Inapoi la pagina Parascan Gheorghe
Materia vie si cimpul electromagnetic
Cercetari si ipoteze in domeniul structurii si evolutiei materiei vii
autor: Gheorghe Parascan
Incepind cu anul 1984, am desfasurat un program de studiu si cercetare complex privind tainele celulelor vii. Informatiile pe care le aveam proveneau din domenii diferite: biologie, biofizica, fizica, chimie, astrofizica, botanica, protectia mediului... De regula autorii diverselor lucrari de profil ataca problema din punctul unor anume domenii, ignorind faptul ca materia vie nu poate fi explicata decit daca se compara toate elementele cunoscute, cit si ipotezele, ideile, experimentele...
Raspunsurile evazive privitoare la aparitia, structura si evolutia materiei vii, m'au indemnat ca in anii urmatori sa incerc o mai mare apropiere de tainele lumii vii.
Prima realizare importanta a fost faptul ca am reusit prin culegere de date din materiale bibliografice stiintifice, sa determin identitatea spectrului vizibil de absorbtie al frunzelor verzi, cu liniile de emisie din spectrul optic solar.
Aceste constatari primare, apoi urmatoarele realizari, au facut subiectul dezbaterilor in cadrul SALONULUI INGENIOZITATII Bucuresti, editiile 1995,1996, diverse sesiuni stiintifice, printre care si in domeniul protectiei mediului, Bacau, Brasov 1987, Botosani, Bucuresti, Iasi 1995, Salonului de Inventii Bacau 1995, cit si al unei lucrari cu caracter stiintific, al unui material in REVISTA PADURILOR 1987,alaturi de V. Pascovici, numeroase articole in presa nationala si locala.
Subiectul acestor cercetari ramine deschis viitoarelor dezbateri, el fiind perfectibil in continut, conform legitatii relativitatii concluziilor stiintifice.
Structura bioelectromagnetica a celulelor vii
Spectrul solar este alcatuit din radiatiile spectrului electromagnetic: radiatii corpusculare, gamma, X, ultraviolet, vizibil, infrarosu, radio. Aceste lungimi de unda au dimensiuni aproximativ similare cu componentele celulare, respectiv organitele celulare, sau componentele absorbante, cum ar fi granumul clorofilian.
Aceasta constatare este deosebit de importanta, demonstrind o strinsa legatura intre lungimile de unda absorbite si dimensiunea spatiala a organitelor celulare. Astfel ca fiecare organit celular este specializat pe absorbtia acelor radiatii care se apropie de propriile dimensiuni. Altfel spus dimensiunile componentelor celulare sunt determinate direct de dimensiunile radiatiilor absorbite!
De altfel avem de aface cu legea calculului dimensional al antenelor radio, Tv. Lungimea unei antene eficiente este in raport de 1 pina la 1pe 2 din lungimea radiatiei electromagnetice receptionate.
Este celula vie o structura primordial spatiala, determinata in primul rind de factorii dimensionali ai radiatiilor electromagnetice? Experientele si materialele bibliografice comparative sustin o astfel de conceptie. Practic se poate presupune ca radiatiile determina dimensionalitatea spatiala.
A doua componenta a spectrului electromagnetic, intensitatea, se constata ca determina multilicarea, cresterea numarului de structuri celulare. Astfel spus, crescind intensitatea unei radiatii solare, cresc numarul de organite cu dimensiuni apropiate de a radiatiei incidente, absorbite. Cind acest fapt poate conduce la distrugerea celulelor, acestea cauta sa micsoreze fenomenul, spre exemplu multe plante isi string, sau isi intorc pe o parte frunzele in timpul arsitei solare de vara. Fara componenta intensitatii celulele vii nu ar trece prin fazele necesare multiplicarii, hranirii...
O alta constatare, este faptul ca fiecare organit celular prelucreaza, emite, elemente chimice, molecule si macromolecule, cu spectre asemanatoare de absorbtie si emisie. Amintesc Cloroplastele care utilizeaza bioxidul de carbon si oxigenul, structuri chimice cu linii de emisie si absorbtie apropiate de cel al acestui organit.
Cloroplastele au ele insele subcomponente similare bacteriilor, avind o manifestare de semiindependenta. La fel si mitocondriile celulare. Sunt cloroplastele si mitocondriile celule intrate in simbioza cu celula de baza? Daca ar fi asa unde sunt celulele cloroplastice independente, dar cele mitocondriale? Cum ar fi putut dispare totalmente acestea? Teoriile simbionte din prezent nu au practic dovezi graitoare.
Practic ar trebui sa ne asteptam la concluzia evidenta ca celula a evoluat de la simplu la complex, din aproape in aproape, adaugind pe rind in ordinea dimensionala: 1. ribozomii si ADN, 2. reticulul endoplasmatic, 3. cloroplastul, 4. mitocondria.
Dar pentru a sustine o astfel de evolutie in interiorul celulelor este nevoie de un argument puternic si convingator. Acest argument este insa vizibil in momentul in care comparam evolutia vietii pluricelulare de pe Terra, cu evolutia radiatiilor stelelor galbene, a Soarelui, in speta. Se constata ca pe masura ce Soarele se raceste trece prin mai multe faze de modificari ale spectrului de emisie, spectrele hidrogenului, siliciului si calciului, spre exemplu avind minime si maxime importante. Aparitia vietii pluricelulare, in urma cu cca. 700 milioane de ani corespunde cresterii nivelului intensitatii radiatiei H alfa a hidrogenului, la nivelul Soarelui. Maximul de radiatii a fost similar cu cel al existentei marilor reptile si dinozaurilor, apoi o scadere accentuata a determinat, se pare, disparitia marii vegetatii si a marilor reptile.
In acest context rezulta ca dinozaurii ar fi putut sa dispara datorita descresterii intensitatii radiatiei H alfa a Hidrogenului solar si nu datorita caderii unui meteorit, comete... Argumentul suprem este faptul ca pasarile actuale si reptilele din prezent nu pot fi decit urmasele celor disparute.
Fenomenul cu o larga implicare in manifestarile biologice este Efectul fotoelectric. Majoritatea evenimentelor celulare au legatura directa cu legile acestui efect fizic. Practic plecind de la aceste legi, se poate contura o intreaga gama de evenimente si dimensiuni in interiorul celulelor vii. Celula vie pare sa fie similara unui aparat de radio ce deschide simultan toate posturile. Componentele celulare absorb deodata componentele spectrului luminos, reactionind la acesta. Evenimentele ce au loc in fiecare componenta celulara sunt strins legate de a restului componentelor. Astfel se pune bazele conceptului de evolutie interna celulara interactiva intre componente. Orice modificare a frecventelor electromagnetice absorbite, cit si a intensitati acestora, duce implicit la distrugerea armoniei interne celulare.
Astfel se explica de ce poluarea optica, slaba transparenta a materialelor interpuse intre spectrul solar si celulele vii, duce la distrugerea celulelor, modificind componente ca: raportul masculi fata de femele, accentuarea sau descresterea numarului organitelor similare din celule, schimburile chimice, activitatea ADN si ribozomi... Practic se observa modificari ample in aparatul absorbant celular, in cazul modificarilor de intensitate spectrala si modificari dimensionale in cazul schimbarilor de frecvente cu mari intensitati.
Este celula vie o structura reactiva electromagnetic? Se pare ca da! Faptul ca este dependenta de mediul electromagnetic o face componenta a mediului electromagnetic, fiind in fapt componenta a Universului electromagnetic.
Tot ce ne inconjoara este in fapt cimp electromagnetic, stiind faptul ca toate elementele chimice se transforma mai devreme sau mai tirziu in radiatii pure. Asa incit celulele vii nu pot iesi din acest context, fiind ca atare direct functionale in mediu radiant biopozitiv.
Daca Darwin a constatat ca vietuitoarele planetei au evoluat de la simplu la complex, teoria bioelectromagnetica celulara vine si sustine ipoteza unei evolutii de la simplu la complex la nivelul structurii intime celulare, in contextul evolutiei electromagnetice a Universului, Sistemului solar, al Soarelui, Terrei... Cimpul electromagnetic devine astfel pionul principal al evolutiei si structurii materiei vii.
Alte argumente:
Celulele vii in timpul duplicarii, incep sa isi multiplice mai intii organitele si structurile primare ADN si ribozomi, urmind in ordine: reticulul endoplasmatic, cloroplastele, mitocondriile. Practic se repeta ordinea in care au aparut initial in structura celulara. Ori aceasta ordine a fost impusa de evolutia de la simplu la complex si de la mic la mare, in contextul relatiilor celulelor cu spectrul electromagnetic solar, si de ce nu, al pamintului, stiut fiind ca initial activitatea vulcanica genera intense emisii in diverse spectre: termice, optice, X, gamma...
Activitatea biologica din dreptul vulcanilor submarini, extrem de bogata si supradimensionata, argumenteaza cit de importanta este viziunea electromagnetica in observatia materiei vii .
Analizind culorile plantelor se constata ce exista o serie de legi procentuale universale, extrem de importante. Astfel se constata ca oriunde suntem pe Terra in conditii similare de anotimp si pozitie pe planiglob, vom avea aceleasi procente de pigmenti la numarul de specii de plante inflorite in conditii naturale. Se constata ca doar vara apar plante cu nuante de vermion, nu rosii cum grav se afirma. Important este ca se constata ca avem o strinsa legatura intre procentele cumul de culoare pe toate speciile inflorite la un moment dat si spectrul solar, atit ca structura a fregventelor, cit si a intensitatilor ajunse la nivelul solului. Aceste constatari sustin un cod genetic cromatic biogeneral, similar codului genetic la nivelul ADN. Studiile de teren pe care le-am efectuat in perioada 1985-1990, in vremea cind lucram in cadrul Laboratorului de Protectia Mediului, ICAS, Hemeiusi, Bacau, au demonstrat ca oriunde efectuam masuratori cromatice la plantele inflorite, in tara, obtineam aproximativ aceleasi date. Aceasta ar putea fi o descoperire importanta in botanica, cit si in relatia dintre spectrul electromagnetic si plantele cu flori.
Diverse, Parascan Gheorghe: Chicago Art In My Life Pictura religioasa si cu subiect religios, de Gheorghe Parascan
Picturi, Parascan Gheorghe Lucrare stiintifica scrisa de Gh. Parascan Cercetari stiintifice Washington 2005