Oasele sunt organe dure și rezistente cu rol în susținerea organelor corpului și în formarea pârghiilor necesare aplicării diferitelor forțe în vederea mișcării. După structura lor există mai multe tipuri de oase:

• oase lungi - a căror lungime este mai mare decât lățimea (femur, radius, humerus, tibie);

• oase scurte - a căror lungime este aproximativ egală cu lățimea (carpienele, tarsienele);

• oase late - a căror lungime este mai mică decât lățimea (stern, omoplat, coxal);

• oase neregulate - au mai multe planuri de reprezentare (sfenoid, vertebrele, mandibula);

• oase pneumatice - conțin cavități cu aer (etmoid, maxilar, frontal);

Procesul de formare al oaselor se numește osteogeneză. Acest proces este reprezentat de transformarea țesutului cartilaginos sau conjunctivo-membranos în țesut osos. Procesul are loc în două etape, în prima etapă se formează osul brut, nediferențiat, iar în a doua etapă acest os nediferențiat este modelat și devine funcțional. În funcție de tipul de țesut transformat în țesut osos există două tipuri de osificare:

1. Osificarea endocondrală (de cartilaj): specifică oaselor membrelor, oaselor bazei craniului și oaselor scurte. Se desfășoară prin apariția unor puncte de osificare în interiorul țesutului cartilaginos;

2. Osificarea desmală (de membrană): specifică oaselor bolții craniene, mandibulei și corpului claviculelor. Se desfășoară prin osificarea (impregnarea cu oseină și săruri fosfo-calcice) a membranelor periostului.

Funcțiile oaselor:

• Formează pârghiile sistemului locomotor;

• Protejează organele vitale (cutia craniană, cușca toracică, coloana vertebrală etc.);

• Rol hematopoietic (de generare a elementelor figurate ale sângelui) prin măduva roșie;

• Depozite de calciu, fier, fosfor și săruri;

• Protejează corpul de diverse toxine.

Articulațiile

Articulațiile sunt structuri complexe aflate între oase. După gradul de mobilitate pe care îl au articulațiile se împart în SINARTROZE și DIARTROZE.

SINARTROZELE

Sunt articulații fixe, lipsite de mobilitate:

• sindesmozele - între oase se interpune țesut fibros: suturile craniene;

• sincondrozele - între oase se interpune o lamă de țesut cartilaginos: simfiza pubiană

DIARTROZELE

Sunt articulații mobile:

• amfiartroze - suprafețele articulare sunt plane: articulațiile intervertebrale;

• artrodii - conțin suprafețele articulare de diferite forme, capsula articulară, cavitatea articulară și ligamentele articulare. Au un grad mare de mobilitate: cot, genunchi, gleznă etc.

Proprietățile mușchilor:

• CONTRACTILITATEA: Este proprietaea mușchiului de a dezvolta tensiune între capetele lui și de a se scurta. Când mușchiul se scurtează având tensiunea internă constantă este vorba despre o contracție izotonică. Când mușchiul nu se scurtează dar tensiunea internă crește este vorba despre o contracție izometrică. Când mușchiul se scurtează având tensiunea internă variabilă este vorba despre o contracție auxotonică. 

• EXCITABILITATEA: Fibrele musculare dezvoltă potențial de acțiune la sosirea impulsului nervos la sinapsa neuron-mușchi (placa motorie). Potențialul de acțiune determină ionii de Ca2+ să activeze proteinele contractile și să determine formarea complexului acto-miozinic. 

• ELASTICITATEA: Este proprietatea mușchilor de a se scurta sub acțiunea unei forțe interne și de a reveni la forma inițială. Reprezintă baza fiziologică a mișcării.

• EXTENSIBILITATEA: Datorită fibrelor conjunctive și elastice din structura mușchiului acesta se poate alungi pasiv sub influența unei forțe exterioare.

Tipuri de pârghii întâlnite:

PATOLOGIA SISTEMULUI LOCOMOTOR

Deformările osoase se datorează fie anumitor boli, fie unor poziții posturale defectuoase. Se pot cita cifoza, scolioza și lordoza care reprezintă accentuări ale curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale.

Fracturile sunt ruperi totale sau parțiale ale osului. Dacă fractura rămâne în interiorul membrului poartă numele de fractură închisă, dar dacă osul rupt penetrează pielea spre exterior se numește fractură deschisă. 

Entorse sunt traumatisme în urmă cărora ligamentele se întind, se răsucesc, dar oasele nu ies din articulații.

Luxații traumatisme în urma cărora oasele se deplasează din articulații.

Rupturi musculare accidente în urma cărora integritatea anatomică a mușchiului este compromisă.

Febra musculară este o stare de de durere în mușchi acompaniată de scăderea forței musculare. Se datorează acumulării acidului lactic în urma oxidărilor anaerobe ale mușchiului ce lucrează în ”datorie de oxigen”. Acidul lactic intoxică terminațiile nervoase și astfel apare durerea.