Tincuţa Horonceanu Bernevic
Vânzătorul de mere
Tarabele miros ciudat
A toamnă
Pelin şi gutui scămoşate
În coşul cu mere
Liniştea îşi face cuib
Aerul şuieră când îţi cer un vis
Nu dai rest niciodată
Eşti doar un vânzător de mere
Roşii ionatan
Care plânge seara la lumina lunii
Aş vrea să-ţi odihneşti aripa
În văzul tuturor
Nebunii vor trece prin piaţă
Te vor saluta
Pe străzi liniştea va măsura
Luna plină
Karma alunecă printre noi
Port în mine umbra ciudată a morţii
Adrenalină tolănită pe ziduri
În poem fiecare se dezbracă pe sine
Mai încolo întunericul îşi muşcă zăbala
Stau în genunchi până la zece
Aştept să-mi şopteşti că m-ai visat goală
Bând din ochii tăi frigul
Picioarele se lungesc cât stâlpii de la catedrală
Discursuri fluente se preling pe sub icoane
Umbra mai pleacă uneori
Mă împărtăşesc atunci karma alunecă
Printre noi e bine să rugineşti frica
s-o înghiţi fără părere de rău
zideşti o frunză de frasin
ca pe o zodie în care
n-ai să te naşti niciodată
Numărând etichete
Noaptea de sidef
Numărând etichete de cola
Trenul opreşte
Animal flămând
Prin parc îmi plimb inima
Alături de tine
Imitaţie de piatră
Din care îmi voi ciopli
O nouă iubire
Într-o zi (II)
Te iubesc, te iubesc, te iubesc
Scriu pe zăpadă
Oamenii se fac din ce în ce
Mai mici
Trec prin gândurile noastre
Eu fac bulgări
Şi nu mă uit înapoi
Yeti coboară spre genunchii mei
Tremur şi scriu
Până mâine voi uita
Te voi uita, te voi uita
Firicele de nisip din ziduri
Duc cu ele
Ultimul sărut
Azi m-ai ţinut de mână
Mâna ta era caldă
Topea zăpada
Oamenii din ce în ce mai mici
Plecau spre Polul Nord
Te ţin în braţe
Te ţin în braţe
Tu nu îmi ceri nimic
Dragostea ta e un măr
Caramelizat
Cuvintele se umflă şi plesnesc
Nu mai rămâne
Decât umbra
Noaptea iese din mine
Şi mă caută pe străzi
La semafor
La semafor
Culoarea verde
Este o pădure
În care ţi-ai trimis braţele
Să înmugurească
Să spele cuvintele
Din sângele meu
Ca o jucărie lăsată de Dumnezeu
Să fie îngropată
Tăcerea îmi lipeşte hainele de trup
Înverzesc
Uneori
Urlu până când crapă scoarţa copacilor
În palme îţi port sufletul
Pasărea învaţă să zboare
Prin mine
Inima mea se face confetti
Liniştea e o inimă
Lipită pe uşă
Uneori treci prin ea
Spre pomul decupat
Din fereastră
Strigătul meu
Traversează strada
Pe la colţ
Când Dumnezeu e pe partea
Cealaltă
Inima mea se face confetti
Îţi îmbracă trupul
Înainte să-l pietrifice
Strigătul ca o punte
Arunc pietricele în geam
Dimineaţa nu vede trupul rece
Strigătul ca o punte
Pe care ţi-e frică să treci
Mama şi tata
Muşcă bucăţi din tăcerea aceasta
Muzici coboară în cerul gurii
Păsări de piatră
Amuţesc în fereastră
Dumnezeu joacă zaruri
Care pe care
Lumea lui Tudor
Dincolo de uşile albe
Lumea era o minge de plastilină
Pe care Tudor o ţinea în mâinile mici
Şi-i dădea formă de inimă
Când era supărat îşi lipea lumea de obraz
Şi-i asculta ticăitul inimii
Spunând că acesta este ceasornicul lui Dumnezeu
Lumina curgea în el prin perfuzii albe ca firele de lună
Într-o zi Tudor a uitat să mai râdă
Apoi s-a făcut noapte şi râsul s-a transformat în pasăre
A întins mâna şi a hrănit pasărea din palmă
N-a putut s-o ajungă din urmă
Ţin în mâini o minge de plastilină
Şi ştiu că dacă-i dau formă de inimă
Ea va începe să bată ca un ceasornic
Luându-se la întrecere cu inima mea.
"TAXIMETRISTUL"
O mamă cu un bebeluş în braţe nu se gândeşte niciodată la ea. Totdeauna pruncul are prioritate. O voce interioară îi şopteşte toate dorinţele puiului de lângă ea. Nu sunt necesare cuvintele. Scâncetele devin o simfonie.
Serafina şi-a dat seama de acest lucru încă din ziua când a născut-o pe Runa. Fetiţa venită pe lume către seară, într-o clinică privată, a privit-o cu ochi veseli şi între ele s-a instalat o înţelegere mutuală. Fetiţa folosea tonuri diferite pentru mâncare, pentru scutec, pentru somn. Serafina devenise expertă în scurt timp. O purtase nouă luni în pântece, fără probleme, născuse fără mari chinuri şi se aştepta să o crească la fel.
Miron, soţul ei, le privea încântat pe amândouă. Era o poveste de iubire teribilă. După trei luni de gângureală fericită, înţelegerea dintre ele s-a rupt. Miron dispăruse din peisaj şi luase drumul Afghanistanului. Fetiţei îi lipsea vocea lui puternică ce-i cânta, seară de seară, despre un ursuleţ care mânca miere din borcan şi a fost înţepat de o albină. Urmărea cu ochi mari şirul de dinţi albi ai tatălui ei, umbriţi de mustaţa stufoasă. Oricât a încercat Serafina să-i imite vocea lui Miron, fetiţa nu se calma. Serafina avea o voce caldă şi rotundă ca o lună plină. Dar nu era suficient ca s-o liniştească pe fetiţa care, noapte de noapte, urla cu degeţelul în gură, arătându-i că-i cresc primii dinţişori.
După şapte nopţi de plâns, Serafinei îi veni o idee. Sună la o companie de taxi şi în zece minute, cu fetiţa înfofolită în braţe, ieşi în noapte.
Taximetristul îi deschise uşa şi o întrebă cu voce gravă ce are fetiţa.
- Îi cresc dinţii!
- Mergeţi la urgenţă?
- Nu!
- Vă duc la gară?
- Nu!
- Atunci unde?
- Oriunde!
Taximetristul făcu ochii mari. Nu i se mai întâmplase să fie chemat la două noaptea să plimbe pe cineva.
- Aveţi un traseu anume?
- Nu! Plimbaţi-ne!
- Costă cam mult plimbarea!
Maşina porni lin, cu muzică în surdină şi Runa adormi dusă în braţele mamei. Se învârtiră în jurul parcului, trecură de două ori prin faţa Poliţiei, pe la stadion şi taximetristul, privind în oglinda retrovizoare, o întrebă, în şoaptă:
- Mai mergem?
Serafina dormea cu fetiţa în braţe. Taximetristul opri aparatul de taxat, anunţă că iese din cursă şi duse maşina într-o parcare. Întoarse capul. Femeia dormind liniştită îl făcuse să suspine. Părea atât de frumoasă, ca o fetiţă mai mare. Îi fu milă să o trezească aşa că aşteptă. Muzica îl ţinu treaz până la cinci dimineaţa, când, Serafina deschise ochii speriată. El o privi râzând.
- V-a priit călătoria?
- Doamne, ce mult a trecut. De ce nu mai mergem? întrebă speriată femeia.
- Nu avea rost să consumăm benzina degeaba!
Fetiţa nu se trezi nici când ajunsese în faţa blocului. Serafina plăti şi-i mulţumi din nou taximetristului. Indicativul său era 45. Oricând avea nevoie. Runa dormi liniştită până la opt dimineaţa. Seara următoare o apucă iarăşi durerea de dinţi. Şi Serafina sună la compania Elis. Toată lumea ştia că taxiurile erau ale lui Vasile Buruiană. El avea cei mai corecţi taximetrişti din tot oraşul. Maşina cu indicativul 45 opri în faţa blocului la 1 şi 37 de minute. Fetiţa se linişti după cinci minute, iar dialogul se reduse doar la :
- Ne plimbăm?
- Ne plimbăm!
S-au plimbat zece nopţi în şir, iar taximetristului Vladimir îi bătea inima mai repede, în fiecare noapte, când oprea pe străduţa Serafinei. Imaginea femeii cu chip de fetiţă, purtând pruncul la piept, trezea în el sentimente aproape materne.
Ar fi vrut s-o ţină uneori în braţe, ca pe un bebeluş, dar copilul adormit îi aducea aminte că ea este femeia altuia.
După ce dinţişorii au erupt, Serafina nu a mai sunat după taxi. Dormea liniştită alături de fetiţa ei, cu gândul la Miron, care se va întoarce în curând.
Doar Vladimir nu-şi găsea liniştea. Aproape în fiecare seară, după 12 noaptea, trecea uşor ca o umbră, cu farurile stinse, prin faţa blocului, doar, doar, o va vedea pe Serafina cu fetiţa în braţe. Dar ea nu era nicăieri. O urmă de tristeţe amară îi umbri chipul. Parcă pierduse pe cineva drag.
După alte două luni veni comanda mult aşteptată. Şi-o închipui pe Serafina dormind obosită, cu ghemotocul în braţe, plăcerea pe care-o avea la vederea chipului ei. Se simţi înfiorat când coti pe străduţa îngustă. Vladimir nu ştia că va avea cea mai grea cursă din cariera lui.
În maşină urcă Miron cu fetiţa în braţe!
Tincuţa Horonceanu Bernevic
- Autoarea volumelor de poezie:
- Vitrina în care dorm mirii , Editura Fundaţiei Culturale Cancicov, Bacău, 2002;
- Poezii pentru Tudorel (carte de colorat), Editura Casa Scriitorilor, Bacău, 2006;
_ Premii obţinute
- Premiul I la Festivalul Concurs de Poezie „Avangarda XXII Bacău”, 2001;
- Premiul al-II-lea la Concursul „Vara visurilor mele”, Bucureşti ,2005, poezie;
- Menţiune la Festivalul Moştenirea Văcăreştilor, Tîrgovişte, 2001, poezie;
- Premiul al- III-lea la Festivalul George Bacovia, Bacău, 2000, poezie
- Menţiune la concursul „Visul”, 2007, proză scurtă;
- Premiul I la Concursul „Dumitru Mitrană”, Călimăneşti, Vâlcea, 2007, proză;
- Premiul I la Concursul „Dimitrie Bolintineanu”, Bolintin Vale, 2007, proză;