CURIOZITĂȚI DIN LUMEA VIE
Pinguinii văd foarte bine sub apă, însă atunci când ajung pe uscat devin foarte miopi. Cauza acestei anomalii constă în diferenţa de densitate între apă şi aer, pinguinul fiind un foarte bun înotător.
Oposumul, un marsupial care trăieşte în America, este capabil să se prefacă foarte mult timp drept un animal mort. El stă nemişcat mai mult de o oră, într-o poziţie caracteristică unui cadavru. Această tehnică îi foloseşte pentru a scăpa de vânători, care, de obicei, refuză „mortăciunile”. Studiul electroencefalogramei oposumului care se preface a arătat că animalul este complet treaz şi în alertă cât timp “face pe mortul”.
La om, leziunile cerebrale în zona temporală la europeni perturbă în întregime capacitatea de a scrie, la japonezi determină efecte mai puţin grave, iar la chinezi aproape n-are nici un efect.
d...t...b...p...
În cazul lezării zonei temporale secundare din emisfera stângă se produce o perturbare a auzului. Bolnavii nu pot distinge sunetul d de t, b de p şi z de s. Pentru cei afectaţi, cuvântul casă sună la fel cu masă, rasă sau lasă. De asemenea bolnavii nu pot pronunţa aceste cuvinte.
Discus, un peşte rotund ca o clătită, din fluviul Amazon, îşi hrăneşte puii cu mucusul fabricat de propriul corp. Când mucusul mamei este epuizat, puii flămânzi trec la tată, până mama îşi reface stratul protector al pielii.
Viespile sunt animale foarte periculoase pentru toate celelalte animale, datorită veninului pe care îl injectează prin ac. Există, totuşi, o specie de muscă căreia nu-i pasă de viespi, deoarece bâzâitul celor două insecte se poate confunda. Astfel, viespile bat din aripi de 150-160 de ori pe secundă, iar aceste muşte de 145-150 de ori. Muştele acestea au şi un auz fin, tocmai pentru a nu intra, din greşeală, într-o intrigă amoroasă cu viespile…
Amphioxus, un cordat primitiv care trăieşte în nămolul din zona litorală este capabil să „ vadă cu creierul”. Acest lucru este posibil datorită capsulei craniene aproape transparentă şi a capacităţii celulelor nervoase ale acestui animal de a percepe lumina.
Cel care a studiat pentru prima dată electricitatea a fost profesorul de Anatomie de la Universitatea din Bologna, Luigi Galvani. Soţia acestuia a observat la măcelarie că picioarele de broască atârnate de cârlige metalice tresăreau. Convinsă că în prăvălia măcelarului intrase necuratul, doamna Galvani a insistat (destul de mult, se spune) pe lângă soţul ei pentru a cerceta fenomenul paranormal. Bietul profesor a hotărât să experimenteze la el acasă cu picioare de broască şi a studiat cauza pentru care muşchii broaştei moarte de multă vreme continuau să funcţioneze. Astfel a fost descoperită, în epoca modernă, electricitatea.
Majoritatea mamiferelor, cu excepţia omului şi primatelor, nu percep aproape deloc culorile. În ciuda părerii populare că taurii se enervează dacă văd un obiect roşu, s-a dovedit că masculul vacii nu face deosebirea între verde, roşu, albastru sau negru. Dintre toate animalele, cele mai bine adaptate la vederea cromatică sunt insectele. De pildă albinele pot distinge lumina ultravioletă, pe care omul n-o percepe decât cu ajutorul aparatelor. Pentru albine, de exemplu, floarea macului este albastră.
Peştii, amfibienii, reptilele, păsările şi mamiferele (inclusiv fiecare dintre noi) au câte trei ochi. Cel de-al treilea ochi este situat în frunte la vertebratele inferioare şi în profunzimea creierului la cele superioare. La om acest ochi cântăreşte doar 0,1-02 grame şi este transformat într-o glandă, numită epifiză, sau glandă pineală. La reptilele străvechi, dintre care singurul supravieţuitor este hatteria (Sphenodon punctatum) s-a dovedit că acest ochi funcţionează şi poate percepe grade diferite de luminozitate. Inclusiv saurienii aveau acest ochi suplimentar…