, la vertebrate în special. Sunt înalt specializate și cuprind patru tipuri fundamentale, cu numeroase subtipuri:

ȚESUTUL EPITELIAL

Este alcătuit din celule strâns lipite unele de altele, așezate pe o membrana bazală. Nu sunt vascularizate, astfel încât se hrănesc de la țesutul aflat dedesubt. Se clasifică după mai multe criterii:

• 1. După numărul de straturi celulare:

     • unistratificate: au un singur strat de celule pe membrana bazală;

     • pluristratificate: sunt mai multe straturi de celule așezate pe membrana bazală;

     • pseudostratificate: au un singur strat de celule, dar cu nucleii așezați la înălțimi diferite, ceea ce dă impresia de falsă stratificare a celulelor.

  2. După forma celulelor:

     • epitelii pavimentoase;

     • epitelii cubice;

     • epitelii cilindrice.

  3. După rolul pe care îl au:

     • epitelii de acoperire: formează stratul superficial al pielii (epiderma) precum și mucoasele care captușesc organele cavitare (stomac, cavitate bucală, intestin, alveole pulmonare, inimă, cavitate nazală etc.)

     • epitelii glandulare: formează glandele, acele organe care secretă diverse substanțe. Glandele se împart în mai multe clase:

glande endocrine: (glande cu secreție internă) - își varsă produșii de secreție, numiți hormoni, în sânge (exemple: tiroida, hipofiza, epifiza, timusul, suprarenalele);

glande exocrine: (glande cu secreție extern) - își varsă produșii de secreție la exteriorul corpului sau în interiorul unor organe cavitare (exemple: glande salivare, glande gastrice, glande sudoripare, ficat);

glande mixte: au atât funcție exocrină cât și endocrină;(exemple: pancreasul - secretă exocrin suc pancreatic și endocrin insulina și glucagon și glandele sexuale) - secretă exocrin celule sexuale și endocrin hormoni sexuali.

• • • epitelii senzoriale: se află în interiorul organelor de simț și au rolul de a transforma variațiile de energie din mediu în impuls nervos;

ȚESUTUL CONJUNCTIV

Este cel mai răspândit tip de țesut din organism, se află în toate organele. Este alcătuit din substanță fundamentală, fibre (colagen, elastină și reticulină) și celule (adipocite, leucocite, condrocite, osteocite ș.a). Primar se clasifică după consistența substanței fundamentale în:

• 1. Țesut conjunctiv moale: are cele trei componente (substanță fundamentală, celule și fibre) în aproximativ aceleași proporții. După localizare și rol sunt mai multe tipuri de astfel de țesut:

     • Țesut lax: întâlnit în toate organele, cu rol de a lega diferite structuri între ele;

     • Țesut adipos: celulele se numesc adipocite și acumuleaza grăsimi în citoplasmă. Acest tip de țesut se întâlnește în stratul profund al pielii (hipoderm), în jurul globilor oculari, în jurul rinichilor și în jurul măduvei spinării;

     • Țesut elastic: conține multe fibre de elastină și se află în stratul intermediar al peretului arterial;

     • Țesut reticulat: conține numeroase fibre de reticulină între care se află numeroase elemente hematoformatoare (adică celule din care se formează celulele sângelui). Îl găsim în ganglionii limfatici și în splină.

  2. Țesut conjuctiv semidur (cartilaginos): substanța fundamentală conține o proteină numităcondrină. Această substanță este secretată de celule care se numesc condroblaste. La maturitate aceste celule își pierd funcția de a secreta și se transformă în condrocite, adăpostite în cavități numite condroplaste. După consistența și localizare țesutul cartilaginos poate fi:

     • hialin: întâlnit în meniscurile articulare;

     • elastic: întâlnit în pavilionul urechii;

     • fibros: întâlnit în discurile intervertebrale.

  3. Țesut conjunctiv dur (osos): substanța fundamentală este impregnată cu o proteină numită oseină care este secretată de celule osoase tinere numite osteoblaste. Acestea, la maturitate, devin osteocite adăpostite în cavități numite osteoplaste. Pe lângă aceste celule există și celule gigant, multinucleate, cu rol în distrugerea și modelarea țesutului osos, celule numite osteoclaste. Țesutul osos este de două tipuri:

     • Țesut osos compact (haversian): întâlnit în diafizele oaselor lungi și în lamele externe ale oaselor late;

     • Țesut osos spongios (trabecular): întâlnit în epifizele oaselor lungi și în interiorul oaselor late.

ȚESUTUL MUSCULAR

Este singurul tip de țesut din lumea vie care poate efectua lucru mecanic în mod susținut. Celulele care formează țesutul muscular se numesc fibre musculare. O fibră musculară este acoperită de o membrană numită sarcolema și conține citoplasmă numită sarcoplasmă. În interiorul sarcoplasmei se află unul sau mai mulți nuclei, numeroase mitocondrii, un reticul endoplasmatic extrem de bogat și organite citoplasmatice specifice fibrei musculare numite miofibrile. O miofibrilă este cilindrică, alcătuită din două tipuri de proteine contractile numite actină și miozină. Prin cuplarea acestor proteine miofibrila se scurtează, scurtând și fibra musculară. În funcție de localizare, de numărul de nuclei și de dispoziția miofibrilelor țesutul muscular poate fi:

• • striat: cu fibre musculare fusiforme, multinucleate și cu miofibrilele dispuse în coloane regulate. Se întâlnește în mușchii scheletici (mușchii legați de oase);

  • neted: cu fibre musculare cilindrice, uninucleate și miofibrilele dispuse la întâmplare. Se întâlnește în mușchii din pereții organelor;

  • miocardic: cu fibre musculare cilindrice, uninucleate și cu miofibrilele dispuse în coloane. Se întâlnește în mușchiul cardiac (miocard).

ȚESUTUL NERVOS

Întâlnit în organele nervoase, este tipul de țesut care vehiculează și interpretează informația. Este alcătuit din celule nervoase. Acestea sunt de două tipuri:

• 1. celule nervoase propriu-zise (neuroni): celule care nu se pot divide, generează și conduc impulsul nervos. Un neuron tipic este alcătuit din corp celular și prelungiri neuronale. Prelungirile sunt de două tipuri: cele care aduc impulsul nervos la neuron, numite dendrite și o prelungire unică care duce impulsul nervos de la neuron numita axon. Neuronii sunt interconectați prin sinapse (legături neuron-neuron). Sinapsele realizează o vastă rețea prin care circulă informația, este prelucrată informația și este generat răspuns.

  2. celule nervoase anexe (celule gliale sau nevroglii): se divid, conduc dar nu generează impuls nervos. Au roluri diverse, de la distrugerea neuronilor uzați până la hrănirea țesutului nervos și înlocuirea neuronilor distruși.